Vinerea Mare este a cincea zi din Săptămâna Mare (Săptămâna Patimilor), înainte de sfânta sărbătoare a Paştelui. Vinerea Mare, care mai poartă denumirea de Vinerea Paştilor, Vinerea Seacă sau Vinerea Patimilor simbolizează ziua morţii şi îngropării Domnului Iisus Hristos.
Vinerea Mare sau Vinerea Patimilor este o zi de mare doliu pentru întreaga creştinătate, dat fiind faptul că în această zi a fost răstignit şi a murit pe cruce Domnul Iisus Hristos, spre mântuirea întregii omeniri.  Biserica ne aduce aminte de patimile Mântuitorului care ce a fost scuipat, batjocorit şi răstignit între doi tâlhari, dar este pomenit şi tâlharul care şi-a mărturisit pe cruce toate păcatele în faţa lui Iisus Hristos.

Tradiţii în Vinerea Mare

Patimile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare şi înfricoşătoare: “sfinte” pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, “mântuitoare” pentru că şterg păcatele întregii lumi şi “înfricoşătoare” din cauza coordonatelor naturii, care s-au schimbat odată cu răstignirea lui Hristos.
Potrivit tainelor bisericeşti, vineri seara se săvârşeşte Denia Prohodului Domnului, care este ultima treaptă a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoară de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf, semn al celor trei zile petrecute în mormânt. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii. La sfârşitul slujbei, era obiceiul că preotul să împartă florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. Lumea, în trecut, pleca acasă cu lumânările aprinse pe drum, că să afle şi morţii de venirea zilelor mari. Ocoleau casa de trei ori şi intrând, se închinau, făceau câte o cruce cu lumânarea aprinsă în cei patru pereţi sau doar la grindă de la intrare şi păstrau lumânarea pentru vremuri de primejdie.
În fiecare an, în Vinerea Mare, coborâm în mormânt, împreună cu Hristos, pentru ca, mai apoi, să şi înviem împreună cu El. Această coborâre şi ridicare din groapa morţii se face în chip simbolic, prin trecerea pe sub masă aflată în mijlocul bisericii, pe care stă întins trupul mort al lui Iisus Hristos, întipărit pe Sfântul Epitaf.

Obiceiuri şi superstiţii în Vinerea Mare

Sunt evitate lucrările agricole. Credincioşii trebuie să evite munca pe câmp sau orice alte activităţi asemănătoare. În Vinerea Seacă se spune că orice este semănat nu rodeşte.
Nu se mănâncă urzici. În Vinerea Mare credincioşii nu mănâncă urzici şi nu trebuie să folosească oţetul pentru mâncăruri, deoarece, pe cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar când i-a fost sete i s-a dat să bea oţet.
Nu se sacrifică păsări sau animale. În această zi nu este bine să omorâţi animale, păsări. Dacă aveţi nevoie de produse din carne este indicat să le procuraţi şi pregătiţi mai din timp.
Nu se merge la frizer. În Vinerea Mare, tunsul părului semnifică un deces în familie. Totuşi obiceiurile diferă şi sunt regiuni din România, de exemplu în zona Moldovei, unde oamenii cred că vor fi feriţi de anumite afecţiuni şi boli dacă merg la frizer în această zi.
Nu se vopsesc ouă. În Vinerea Mare nu este bine să vopsiţi ouă. Acestea, potrivit tradiţiei, trebuie înroşite în Joia sau sâmbăta, înaintea Paştelui. De asemenea, biserica îndeamnă oamenii să vopsească ouăle roşii conform tradiţiei, culoarea simbolizând sângele Mântuitorului Iisus Hristos.
Nu se spală, nu se coase şi nu se face curăţenie. Spălatul hainelor (fie de mână, fie la maşina de spălat) nu este semn bun şi trebuie evitată orice fel de curăţenie pentru a nu o supăra pe Sfânta Vineri. De asemenea, credincioşii nu cos nimic astăzi ca nu cumva să orbească.
Se ţine Post Negru. Credincioşii pot ţine în această zi Post Negru pentru iertarea păcatelor, pentru spor şi pentru sănătate în familie.
Nu se fac copturi. În această zi gospodinele nu coc cozonaci, pâine, sau orice altceva, de teamă să nu ardă mâinile Maicii Domnului. De asemenea, femeile nu umplu borş, ca nu cumva să se scalde în el Necuratul.
Tămâie în jurul copacilor şi caselor. În unele zone se dă cu tămâie în jurul copacilor şi caselor pentru a le feri de dăunători, boli, trăznet şi animale sălbatice. De asemenea casa se afumă cu tămâie, înconjurând-o de trei ori, ca gânganiile şi lighioanele să nu se apropie de ea.
Ploaia în Vinerea Mare, un semn bun. Dacă plouă în Vinerea Mare va fi un an bun şi mănos, iar în cazul în care nu plouă, anul nu va fi unul roditor.
Scufundatul în apa rece. Dacă te scufunzi în Vinerea Mare în apă rece de trei ori, vei fi sănătos tot anul.

Publicat în Știrea zilei

Sâmbăta Morţilor este sărbătoarea care marchează începutul celor şapte Sâmbete ale Morţilor şi care se încheie înainte de Săptămâna Mare a Paştelui. În acest an, Moşii de iarnă în 2022 sunt prăznuiţi sâmbătă, 26 februarie 2022.

De Moşii de iarnă, preoţii săvârşesc o slujbă de pomenire a celor trecuţi la cele veşnice. Este ziua cunoscută şi ca Sâmbăta Morţilor, iar tardiţia prevede ca în fiecare biserică să se oficieze Sfânta Liturghie şi Slujba Parastasului.

De asemenea, credincioşii care fac pomeniri de Moşii de iarnă trebuie să meargă la biserică de dimineaţă, ca să participe la Sfânta Liturghie. Iar după slujbă se oficiază şi parastasul. Apoi, familia merge la cimitir, unde trebuie să aprindă lumânări.

În unele zone ale ţării sărbătoarea Moşilor de Iarnă este cunoscută ca Sâmbăta Morţilor, sau sub numele de „Moşii de piftii”.

De Moşii de iarnă 2022, credincioşii aduc diverse bucate la biserică pentru ca preotul să le slujească şi ulterior spre a fi date de pomană.

Oamenii obişnuiesc să dea de pomană colivă, colaci, piftie, carne, sarmale, fructe şi altele. Totodată, în coşul cu merinde adus la Biserică trebuie să se afle şi pomelnicul în care sunt trecute numele celor morţi şi lumânări pentru a fi sfinţite de către preoţi.

Conform tradiţiei, toate alimentele care nu au fost consumate în această zi trebuie aruncate, şi nu mâncate a doua zi.

În ziua de Moşii de iarnă credincioşii nu trebuie să se lucreze, ci să se ofere alimente de pomană, să se meargă la biserică, să participe la Slujba Parastasului şi a Sfintei Liturghii şi să aprindă lumânări la cimitir, pentru sufletele celor trecuţi în nefiinţă. Cei decedaţi de mai puţin de un an nu trebuie pomeniţi alături de ceilalţi. Pentru aceştia trebuie scris un singur pomelnic, separat.

Astfel, a doua zi credincioşii renunţă la carne. În cazul în care oamenii păstrează mâncarea de la Moşii de iarnă şi o consumă a doua zi, tradiţia spune că iarna se va răzbuna şi se va întoarce aducând frig şi nămeţi.

Femeile care aleg să lucreze de Moşii de iarnă riscă să li "se întoarcă pomana" şi să tremure ca piftia, aşa cum spun datinile.

Publicat în Comunitate
Miercuri, 05 Ianuarie 2022 14:49

Boboteaza, tradiţii şi obiceiuri

Ortodocşii se pregătesc pentru sărbătoarea Bobotezei din 6 ianuarie, când slujbe speciale de sfinţire a apelor se vor ţine în localităţile riverane.
Sărbătorirea Bobotezei începe din Ajun, marţi, 5 ianuarie, când se sfinţeşte apa ce va fi împărţită credincioşilor - agheasma.
„Boboteaza este ultima zi a ciclului sărbătorilor de Anul Nou, marcată în calendarul creştin de celebrarea Botezului Domnului. Este dedicată purificării mediului înconjurător, în special a apelor, de forţele malefice. Sărbătoarea cuprinde motive specifice tuturor zilelor de reînnoire a anului: local se colindă, se fac şi se prind farmecele şi descântecele, se află ursitul, se soroceşte vremea şi belşugul holdelor în noul an, se deschide cerul şi vorbesc animalele“, spun etnologii de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Ialomiţa, citaţi de adevarul.ro.
Sărbătoarea abundă în superstiţii, iar oamenii de la sate ţin cont şi acum de ele pentru a le merge bine tot anul. În această noapte, fetele de măritat îşi pun busuioc sub pernă pentru a-şi visa viitorul soţ.
Există credinţa potrivit căreia dacă în dimineaţa de Ajunul Bobotezei pomii sunt încărcaţi cu promoroacă vor avea rod bogat. De Ajun, nu sunt admise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut, nici măcar jăratic.
În Ajunul Bobotezei, în ziua de Bobotează, de Sfântul Ioan Botezătorul şi opt zile după aceea, nu se spală rufe, pentru că apele sunt sfinţite.
Superstiţia cel mai des întâlnită este cea care spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul. Ele îşi leagă pe inel un fir roşu de mătase şi o un fir de busuioc, pe care le pun sub pernă. Băiatul pe care-l vor visa va fi cel cu care ce vor căsători.
Fetele care cad pe gheaţă de Bobotează se crede că sigur se vor mărita în acel an. Tradiţia populară mai spune că Ajunul Bobotezei este cea mai geroasă zi a anului şi că în această noapte viitorul poate fi citit în oglindă.

Publicat în Comunitate

Spaniolii mănâncă 12 boabe de struguri, pentru a fi sănătoşi tot anul. Dar, dacă nimeriţi o boabă acră, luna din an pe care o simbolizează nu va fi una din cele mai bune.
Americanii consideră semn de noroc 365 de boabe de fasole neagră, considerate simbol al prosperităţii.
De asemenea, lintea, prin forma ei rotunda, aminteşte de monede şi de aceea, e bine să o mănânci în noaptea dintre ani pentru succes financiar.
Puiul sau curcanul nu sunt considerate de bun augur la masa de Revelion. Aceste păsări scurmă în pământ pentru mâncare, şi se crede că cei care le consumă de Anul Noi vor trudi din greu.
În schimb, porcul este considerat un simbol al norocului, la fel ca şi orezul care se umflă la gătit la fel cum ar trebui să o facă şi conturile din bancă.
Mâncarea galbenă este semn de succes, aşa că orice aliment de această culoare este binevenit.
În tradiţia chineză de Anul Nou nu se consumă mâncarea de culoare albă, pentru că este un simbol al morţii. Sunt de evitat astfel, brânzeturile sau ouăle albe.
Şi apropos de ouă, britanicii sfărâmă toate cojile de ouă, pentru că altfel, un spirit rău îşi va face din ele o barcă şi va stârni furtuni puternice pe mare.
Tot de la britanici ştim că fiecare membru al familiei ar trebui să participe la prepararea prăjiturilor, pentru a alunga ghinionul.
Dacă serviţi tăiţei sau paste, lăsaţi cuţitul deoparte, altfel, vă scurtaţi viaţa. Şi pâinea cu găuri are aceeaşi semnificaţie, deci mare grijă la brutărie.
Nu consumaţi crabi sau raci, pentru că aceste crustacee merg înapoi.
Puteţi consuma cu mare încredere orice fel de peşte, pentru a fi ager, descurcăreţ şi strălucitor ca el.

Publicat în Mapamond

Sărbătoarea lui Moş Nicolae, una dintre cele mai aşteptate sărbători pentru cei mici, pică pe 6 decembrie. Cu toate acestea, pregătirile încep de încă din noaptea dintre 5-6 decembrie.
Tradiţia spune că din Ajun copiii îşi lustruiesc ghetuţele pentru a primi cadouri de la Moş Nicolae. Copiii neascultători primesc o nuieluşă, menită să îi atenţioneze şi să le aducă aminte că trebuie să asculte de părinţii şi bunicii lor. Pentru Moş Nicolae este suficient să se uite prin ferestre pentru a-şi da seama dacă un copil a fost cuminte sau rău.
De asemenea, în Ajun de Moş Nicolae se fac cadouri pentru fericire şi noroc tot anul.
De Sfântul Nicolae se aduc în casă crengi de pomi fructiferi şi se pun în apă, lângă icoane, ca să înflorească până de Anul Nou. Iar dacă aceste crenguţe vor înflori până când anul se sfârşeşte, anul care vine va fi unul roditor. Crenguţa este şi o ameninţare pentru copiii care nu au fost cuminţi peste an.
În unele regiuni, fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru a face plăcinte, iar seara, la ora nouă fix, flăcăii năvălesc peste ele şi petrecerea începe. În zona rurală, în ziua de Sfântul Nicolae, feciorii se organizează în cete şi îşi aleg gazda în casa căreia repetiţiile pentru colinda de Crăciun şi de Anul Nou vor avea loc.
În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe în adevăratul sens al cuvântului iarna. Moşul îşi scutură barba sură şi începe să ningă. Iar dacă nu ninge înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit.
Se spune că în noaptea de Moş Nicoale cerurile se deschid, iar preţ de o secundă Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în partea dreaptă a Domnului.

Publicat în Mozaic

Calendarul ortodox marchează în fiecare an pe data de 8 noiembrie sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil sunt cunoscuţi în tradiţia populară ca fiind conducătorii cetelor de îngeri şi călăuze ale sufletelor în drumul spre rai. Sfântul Arhanghel Gavriil este considerat mesagerul veştilor bune, întrucât el a fost cel care le-a vestit Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana naşterea Fecioarei Maria.

Arhanghelul Mihail este cel care transmite rugăciunile adresate de credincioşi Tatălui ceresc şi este cel dintâi dintre îngerii păzitori care s-a luptat cu îngerii răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. În iconografia ortodoxă, Sfântul Arhanghel Mihail este reprezentat în costum de soldat, care poartă în mână o sabie cu vârful îndreptat spre pământ.

 

Tradiţii şi superstiţii de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

 

În Bucovina, Arhanghelii sunt sărbătoriţi pentru că “ei sunt păzitorii oamenilor de la naştere şi până la moarte, rugându-se lui Dumnezeu pentru sănătatea acestora“. Arhanghelii, în viziunea populară, asistă şi la judecata de apoi, sunt patroni ai casei şi ard păcatele sufletelor. În satele şi târgurile bucovinene se făceau şi se fac şi astăzi, de 8 noiembrie, pomeniri şi praznice pentru cei morţi.

În zonele de munte, cei doi Arhangheli sunt şi patronii oilor. Ciobanii făceau o turtă mare din făină de porumb – turta arieţilor (arieţi – berbecii despărţiţi de oi). Această turtă se consideră a fi dătătoare de fertilitate. În dimineaţa zilei de 8 noiembrie, ciobanii o aruncau în târla oilor. Dacă aceasta cădea cu faţa în sus era motiv de bucurie şi semn de vremuri bune pentru ciobani, dacă cădea cu faţa în jos era semn de mare necaz şi vremuri grele.

Se spune că cel care lucrează în această zi, de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, se va chinui în ceasul morţii până la ieşirea sufletului.

Ziua de 8 noiembrie este totodată “Vara Arhanghelilor”, care ţine o zi. Pe lângă aceasta, între Arhangheli şi Crăciun trebuie să mai fie între două şi patru zile senine şi călduroase care se numesc “Vara iernii”.

În ziua Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavriil se împarte pentru sufletul morților, se aprind lumânări atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi fără lumânare sau în împrejurări năprasnice.

Publicat în Comunitate

Ziua de 31 octombrie este cunoscută de câţiva ani buni şi în România ca ziua de Halloween sau Sărbătoarea tuturor sfinţilor.
Sărbătoarea de Halloween este de origine celtică fiind introdusă în alte ţări de imigranţii irlandezi ai Statelor Unite ale Americii. Celţii credeau că în data de 31 octombrie spiritele intrau în comunicare cu cei vii şi coborau pe pământ. Oamenii se deghizau în monştri şi ieşeau pe străzi pentru a face mult zgomot şi astfel, credeau ei, speriau spiritele rele.
Americanii fac de Halloween pregătiri mai mari decat de Crăciun sau Paşte. De asemenea cu ocazia sărbătorii de Halloween în America a apărut şi s-a dezvoltat o adevărată industrie a accesoriilor macabre: măşti, costume de vampiri, schelete, diavoli, fantome etc. Nelipsiţii dovleci scobiţi au devenit un obicei reprezentativ de Halloween şi au menirea de a alunga spiritele rele. Copiii se costumează şi merg la colindat, din casă în casă, gazdele fiind obligate să îi primească şi să le dea bomboane altfel riscă să fie speriaţi de către participanţi. Alţi tineri mai curajoşi merg în această noapte, a Halloween-ului, în cimitire şi se distrează făcând ocultism şi spiritism.
Alte popoare văd sărbătoarea de Halloween ca pe o sărbătoare păgână, o zi în care morţii părăsesc mormintele.
Românii au împrumutat parţial această sărbătoare de Halloween, în sensul că nu respectă întocmai tradiţiile originale. Pentru noi Halloween-ul este un prilej de joacă şi carnaval care ne ajută să ne eliberăm de problemele cotidiene şi de griji. În preajma zilei de Halloween magazinele noastre au în ofertă o mulţime de obiecte specifice acestei sărbători: măşti, costumaţii, afişe, atât pentru cei mici, cât şi pentru cei mari. În bucătării gospodinele pregătesc tot felul de plăcinte cu dovleac sau preparate îndrăzneţe şi înfricoşătoare. Nu cunoaştem cu adevărat semnificaţia sărbătorii de Halloween, dar ne bucurăm de orice motiv care ne aduce pilejul de a sărbători. Cei mai câştigaţi de pe urma acestei sărbători sunt copiii, care sunt puşi la treabă să scobească dovleci şi care primesc atenţii.
De câţiva ani în State sărbătoarea de Halloween şi-a pierdut din specificul religios, chiar şi din tradiţii. De asemenea superstiţiile de Halloween au fost uitate şi ele.

Printre superstiţiile de Halloween care aveau cândva amploare se numără:

- Dacă o fată necăsătorită punea în noaptea de Halloween sub pernă o floare de rozmarin şi un bănuţ de argint, îşi visa sortitul;
- Dacă se întâmpla ca, în noaptea de Halloween, să auzi paşi sau zgomote în spate, nu trebuia să te întorci fiindcă se spunea că este un spirit venit de pe lumea cealaltă pentru a te lua cu el;
- În noaptea de Halloween se foloseau alune pentru vrăji, fiindcă diavolul era considerat culegător al acestor fructe;
- Dacă în noaptea de Halloween se întâmpla să-ţi zboare vreun liliac prin casă se spunea că în aceea casă sunt spirite rele;
- Celebra lumânare aprinsă în dovleac, din noaptea de Halloween, avea menirea de a ţine spiritele rele la distanţă;
- Dacă în noaptea de Halloween vedeai un păianjen prin casă înseamna că spiritul unei persoane dragi te veghea;
- Se mai spune că în noaptea de Halloween dacă participai la o cină, era bine să vorbeşti în timpul mesei, astfel spiritele din apropiere erau încurajate să participe şi ele la masă;
- Dacă băteau clopotele în noaptea de Halloween spiritele şi fantomele s-ar fi speriat;
- Persoanele care erau născute în noaptea de Halloween aveau menirea de a vedea şi de a comunica cu spiritele etc.

Halloween-ul a devenit, în ultimii ani, o sărbătoare cunoscută în toată lumea pe care nu o celebrează doar americanii, ci şi alte popoare printre care şi noi, românii. Totuşi această sărbătoare de Halloween a început să capete influenţe diverse în funcţie de cultură, cât şi de dorinţa fiecăruia. (sursa traditii-superstitii.ro)

Publicat în Mozaic

Sfântul Ilie este considerat în credința populară făcător de minuni și aducător de ploi. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este sărbătorit de creștini pe data de 20 iulie. În tradiția populară, Sfântul Ilie este prezentat ca mergând pe cer într-un car cu roți de flăcări, tunând și lovind diavolii cu biciul de foc. Se mai spune că tot el este cel care poate provoca furtuni puternice. În România, sărbătoarea de Sfântul Ilie este una importantă, mulți români celebrându-și onomastica.

Tradiții și superstiții de Sfântul Ilie

Potrivit tradiției, în dimineața zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streșini sau în cămări. Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere și piatră. E considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană În ajunul zilei, când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau și, goale, se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau și se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri și frumoși. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni. Și tot de Sfântul Ilie, erau adunate plantele întrebuințate la vrăji și farmece. Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfințit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenușa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură. Tot de Sfântul Ilie se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare și se împart de pomană.

Superstiții de Sfântul Ilie

Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie și e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună. Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici ușile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului. În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul sărbătorii de Sfântul Ilie, femeile își pun hainele de sărbătoare și merg să secere câțiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul și îl fierb pentru a-l consuma cu miere. În alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică. Se spune că acela care mușcă din măr înainte de a fi sfințit va avea parte după moarte numai de mere și, când va dori să le atingă, vor dispărea. Merele sfințite vor deveni de aur pe lumea cealaltă. Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. în această zi nu se lucrează de teama pagubelor (trăsnete, ploaie, grindină).

Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Ilie

Potrivit statisticilor de la Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, de Sfântul Ilie, aproape 130.000 de români își serbează onomastica. Dintre aceștia, peste 110.000 sunt bărbați, iar peste 15.000 sunt femei. Cei mai mulți dintre sărbătoriți poartă numele de Ilie, urmați de Iliuță și Lică. Cui îi spunem La Mulți Ani de Sfântul Ilie: Ilie; Ilinca; Lică; Iliuță; Ilia; Lia; Elias; Eliana; Eliade; Ilieș; Iliuș; Iliev; Liana.

Publicat în Comunitate

În calendarul popular, ziua de 24 iunie este cunoscută drept ziua de Sânziene sau Drăgaica. Tot pe 24 iunie, credincioşii creştin ortodocşi sărbătoresc naşterea Sfântului Ioan Botezătorul.
Sânzienele îşi au originea într-un stravechi cult al soarelui, iar în unele zone, sărbătoarea se mai numeşte şi „Cap de vară“. În imaginaţia populară, Sânzienele sunt nişte fete frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii, cel mai adesea, dansând.
Potrivit etnologului Marcel Lutic „ele sunt socotite zâne ale câmpului, dând puteri deosebite florilor şi buruienilor, astfel încât acestea, în preajma sărbătorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu întâmplător, după sărbătoarea Sânzienelor, toate plantele dau îndărăt, adică nu mai cresc deloc“.
În preajma Sânzienelor, fetele tinere care îşi căutau sortitul aveau obiceiul să arunce o cunună de sânziene pe acoperişul casei. Dacă aceasta rămânea pe acoperiş, fata urma să se mărite chiar în acel an, iar dacă ajungea pe jos, fata o mai arunca până rămânea prinsă, pentru a şti câţi ani mai are de aşteptat.
O altă tradiţie presupune ca cununa să fie aruncată pe colţul casei. Fata venea să o ia a doua zi dis-de-dimineaţă. Ea ducea cununa în ocolul vitelor şi, cu ochii închişi, o dădea de mâncare unei vite. După cum arăta această vită avea să arate şi viitorul soţ.
În noaptea de 23 iunie, fetele obişnuiesc să pună sub pernă flori de sânziene, în speranţa că astfel îşi vor visa ursitul. Femeile căsătorite îşi înfăşurau mijlocul cu flori de sânziene, pentru a nu avea dureri la muncile câmpului. Atât fetele, cât şi femeile îşi puneau în păr sau în sân floarea, pentru a atrage atenţia asupra frumuseţii lor.
Din spicele de grâu, sânziene şi alte plante, fetele îşi făceau cununi cu care se împodobeau şi jucau dansul Drăgaicei. Acest dans era pentru belşug, precum şi pentru protecţia gospodăriilor şi ogoarelor. În tradiţia populară, se credea că, odată cu drăgaicele, juca şi soarele la amiază, astfel că el stătea mai mult pe cer decât de obicei. În ziua de Sânziene nimeni nu are voie să lucreze.
În multe zone din ţară, în ziua de Sânziene se fac pomeni pentru morţi, de moşii de Sânziene. (sursa digi24.ro)

Publicat în Comunitate
Buna Vestire sau Blagoveştenia este sărbătorită miercuri, 25 martie 2021, şi este ziua în care Fecioara Maria a primit vestea că-l va naşte pe Iisus. De asemenea, este prima sărbătoare din postul Paştelui în care este dezlegare la peşte, dar şi ziua în care, potrivit tradiţiei, oamenii nu trebuie să se certe, pentru a nu avea necazuri tot anul. Este una dintre cele patru mari sărbători închinate Maicii Domnului. Credincioşii sărbătoresc Buna Vestire, cu nouă luni înainte de Crăciun, momentul naşterii lui Isus. În această zi, Fecioara Maria a primit vestea de la Arhanghelul Gavriil că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Locul unde se crede că Fecioara Maria a primit vestea că va naşte pe Iisus este în prezent ocupat de o impunătoare biserică, Bunavestire din Nazaret.   Sărbătoarea Bunei Vestiri întâmpină şi sosirea rândunelelor, dar şi primul cântat al cucului, zi numită în calendar Ziua Cucului. De Buna Vestire se crede că sosesc rândunelele, iar cucul cântă prima oară în an, de aceea sărbătorii i se mai spune şi Ziua Cucului.   Cucul anunţă sosirea efectivă a primăverii. Primul său cântec trebuie să fie aşteptat de toţi oamenii în haine curate, veseli, cu stomacul plin şi cu bani în buzunare. Există obiceiul ca în această zi, să se numere de câte ori cucul îşi cântă numele. Numărul ar putea fi câţi ani mai avem de trăit. Dacă primul cântec al cucului este auzit pe stomacul gol, în partea stânga sau în spatele omului, este semn de rău augur. Pe de altă parte, conform obiceiului, flăcăii şi fetele îl întreabau pe cuc lucruri care îi interesau, precum: „Cucule voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pân’ m-oi însura (mărita)?”. Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul cucului îi aducea la disperare pe tineri, fiecare glas fiind socotit un an de aşteptare. De asemenea, craca pe care a cântat cucul de ziua sa era tăiată şi pusă în scăldătoarea fetelor, în speranţa că flăcăii nu le vor ocoli. Mai mult, la auzul cântecului cucului, e bine să aruncăm un bănuţ în direcţia din care se aude glăsuirea păsării, pentru a avea noroc tot anul.   Tradiţia mai spune că, în această zi, oamenii nu au voie să se certe, pentru că altfel vor avea necazuri tot anul. De Buna Vestire, este bine să se pună pe pragul casei pâine şi sare, ca hrană pentru îngeri.   În unele zone, pentru a avea roade bogate în livezi, pomii se „ameninţau” cu toporul şi se stropeau cu ţuică. Tot de Buna Vestire, gospodarii din Maramureş adună lucrurile de prisos de prin curţi şi le dau foc. Ritualul, cunoscut sub numele de Noaptea focurilor, este practicat la fiecare casă maramureşeană, el durând până după miezul nopţii sau până în zori.   Fiind dezlegare la peşte, se spune că acela care gustă peşte de Buna Vestire se va simţi tot anul ca peştele în apă. În popor se mai spune că pescarii nu au voie să arunce mămăligă în apă, pentru că mor peştii.   Se spune că, dacă în ziua de Blagoveştenie timpul va fi frumos, tot anul are să fie bun. Şi cum va fi vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi de Paşte. Dacă de Buna Vestire se află şi frunza verde, atunci anul va fi cu belşug. Dacă în ziua praznicului e ceaţă, primăvara va fi plăcută, călduroasă şi fără multe zile mohorâte.
Publicat în Comunitate
Pagina 1 din 2