Joi, 05 Mai 2022 10:41

Cum transpiră câinii?

Încet, încet ne apropiem de vară. Vremea devine caldă, plimbările împreună cu animalele dragi se lungesc, câinii aleargă şi se bucură de soare şi de iarbă. Însă există şi primejdii în timpul anotimpurilor fierbinţi, probleme ale câinilor care implică reglarea temperaturii corporale.
Oamenii au glande sudoripare presărate pe toată pielea. Aceste formaţiuni anatomice minuscule servesc la eliminarea transpiraţiei pentru a răcori corpul. Câinii au un tip de glande sudoripare numite glande merocrine, care sunt situate numai în tălpi. Totuşi aceste animale transpiră extrem de puţin prin pernuţele din tălpi. Având o densitate redusă de glande sudoripare, alte mecanisme naturale de răcire sunt mai importante decât transpiraţia. În acelaşi timp dacă apare un miros neplăcut al pielii câinilor, nu este de vină o transpiraţie abundentă.
Forma principală de termoreglare la câini este gâfâitul. Când un câine respiră accelerat, căldura se elimină din corp servindu-se de pierderea de umiditate în zonele limbii, gurii şi gâtului. Pe măsură ce expiră în timpul gâfâitului, aerul umed se evaporă şi printr-un mecanism fizic simplu, scade temperatura.
O altă formă de termoreglare este vasodilataţia, care este o mărire în volum a vaselor de sânge periferice. Vasodilataţia permite unei cantităţi mai mari de  sânge cald să se apropie de suprafaţa pielii. Cu cât acest sânge este mai aproape de suprafaţa corpului, în primul rând pe zona facială şi urechi, cu atât un câine se poate răcori  mai bine.
Mirosul intens sau neplăcut al pielii câinelui nu arată o transpiraţie excesivă ci mai degrabă o boala de piele sau un dezechilibru metabolic. Uneori, dacă rinichii nu pot elimina toxinele din corp, acestea se acumulează în piele, oamenii putând percepe ceea ce se numeşte un miros urinos, amoniacal. În aceste situaţii este de mare ajutor laboratorul de analize ale sângelui care stabileşte nivelul de normalitate ale funcţiilor renale sau hepatice.
Faptul că glandele sudoripare nu sunt importante pentru organismul canin provine din istoria speciei. Câinii sălbatici fiind vânători nu puteau să miroasă a transpiraţie pentru că prada simţea de la depărtare haita flămândă şi se refugia în goană.
În plus, răcorirea prin transpiraţie însemna o pierdere de lichide accentuată, adică o deshidratare periculoasă, sursele de apă nefiind bogate în savana unde trăia strămoşul câinelui domestic.
Înţelegerea modului în care câinii se răcoresc şi ştiind ce se întâmplă atunci când se supraîncălzesc, vă poate ajuta să aveţi grijă de companionul credincios atunci când temperaturile cresc. Asigură-te de comfortul lui Rex, Pufi sau Azor şi că ei se pot bucura de zilele calde la fel de mult ca tine!

Publicat în Pet Mania

Folosirea unui antiperspirant pentru a opri transpiraţia de la axile poate cauza o abundenţă de transpiraţie în altă parte a corpului, susţine un medic german citat de agenţia DPA. Este vorba despre o transpiraţie compensatorie, după aplicarea antiperspirantelor care au o concentraţie mare de compuşi de aluminiu, cum ar fi clorura de aluminiu, care blochează canalele sudoripare, a declarat dr. Maja Hofmann de la Departamentul de Dermatologie, Venerologie şi Alergologie al spitalului Charite din Berlin. "Transpiraţia are rolul de a reglementa temperatura corpului şi, dacă este cazul, va găsi alte debuşee", a explicat experta germană.

Ea a mai spus că persoanele care utilizează deodorante obişnuite nu trebuie să îşi facă griji în legătură cu transpiraţia compensatorie, deoarece cele mai multe deodorante conţin nu mai mult decât trei până la cinci procente de clorură de aluminiu, cantitate suficient de mică pentru a nu produce niciun rău organismului, mai notează agenţia DPA.

De peste un deceniu există o preocupare în mediile online cu privire la influenţa antiperspirantelor asupra riscului de cancer de sân. Conform site-ului cancer.org, pe social media a avut loc o intensă dezbatere cu privire la faptul că substanţele cauzatoare de cancer din antiperspirante sunt absorbite şi depozitate în ganglionii limfatici de la axile, care nu sunt în măsura să scape de ele prin transpiraţie, deoarece antiperspirantul le ţine blocate în organism. Aceasta ar determina o concentraţie ridicată de toxine, ceea ce ar duce la formarea de celule mutante care pot produce cancer.

Aceeaşi sursă mai remarcă faptul că în dezbaterile din mediile online se invocă drept argument constatarea că cele mai multe cancere de sân se dezvoltă în partea exterioară de sus a sânului, zona cea mai apropiată de ganglionii limfatici expuşi la antiperspirante.

Site-ul mai notează că internauţii susţin că bărbaţii prezintă un risc mai mic de cancer la sân, deoarece aceştia nu obişnuiesc să-şi radă axilele, iar părul de la subsuoară păstrează substanţele chimice din antiperspirante, acestea nemaifiind absorbite de organism.

"Toate aceste afirmaţii sunt în mare măsură false", afirmă site-ul cancer.org, care subliniază că "nu există studii epidemiologice convingătoare în literatura medicală care să lege riscul de cancer de sân de utilizarea antiperspirantelor şi că sunt disponibile foarte puţine dovezi ştiinţifice pentru a susţine această afirmaţie".

Publicat în Sanatate