Sindicatul Şoferilor Liberi din cadrul Transurb SA a anunţat că va protesta, joi, 16 septembrie 2021, între orele 10.30 şi 11.30, pe platoul din faţa Prefecturii pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la situaţia economico-financiară dezastruoasă în care se află societatea de transport public Transurb SA, care numai pe primele şapte luni ale anului 2021, au înregistrat pierderi de peste 5 milioane de lei.

„Organizaţia noastră a atras atenţia factorilor de răspundere care dirijează activitatea societăţii asupra acestor anomalii, însă până în acest moment, nu s-a schimbat nimic în bine. Ne permitem să apreciem faptul că, până la sfârşitul acestui an, Transurb SA va ajunge la imposibilitatea de a putea desfăşura activitatea de transport călători în oraş. Considerăm că această situaţie a fost generată, pe de o parte, de subfinanţarea societăţii de către autorităţile locale, prin decontarea unui preţ pe kilometru cu mult sub cel real, iar pe de altă parte, de unele nereguli petrecute în managementul societăţii în ultimii ani! Numărul de autobuze necesare insuficient, aprovizionarea cu piese de schimb deficitară, depăşiri substanţiale la consumul de carburant fără o justificare clară, salariaţi fără valoare profesională în posturile-cheie, decontări fictive constatate în urma unor controale şi multe alte nereguli semnalate de către organizaţia sindicală conducerii societăţii, membrilor Consiliului de Administraţie şi domnului primar au rămas, din păcate, fără ecou. La toate acestea se adaugă explozia preţurilor la: energie, gaze, carburanţi, alimente etc. şi viitorul incert pe care îl simt salariaţii, în timp ce salariile tarifare ale acestora trebuiau indexate cu rata inflaţiei aferentă anului 2020 încă din luna ianuarie, clauză contractuală pentru care s-au făcut doar... promisiuni!“, se arată într-un comunicat de presă transmis redacţiei noastre.

Întrebat de redactorii noştri de ce s-a ajuns la proteste, directorul general al Transurb SA, Dorian Dumitru, ne-a declarat că sindicaliştii doresc indexarea salariilor, însă legea nu permite.

„Suntem în imposibilitatea rectificării fondului de salarii din cauza Legii 15/2021 care nu permite pentru anul 2021 operatorilor economici la care statul sau primăriile sunt acţionari unici ori majoritari să reîntregească fondul de salarii mai mult decât cel programat în ultimul buget de venituri şi cheltuieli, adică cel pe anul 2020 care a fost de 54 de milioane de lei. Aveam mari aşteptări ca această lege să suporte modificări, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Am avut două întâlniri cu sindicaliştii şi le-am explicat că nu putem încălca legea“, ne-a declarat Dorian Dumitru, care a mai precizat că mâine va fi prezent la locul protestului pentru a sta din nou de vorbă cu sindicaliştii.

Publicat în Știrea zilei
Duminică, 03 Ianuarie 2016 00:00

Tineretul nostru se imbecilizează?

Economismul, pragmatismul şi utilitarismul şi-ar fi pus atât de masiv amprenta asupra actualului sistem de învăţământ, încât valorile culturii europene ar fi periclitate iar tineretul, imbecilizat.

Concursurile televizate de tipul cine ştie câştigă, sau mai exact, devine milionar, dau prin ele însele măsura nivelului precar al cunoştinţelor de cultură generală al participanţilor, mai cu seamă al celora din tânăra generaţie.

Dar nu aceste emisiuni de divertisment, şi nici nenumăratele inepţii, difuzate din păcate în anumite segmente ale mass media l-au determinat pe Bernhard Heinzlmaier, psiholog şi filolog, co-fondator al Institutului de investigare a nivelului cultural al tinerei generaţii, cu sediul la Viena, să tragă un semnal de alarmă prin ultima sa carte, provocator intitulată „Performeuri, stilişti, egoişti - despre un tineret care s-a dezis de la vechile idealuri”.

Heinzlmaier, care cu străşnicie urmăreşte de mai mulţi ani dramatica eroziune a ceea ce poate fi numit cultura umanistă în rândul tinerei generaţii din Germania şi Austria, ia în vizor sistemul de învăţământ, excesiva economizare a acestuia, sub „oblăduirea OECD”. Programele de învăţământ sunt elaborate doar în funcţie de cerinţele pieţii. La modă sunt ştiinţele naturii, ştiinţele economice, date de-o parte sunt educaţia literară, muzicală, plastică.

Autorul, care deplânge în paginile cotidianului Die Welt „sistematica imbecilizare a tineretului, aruncat cu un orizont îngustat de cunoaştere şi cu sufletul uscat într-o inumană societate în care doar performanţele contează”, se teme că renunţarea la cultura umanistă ar periclita chiar ordinea democratică a societăţii noastre, pe termen lung sau mai scurt. Heinzlmaier nu este singurul care avertizează asupra acestui risc datorat şi faptului că, în absenţa unei cunoaşteri mai profunde a trecutului şi prezentului, liberul arbitru şi calitatea opţiunilor politice vor avea de suferit.

Deja într-un interviu publicat în 2007, în ziarul Die Presse autorul semnala că în societatea multiculturală occidentală, tânăra generaţie autohtonă, care nu se mai află în posesia unui puternic set de valori morale, religioase şi habitudini tradiţionale este confruntată cu membri unor comunităţi religioase şi etnice, în majoritate de imigranţi, încă tributari unor mentalităţi şi unui comportament - în parte patriarhal - arhaice. Acest clivaj în cadrul aceleiaşi generaţii, deţine un deloc neglijabil potenţial conflictual.

Cum în ultima vreme semnalele de alarmă de felul celor pe care acum le lansează Bernhard Heinzlmaier nu au lipsit, se naşte fireasca întrebare - ce-i de făcut? Alternativele la învăţământul de stat există dar ele nu sunt accesibile decît acelor membri ai societăţii care au suficientă dare de mînă să-şi trimită odraslele la şcolile particulare, la internate şi licee de elită. Deşi facultăţile umaniste sunt încă masiv frecventate de studenţi, ele sunt dependente de factorii economici în materie de finanţare a diverselor programe şi proiecte.

Germania bunăoară, duce lipsă la ora actuală de ingineri, de cadre medicale şi chiar de profesori şi educatori. Şi atunci nu trebuie totuşi orientate preferinţele tinerilor studioşi înspre amintitele domenii?

Tinerii de azi sunt pragmatici, individualişti supuşi unei puternice presiuni a opţiunilor. Este foarte greu uneori să alegi cînd ai de unde dar este mai uşor atunci cînd „eşti orientat”. Valorile actuale sunt succesul, imaginea publică favorabilă, strălucitoare, performanţele materiale şi profesionale. De timpuriu tinerii sunt „dresaţi” de chiar mass media şi noile tehnologii de comunicare, astfel încît să poată atinge aceste obiective. Ei sunt învăţaţi să joace un rol, să se prezinte excelent, să se vîndă cît mai bine.

Heinzlmaier crede că economizarea învăţămîntului ar fi o palmă dată idealurilor generaţiei 68, anul revoltelor studenţeşti din Europa occidentală, revolte care s-au soldat şi cu implementarea unor metode anti autoritare în sistemul de educaţie şi învăţămînt, cu scandarea unor idealuri ecologist-stîngiste. Numeroşi militanţi de odinioară s-au lăsat „corupţi” de aşa numita societate egocentrică a anilor 90, crede autorul cărţii citate.

Studii recente, confirmă însă şi dorinţa tot mai multor tineri de a întemeia o familie, dar şi dificultatea de a stabili momentul optim al unui planning familial. Această nostalgie „domestică” are o explicaţie: în vremuri nesigure, familia este factorul principal de siguranţă şi stabilitate.

Pledoaria finală a lui Bernhard Heinzlmaier este în favoarea revenirii în educaţie şi învăţămînt la valorile culturii umaniste, eliberarea de sub imperativele unui economism pentru care valoarea supremă este rentabilitatea financiară. Dacă un nou curent de emancipare şi primenire umanistă a societăţii nu se va impune şi în sistemul de învăţămînt, dacă societatea civilă nu va fi reimpulsionată, viitorul va fi sumbru, conchide expertul austriac.

Publicat în Regional

Ca reacţie la unele cercetări care avansau ideea că în 90% din culturile lumii se practică sărutul pe gură, o echipă de oameni de ştiinţă americani s-a ocupat de acest fenomen, studiindu-l şi ajungând la concluzii diferite. Echipa de cercetători a emis ipoteza că în unele culturi nu se practică săruturi romantice sau cu caracter sexual şi că acest lucru ar fi o etalare a intimităţii. Oamenii de ştiinţă au fost surprinşi să găsească această concepţie în majoritatea culturilor, a declarat Justin Garcia de la Institutul Kinsey al Universităţii Indiana.

Profesorul Garcia a folosit metode standard de analiză interculturală care nu au fost luate în considerare în studiile anterioare, a subliniat omul de ştiinţă. Justin Garcia şi echipa sa s-au concentrat pe 168 de culturi din întreaga lume pentru a evalua raporturile fiecăreia cu „sărutul”.

Doar 46% dintre cele 168 de culturi studiate practică sărutul pe gură, scurt sau prelungit. „Acest aspect ne face să ne gândim cât de mult poate influenţa etnocentrismul nostru occidental felul în care gândim despre comportamentul uman”, a spus dr. Garcia.

Studiul remarcă faptul că sărutul este mai răspândit în Orientul Mijlociu, unde 10 dintre culturile studiate de echipa de cercetători au considerat această practică drept normală. Mai multe rezultate uimitoare au apărut din datele culese din America de Nord, unde doar 55% din culturile studiate găsesc normal un asemenea tip de efuziune, faţă de 70% în Europa şi 73% în Asia. În schimb, sărutul este absent în culturile studiate din America Centrala, Africa Sub-Sahariană, Noua Guinee şi regiunea Amazonului, se menţionează în acest studiu intitulat „Este sărutul romantic-sexual un adevăr aproape universal al omenirii?”.

Se pare că această problemă este legată de complexitatea socială, concluzia studiului fiind că, cu cât o societate este mai stratificată, cu atât mai mulţi dintre membri săi sunt predispuşi să se sărute. Pe de altă parte, autorul studiului a precizat că nu ştie de unde provine acest obicei, adăugând că cimpanzeii practică „sărutul franţuzesc”, cu gura deschisă.

La om, sărutul este un mod de a capta informaţii despre partenerul sexual, prin schimbul de feromoni, a explicat Justin Garcia. Dar motivul pentru care unele culturi au adoptat această practică rămâne necunoscut. Autorul studiului consideră că cercetările trebuie continuate pentru a înţelege acest fenomen, mai scrie lyonne.fr. 

Publicat în Mozaic