Aproape 24 de milioane de copii care trăiesc în zone de conflict - respectiv un copil din patru - nu merg la şcoală, inclusiv jumătate dintre copiii din Sudanul de Sud, a indicat UNICEF, relatează agenţia DPA.
Potrivit agenţiei ONU, aproape un sfert din cei 109 milioane de copii cu vârste între 6 şi 15 ani care trăiesc în 22 de ţări răvăşite de conflicte nu sunt cuprinşi într-un sistem de educaţie, ceea ce îi va priva de oportunităţi economice în viitor.
Situaţia cea mai îngrijorătoare este în Sudanul de Sud, unde 51% dintre copii nu merg la şcoală. În Niger, ei sunt în proporţie de 47%, în Sudan - 41% şi în Afganistan - 40%.
''Copiii care trăiesc în ţări afectate de conflicte şi-au pierdut casa, membrii de familie, prietenii, siguranţa şi rutina'', a declarat marţi Jo Bourne, responsabil pe probleme de educaţie în cadrul UNICEF.
''Neavând acum posibilitatea de a învăţa nici măcar să scrie şi să citească, ei riscă să-şi piardă viitorul şi să rateze ocazia de a ajuta economia şi societatea lor când vor ajunge adulţi'', a estimat dna Bourne.

Publicat în Mapamond
Marți, 15 Septembrie 2015 00:00

Ce trebuie să mânânce copiii la şcoală

În clasele primare, de gimnaziu sau de liceu, copiii au nevoie de energie ca să înveţe, existând o strânsă legătură între randamentul cerebral şi calitatea alimentelor ingerate, în special în perioadele în care organismul este supus unui stres psihic suplimentar, susţin nutriţioniştii.

Potrivit Lygiei Alexandrescu, nutriţia corespunzătoare şi somnul suficient sunt cei mai importanţi factori care favorizează acumularea de energie necesară procesului de învăţare.

"O alimentaţie adecvată poate stimula sistemul imunitar, mai ales pe perioada sezonului rece când trăim în mod constant, la şcoală sau la serviciu, într-o adevărată "supă" de bacterii şi viruşi. Obiceiurile alimentare nesănătoase, adică un regim bogat în zahăr, alimente semipreparate, pline de grăsimi şi sare, alergiile nediagnosticate, lipsa exerciţiului fizic, lipsa unui somn odihnitor suficient, habitatul în oraşe mari, suprapopulate sau în apropierea antenelor de telefonie mobilă, consumul constant de apă de la robinet, băuturi carbogazoase dulci — sunt doar câţiva factori care pot declanşa o criză a sistemului imunitar", explică nutriţionistul.

Lygia Alexandrescu precizează că organismul are nevoie de timp să asimileze alimentele şi de aceea un mic dejun abundent, urmat de mese echilibrate, pot susţine ritmul de viaţă al şcolarului de azi.

"De cele mai multe ori, acasă, mămicile se străduiesc să gătească gustos, însă dietetic şi cât mai natural. Copiii noştri însă merg zilnic la şcoală şi este datoria noastră de părinţi ca, indiferent cât de ocupaţi suntem, să ne preocupăm în mod constant şi de alimentaţia lor cât nu sunt acasă. Ideal ar fi să nu avem conştiinţa împăcată şi să ne mulţumim să le dăm bani de buzunar pentru o gustare cumpărată şi mâncată pe fugă", spune nutriţionistul.

Ea afirmă însă că în clasele primare şi gimnaziale copiii acceptă mai uşor pachet de acasă, iar la liceu nevoia lor de independenţă crescută se răsfrânge şi la nivelul alimentaţiei.

"Cu toate acestea, noi ca părinţi trebuie să încercăm să fim inventivi şi să îi determinăm să mănânce sănătos şi la şcoală. Nu este uşor să concurezi cu punga de snacks colorată şi strălucitoare de la bufetul şcolii, însă nu e imposibil şi necesită răbdare şi timp alocat educaţiei", subliniază Alexandrescu.

Ea arată că, atunci când facem pachetul pentru şcoală, trebuie pus înainte de toate în ghiozdan un articol de igienă pentru dezinfectarea mâinilor înainte de masă (gel antibacterial, şerveţele umede). De asemenea, trebuie ţinut seama de faptul că pauza nu durează mai mult de 10 — 15 minute, iar cantitatea de alimente trebuie să fie proporţională cu timpul necesar ingerării ei.

"Pentru copii, aspectul alimentului contează enorm, de aceea se pot folosi containere din plastic, cu capac, pentru ca alimentele să rămână integre ca formă. Trebuie evitate alimentele gătite care sunt perisabile, sunt greu de manevrat, prezintă pericolul răsturnării şi au un miros greu pentru cei din jur", menţionează nutriţionistul.

Ea recomandă pentru şcoală sandwich-ul cu pâine integrală sau de secară, cu brânză nesărată sau carne de pui/curcan şi fructele proaspete şi arareori sucul proaspăt stors cu pulpă, legume proaspete curăţate şi tăiate în felii sau rondele — ardei, gogoşari, morcovi—, fructe uscate în amestec cu nuci, migdale, alune neprăjite, sana sau lapte bătut natural (ambalate în recipienţi cu dop etanş) cu biscuiţi digestivi bogaţi în fibre — sau cu o chiflă de graham unsă în mijloc cu unt de alune.

Publicat în Sanatate
Luni, 07 Septembrie 2015 00:00

Pe băncile şcolii, la 63 de ani

"Am făcut eu ceva carte, dar dacă vrei să te faci zidar, dulgher, ceva, îţi trebuie carte, că trebuie să socoteşti, să calculezi... şi de aceea am vrut să fac şcoala", spune Harlambie Rusu, din comuna Băneasa, care, la cei 63 de ani a fost unul din cei mai în vârstă cursanţi ai şcolii din sat. Alături de el, au venit la şcoală şi au învăţat să scrie şi să socotească alţi 40 de rromi, cursurile derulându-se în cadrul unui proiect cu fonduri europene. În total, au fost şcolarizaţi 212 rromi din cinci localităţi din judeţul Galaţi - Frumuşiţa, Folteşti, Drăguşeni, Băneasa şi Iveşti. Fiecare cursant a priit şi o indemnizaţie lunară în valoare de 195 de lei, însă cel mai mare câştig al beneficiarilor a fost acela că au învăţat să scrie şi să socotească. La cei 63 de ani ai săi, Haralambie Rusu spune că nu i-a fost ruşine să înveţe cot la cot cu nepoţii, din contră: "atâta de drag ce mi-a fost! Am dat lucrări şi teze, am învăţat şi la şcoală şi acasă, învăţam să nu iau notă mică. Am luat 8 la matematică, 10 la limba română, premiant am fost! Am vorbit şi cu domnul director de la şcoală, poate să fac şi liceul. Am copii în comună care nu ştiau nici să-l scrie pe A şi acum ştiu să scrie, merg la magazin, ştiu ce rest trebuie să le dea!" .

Şi Mariana, de 38 de ani, din comuna Iveşti, a mers, în ultimul an, la aceeaşi şcoală la care mergea şi fiica ei, de 14 an: "Nu mă descurcam, aveam trei clase, dar nici să citesc bine nu puteam... fata avea nevoie să o ajut la lecţii, nu aveam cum... am vecini care nu ştiau carte, nici mama, nici tata, şi plăteau pe alţii să le explice copiiilor cum să-şi facă temele... Eu nu am făcut şcoala, că mama mea a făcut 6 copii şi mergea la muncă, iar noi trebuia să ne creşte fraţii. Mai veneau profesorii la poartă, să mergem la şcoală, că aşa era pe vremea aia, dar nu puteam merge, că nu aveam cui lăsa copiii. Şi de aceea nu am făcut şcoală când trebuia şi mi-a fost foarte greu. Şi la completarea unui dosar stăteam la rând, aşteptam să ni-l completeze alţii... Acum e altfel, e mai bune, ştiu să scriu, să socotesc". În ultimul an şcolar a făcut cursuri intensive şi acum este absolventă a clasei a V-a.  "Vreau să continui să merg la şcoală să fac măcar zece clase, că nu vedeţi?, nici femeie de serviciu nu te mai angajează nimeni fără zece clase. Ştiu că nu mai primesc bani, prin proiect, de anul ăsta, dar am să merg oricum la şcoală... E adevărat, m-a ajutat indemnizaţia, că trăim doar din venitul garantat, dar nu mă las de şcoală", mai spune Mariana.

Publicat în Comunitate
Vineri, 14 August 2015 00:00

Prea puţină sau prea multă şcoală?

Perioada examenelor finale (bacalaureat, evaluări naţionale) a devenit prilej de reflecţie asupra copiatului. De ce candidaţii continuă să copieze, în ciuda măsurilor de prevedere şi a tuturor represaliilor?

Copiatul, ca un caz particular al infracţiunii, poate fi privit şi din perspectivă sociologică. Nu se copiază numai la examene, ci se copiază tot anul la toate testele şi, ceea ce este mai semnificativ, elevii nu se simt declasaţi făcând acest lucru, ci dimpotrivă.

Asta înseamnă pur şi simplu că elevii nu preţuiesc ”cunoaşterea” care li se oferă, că autoritatea ei este la pământ. De altfel nu este o noutate. Toată lumea spune că la şcoală se învaţă lucruri inutile şi, chiar dacă uneori se înşală din lipsă de discernământ, în general detractorii şcolii au dreptate. Ba, uneori, chiar sublime să fie unele cursuri, dacă nu se încadrează într-un orizont inteligibil de evoluţie profesională, sunt judecate ca inutile şi clasate în categoria celor demne de dispreţ.

Prin urmare, dacă elevii copiază tot anul şi la toate vârstele este nu doar pentru că simţul datoriei a devenit evanescent, ci şi pentru că oferta şcolii nu are niciun preţ.

În plus, şcoala este obligatorie. Copiatul, ca şi infracţiunea în general, poate fi o formă de răspuns la o anumită captivitate. Toată lumea (o exagerare necesară) fura în comunism şi nu se simţea vinovată, căci compensa în acel chip o injustiţie. Sau cel puţin aşa erau justificate intim transgresările normelor în vigoare. Nu era o ruşine să înşeli statul comunist. După cum nu e o ruşine, în optica unei morale particulare a elevilor, să copiezi pentru o notă mai mare. În intimitatea lor, cei care fură astfel au sentimentul că dobândesc o reparaţie faţă de un sistem opresiv şi absurd. Nu doar opresiv - să subliniem acest fapt -, ci şi absurd. Opresiunea cu sens poate fi acceptată (modelul societăţilor tradiţionale), dar nu şi cea lipsită de sens.

Prin urmare obligativitatea şcolii, corelată cu o ofertă insuficientă sau neadecvată se află la originea copiatului intensiv. Cu cât nivelul şcolii este mai prost, cu atât se copiază mai mult şi cu atât mai mare este dispreţul cu care este înconjurată. Dar cu toate că aceste lucruri sunt destul de evidente, toţi reformatorii din ultimile decenii au propus ca obligativitatea să fie extinsă şi nu restrânsă. Extinderea învăţământului obligatoriu a devenit o dogmă pe care nimeni nu o supune unei judecăţi critice.

Specialiştii în educaţie, adică toţi aceia care au dirijat reformele recente, sunt dominaţi de o idee preconcepută: societatea se află într-o mişcare de progres continuu, aşa încât şcoala ar trebui să ţină pasul şi să fie cât mai cuprinzătoare şi mai inclusivă. Dar cuprinzător şi inclusiv se traduce de fiecare dată prin extinderea obligativităţii. Iniţial a fost instituită obligativitatea învăţământului de 10 ani, apoi a fost extinsă, de facto, obligativitatea învăţământului de 12 ani, pentru ca de câţiva ani să asistăm la impunerea celui de-al 13 an de obligaţie şcolară (clasa pregătitoare).

Şcoala se arată de fapt incapabilă să-şi reformeze conţinuturile. Sunt multe motive: sistemul şcolar a devenit un mecanism vast, care nu poate fi revizuit fără costuri sociale greu de acceptat; lipsesc oamenii capabili să asume o viziune despre scopul şcolii publice şi să o pună în aplicare; competenţele individuale sunt ele însele insuficiente, câtă vreme societatea în întregul ei nu-şi mai propune alt scop decât creşterea PIB-ului şi îmbunătăţirea indicatorilor statistici.

În aceste împrejurări, ori de câte ori se propune o reformă, se ajunge, inevitabil, la singura variantă de schimbare care mai poate da impresia unei creşteri de prestigiu: extinderea jurisdicţie şcolare.

Publicat în Regional

Examenele din toamnă ale copiilor pot constitui un motiv de conflict în familie în lunile de vară. Faptul de a fi în vacanţă şi lipsa obişnuinţei de a învăţa în această perioadă fac din studiu o sarcină grea pentru copii, iar a-i determina pe aceştia să studieze poate deveni, pentru părinţi, o tortură, relatează cotidianul spaniol ABC, care oferă câteva recomandări pentru evitarea problemelor.

În primul rând, studiul trebuie să se îmbine cu relaxarea. Pentru aceasta, părinţii trebuie să cunoască pasiunile şi abilităţile copiilor lor. Fiecare copil are propria personalitate, iar părinţii trebuie să ţină cont de preferinţele lui, inclusiv de sugestiile profesorilor, în momentul în care îi propun o anumită activitate.

Un program de studiu este necesar. Dat fiind faptul că nu există obişnuinţa de a studia pe timpul verii, stabilirea unui program este una dintre cele mai complicate chestiuni. Se recomandă un orar individualizat. Acesta trebuie să fie flexibil, dar trebuie să aibă limite şi să fie respectat.

Este bine să se studieze puţin câte puţin, stabilindu-se ţinte de atins. În acest sens, împărţirea volumului de muncă şi respectarea planificării - pe săptămâni, de exemplu - este fundamentală şi, în plus, favorizează studiul, pentru că volumul va părea mai mic şi efortul nu va mai fi perceput în mod negativ.

Stima de sine trebuie să fie încurajată. O corijenţă nu poate fi abordată ca un eşec. Părinţii trebuie să-şi sprijine copilul şi să-i stimuleze încrederea în sine. Reuşitele lui trebuie să fie puse în evidenţă.

Atenţie la căldură! Căldura are un efect negativ în orele de studiu pentru că afectează concentrarea copiilor. Se recomandă ca aceştia să studieze într-o cameră ventilată, să înceapă studiul la prima oră a dimineţii sau să înveţe seara, pentru a evita perioadele cu temperaturi înalte.

Alimentaţia şi hidratarea trebuie să fie supravegheate. O bună alimentaţie este fundamentală pentru corecta funcţionare a organismului. Se recomandă o dietă echilibrată, cu trei mese pe zi şi cel puţin un litru şi jumătate sau doi litri de apă zilnic.

Nu în ultimul rând, este benefică organizarea unei activităţi săptămânale în familie. O astfel de activitate care să fie şi distractivă poate fi percepută ca o recompensă pentru efortul făcut. Pe lângă faptul de a fi o formă de a-şi petrece timpul în familie, poate constitui şi un stimul pentru copil.

Publicat în Regional
Luni, 27 Iulie 2015 00:00

Educaţie sau Evul Mediu?

E o întrebare simplă, dar cu un răspuns atât de complicat... Toţi ar răspunde că ar alege educaţia, dar când te uiţi la ce fapte îi caracterizează, constaţi că numai la şcoală nu le-a stat mintea. Educaţia nu înseamnă înmagazinarea mecanică a unor informaţii, ci conştientizarea. Este diferenţa între o mamă care îşi abandonează cei trei copii pe un câmp să moară de foame şi una dispusă să îşi sacrifice viaţa pentru puiul ei. Este deosebirea dintre un grup de tineri care râd schizofrenic de un altul pentru că are un handicap sau care asistă impasibili la un act de violenţă asupra unui bătrân sau agresarea sexuală a unei tinere. Lipsa de educaţie îşi face simţită prezenţa mult mai puternic în mediul rural, care a devenit în ultimii ani scena unor acte de violenţă ieşite din comun. Nici de tinerii de la oraş nu poţi spune că-s mai breji. Cel mai mult şochează rânjetul tâmp din colţul gurii, pe care îl afişează din ce în ce mai mulţi tineri, ca semn al tupeului, al sfidării faţă de societate în general. Ăsta este rezultatul lipsei de educaţie, care inevitabil nu duce decât pe un singur drum, cel infracţional. Fie că se întâmplă la 20 de ani, când vinde marijuana ca să facă rost de bani pentru distracţie, sau la 40 de ani, când îşi omoară nevasta în bătaie, pe principiul „dacă eu nu te am, nu te poate avea nimeni”, cauza este aceeaşi: lipsa de educaţie. 

Responsabilitatea este împărţită între familie şi şcoală. Dacă familia aruncă în copil cu bani şi îi spune că îşi poate permite să spună şi să facă orice, efectul pentru personalitatea lui va fi devastator şi e puţin probabil că va reuşi să revină vreodată pe drumul cel bun. La fel de grav este şi când cei dragi sunt dispuşi să treacă cu vederea orice a făcut copilulul sau tânărul, ba chiar încearcă să justifice nelegiuirile pe care aceştia le-au comis, cum s-a întâmplat cu cei şapte nenorociţi de la Vaslui. Şcoala nu mai este nici ea ce a fost odată. Cu profesori care se culcă cu elevii şi alţii care cer bani ca să îi treacă clasa, nu poţi face educaţie. Evident, nu generalizăm, dar rezultatele per ansamblu nu sunt deloc îmbucurătoare. Sunt şi părinţi, mulţi din păcate, care consideră că rolul lor s-a încheiat atât timp cât îşi trimit copii la şcoală. Această lipsă de responsabilitate ne-a adus în halul în care suntem astăzi, cu copii abuzaţi, care nu ştiu altceva decât să îi abuzeze şi ei pe alţii. Avem o societate bolnavă, iar dacă nu conştientizăm cu toţii asta, nu vom face altceva decât să peticim pe ici, pe colo, aşa cum se întâmplă cu o şosea  plombată, unde gropile reapar la scurt timp. 

Justiţia are şi rol educativ, dar în special acesta este preventiv şi punitiv, pentru a preîntâmpina comiterea de infracţiuni. Instanţele de judecată nu pot trata decât efectele, nu şi cauzele infracţiunilor, iar acestea cad în responsabilitatea exclusivă a familiei şi şcolii. Până nu vom înţelege acest adevăr simplu şi nu vom începe să acţionăm acolo unde trebuie, suntem sortiţi să repetăm la nesfârşit aceleaşi greşeli.

Publicat în Editorial
Pagina 4 din 4