Oamenii de ştiinţă au descoperit cel mai mare sistem solar cunoscut, compus dintr-o planetă mare care are nevoie de aproape un milion de ani pentru a orbita în jurul unei stele, potrivit BBC.
Conform unui anunţ făcut de Societatea Astronomică Regală din Marea Britanie, planeta 2MASS J2126-8140, aşa cum a fost denumită de cercetători, formează împreună cu o stea-mamă cel mai mare sistem solar descoperit până acum. Corpul gigant al planetei, compus din gaz, cu o dimensiune de 12 până la 15 ori mai mare decât Jupiter, s-ar afla la aproximativ 1.000 de miliarde de kilometri de stea, orbita ei fiind de 140 de ori mai mare decât cea a planetei Pluto în jurul Soarelui.
Doar câteva astfel de perechi stea-planetă cu o mişcare orbitală atât de vastă au fost descoperite în ultimii ani de oamenii de ştiinţă. "Am fost surprinşi să descoperim o planetă cu o masă atât de mică atât de îndepărtată de steaua ei", a declarat dr. Simon Murphy, de la Universitatea Naţională din Australia (ANU). "Nu există nicio posibilitate ca acest sistem solar să se fi format în mod similar cu sistemul nostru, dintr-un uriaş disc gros de gaze şi praf", a mai spus dr. Simon Murphy.
Acest sistem solar este de aproape trei ori mai mare decât ultima pereche descoperită de stea centrală şi planetă ce o orbitează.
Sistemul gigant a fost detectat după ce savanţii au examinat stelele tinere şi pe cele pitice din apropierea Pământului. După ce s-a descoperit că steaua şi planeta se aflau la o distanţă similară faţă de Pământ - aproximativ 100 de ani lumină - şi s-a comparat mişcarea în spaţiu a amândurora, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că se mişcă împreună.
"Putem să speculăm că s-au format în urmă cu 10 până la 45 de milioane de ani dintr-un filament de gaz care le-a împins în aceeaşi direcţie", a explicat Simon Murphy. "Nu trebuie să fi existat într-o atmosferă foarte densă. Sunt atât de subtil legate, încât orice altă planetă din apropiere le-ar fi perturbat cursul orbital", a adăugat cercetătorul.

Publicat în Mozaic

Descoperită abia în 1930, Pluto, pe atunci considerată cea de-a 9-a planetă a sistemului solar, a făcut notă discordantă faţă de celelalte planete din sistem, prezentând o serie de caracteristici care o individualizează faţă de toate planetele aflate pe orbite în jurul Soarelui şi care au dus, în cele din urmă, în 2006, la revizuirea definiţiei planetei şi la excluderea sa din această categorie. În acest material ne vom aduce aminte de ce şi-a pierdut Pluto rangul de planetă.

Un prim argument este că Pluto este mult mai mică (atât ca volum cât şi ca masă) decât orice altă planetă din sistem, având masa chiar de cinci ori mai mică decât Luna. Este un corp teluric, aşa cum sunt Mercur, Venus, Pământul şi Marte, dar nu se află în aceeaşi zonă a sistemului solar cu aceste planete, vecinii săi fiind giganticele planete gazoase Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Din acest motiv, există unii astronomi care sunt de părere că Pluto s-ar fi format în afara sistemului solar, fiind la un moment dat capturată de gravitaţia Soarelui. Alţi astronomi sunt de părere că Pluto a fost una dintre lunile lui Neptun.

Un alt argument important este legat de orbita neobişnuită pe care o descrie Pluto în jurul Soarelui. Toate planetele din sistemul nostru solar se deplasează pe orbite relativ plane în jurul Soarelui, însă orbita lui Pluto formează un unghi de 17 grade faţă de planul celorlalte orbite. În plus, orbita lui Pluto este şi foarte eliptică şi intersectează orbita planetei Neptun pentru o perioadă de 20 de ani din cei 248 cât durează mişcarea sa de revoluţie. Nicio altă planetă nu intersectează orbita altei planete. Doar cometele şi asteroizii fac acest lucru.

În plus, cea mai mare dintre cele cinci luni ale lui Pluto, Charon, are aproape jumătate din dimensiunea lui Pluto. Din această cauză, unii astronomi au recomandat ca Pluto şi Charon să fie considerate mai degrabă un sistem binar de planete pitice şi nu o planetă cu satelitul său.

Toate aceste "probleme de identitate" ale lui Pluto au determinat Uniunea Astronomică Internaţională (IAU) să adopte două rezoluţii la 24 august 2006 prin care au recatalogat acest corp cosmic drept planetă pitică.

Primul dintre aceste documente este Rezoluţia 5A prin care este definit termenul de "planetă" — "O planetă este un corp cosmic care (a) se află pe o orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitaţie să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă) şi (c) şi-a curăţat vecinătatea orbitală de alte corpuri (asteroizi, comete)".

Pluto este relativ rotundă şi se află pe orbită în jurul Soarelui, dar această orbită se intersectează cu cea a lui Neptun. Criticii acestei rezoluţii susţin că există şi alte planete, printre care şi Pământul, care nu au reuşit să-şi cureţe vecinătatea orbitală de alte corpuri. Pământul, spre exemplu, se întâlneşte în mod regulat cu asteroizi aflaţi în apropierea orbitei sale.

Rezoluţia 5A identifică şi două noi categorii de obiecte aflate pe orbite în jurul Soarelui: "planetele pitice" şi "corpurile mici" din sistemul solar. Conform acestei rezoluţii, o planetă pitică este "un corp cosmic care (a) se află pe orbită în jurul Soarelui, (b) dispune de suficientă masă pentru ca propria sa gravitaţie să o modeleze într-o formă de echilibru hidrostatic (aproape rotundă), (c) nu şi-a curăţat vecinătatea orbitală şi (d) nu este un satelit al altei planete.

Corpurile mici din sistemul solar sunt corpuri aflate pe orbite în jurul Soarelui, dar care nu sunt nici planete şi nici planete pitice.

Cealaltă rezoluţie, 6A, i se adresează în mod special lui Pluto, reclasificând-o drept planetă pitică.

Conform acestor rezoluţii votate în cadrul IAU, sistemul nostru solar este format din 8 planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. În afară de Pluto, în categoria planetelor pitice mai intră şi Ceres (cel mai mare obiect din cadrul centurii de asteroizi dintre planetele Marte şi Jupiter) dar şi 2003 UB313 sau Eris (un obiect şi mai îndepărtat de Soare decât Pluto, din cadrul Centurii Kuiper, centura de comete şi asteroizi de la marginea sistemului solar, de dincolo de orbita lui Neptun). În categoria corpurilor mici din sistemul solar intră asteroizii şi cometele.

Publicat în Mozaic

Oamenii de ştiinţă americani au identificat cel mai răspândit profil planetar din rândul corpurilor cereşti şi au ajuns la concluzia că cel mai "banal" tip de planetă din Univers nu se regăseşte în structura Sistemului Solar, informează site-ul slate.fr.

Sistemul Solar din care face parte Pământul este alcătuit din planete telurice, precum Marte, Venus şi Terra, şi planete gazoase, precum Jupiter şi Saturn, două planete uriaşe, alături de altele de dimensiuni mai modeste. Însă această diversitate ascunde o mare absenţă: planeta cu cel mai banal profil din Univers, potrivit cunoştinţelor actuale ale oamenilor de ştiinţă.

În ultimii ani, informaţiile cunoscute de cercetători despre spaţiul care ne înconjoară au devenit tot mai numeroase. Savanţii au putut să evalueze mărimea şi greutatea planetelor din alte sisteme solare şi au putut să identifice profilul cel mai răspândit în rândul acestora. Astfel, cea mai "banală" planetă din Univers este mai mare decât Terra, dar mai mică decât Neptun, are o structură internă compusă din roci solide şi este înconjurată de o atmosferă ce constă într-un amestec de heliu şi hidrogen. Experţii au denumit aceste planete "super-Terra" sau "mini-Neptun".

Însă care este motivul pentru care această planetă atât de comună în Univers lipseşte din structura actuală a Sistemului Solar? Astrofizicianul şi jurnalistul Ethan Siegel încearcă să ofere un răspuns pentru această întrebare. El afirmă că acel tip de profil planetar a făcut parte din galaxia noastră cu mult timp în urmă.

Factorii care au determinat dispariţia sa din Sistemul Solar sunt numeroşi, spune savantul american. Structura Sistemului Solar a fost multă vreme diferită de starea ei actuală. Planetele gazoase se aflau probabil mai aproape de Soare decât se află în epoca actuală. Forţa de gravitaţie dintre planete şi proximitatea Soarelui ar fi determinat o respingere a acelor planete în afara Sistemului Solar.

Publicat în Mozaic