Poluarea aerului cu particule fine, legată în principal de arderea combustibililor fosili, reduce speranța de viață în medie cu peste doi ani la nivel mondial, potrivit unui studiu publicat recent, relatează AFP.
"Reducerea permanentă a poluării atmosferice globale pentru a îndeplini recomandările OMS ar adăuga în medie 2,2 ani la speranța de viață", scriu autorii raportului Air Quality Life Index, publicat de Energy Policy Institute de la Universitatea din Chicago.
În Asia de Sud, o persoană ar putea trăi cu cinci ani mai mult dacă nivelul particulelor fine din aer îndeplinește standardele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Aceste microparticule (cunoscute sub numele de PM2,5, sub 2,5 microni, diametrul unui fir de păr), clasificate drept cancerigene de către Națiunile Unite în 2013, pătrund adânc în plămâni și apoi intră în sânge. Ele pot provoca boli respiratorii și cardiovasculare.
Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca densitatea de PM2,5 din aer să nu depășească 15 micrograme pe metru cub în 24 de ore și să rămână în medie sub cinci micrograme pe metru cub pe parcursul unui an, aceste praguri fiind înăsprite anul trecut de OMS în fața dovezilor privind impactul lor asupra sănătății.
Aproape toate zonele populate ale lumii depășesc recomandările OMS, însă Asia deține recordul. Nivelurile sunt de 15 ori mai mari în Bangladesh, de 10 ori mai mari în India și de nouă ori mai mari în Nepal și Pakistan.
În statele indiene Uttar Pradesh și Bihar, unde trăiesc 300 de milioane de persoane, bolile cauzate de aceste particule reduc speranța de viață cu opt ani și cu până la zece ani în capitala New Delhi.
La nivel global, poluarea cu microparticule PM2,5 nu a scăzut în 2020 (conform celor mai recente date disponibile) comparativ cu anul precedent, în pofida unei încetiniri accentuate a economiei și a unei scăderi a emisiilor de CO2 legate de pandemia de COVID.
Cu toate acestea, situația din China s-a îmbunătățit. Poluarea a scăzut cu 40% între 2013 și 2020, adăugând doi ani la speranța de viață a locuitorilor. Cu toate acestea, speranța de viață rămâne redusă în medie cu 2,6 ani în țară.
Statistic, mortalitatea din cauza poluării cu PM2,5 este comparabilă cu cea cauzată de consumul de tutun, de trei ori mai mare decât cea legată de consumul de alcool și de șase ori mai mare decât mortalitatea legată de HIV, potrivit raportului. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond
Miercuri, 27 Iulie 2022 14:32

Luna lui Jupiter ar putea adăposti viață

Asemănările izbitoare dintre caracteristici ale suprafeței înghețate a Europei, unul dintre sateliții giganticei planete gazoase Jupiter și o formă de relief din Groenlanda, aflată deasupra unei pungi de apă de dimensiuni mari, oferă noi indicii cu privire la posibilitatea existenței vieții pe satelitul jovian, transmite Reuters.
Un studiu publicat recent a explorat asemănările dintre formele de relief alungite denumite creste duble, care arată ca niște fisuri uriașe ce brăzdează suprafața Europei și o versiune mai mică din Groenlanda ce a fost examinată cu ajutorul unui radar ce poate penetra stratul de gheață.
Crestele duble sunt liniare, cu două vârfuri și un șanț central între ele. "Dacă operăm o secțiune și o examinăm, ar semăna cu litera 'M''', a declarat coordonatorul acestui studiu, Riley Culberg, geofizician la Universitatea Stanford. Studiul a fost publicat în jurnalul Nature Communications.
Datele radar au arătat că reînghețarea apei lichide de sub suprafață a determinat formarea crestei duble groenlandeze. Dacă trăsăturile Europei s-au format la fel, acest lucru ar putea semnala existența unor volume imense de apă - un ingredient cheie pentru viață - în apropierea suprafeței înghețate a acestei luni joviene.
În căutarea vieții extraterestre, Europa a atras atenția drept una dintre locațiile din Sistemul Solar ce ar putea fi locuită, probabil de microbi, datorită prezenței unui ocean de apă sărată ce a fost detectat la adâncimi mari sub calota sa glaciară. Nenumărate pungi de apă aflate mai aproape de suprafață ar reprezenta, de asemenea, un al doilea potențial habitat pentru organisme extraterestre.
"Prezența apei lichide în calota glaciară ar sugera că se produce în mod obișnuit un schimb între ocean și calota glaciară, lucru care ar putea fi important pentru funcționarea unui ciclu al substanțelor chimice care ar putea susține viața", a mai susținut Culberg. "Apele aflate la adâncimi mici ar putea constitui și o potențială țintă științifică mai ușor de atins pentru viitoarele misiuni ce vor fi trimise să cartografieze sau să adune mostre pentru că ar putea păstra dovezi ale vieții fără a fi nevoie să fie accesat oceanul subglaciar", a adăugat el.

Misiune NASA programată în 2024

Sonda robotică Europa Clipper, aparținând NASA, este programată pentru lansare în 2024. Misiunea ei este de a investiga mai bine dacă pe această lună există condiții în care poate prolifera viața.
Adâncimile mici la care se pot afla potențialele pungi de apă de pe Europa - probabil până la 1 kilometru adâncime sub calota glaciară externă - le-ar plasa în apropierea substanțelor chimice vitale pentru viață care ar putea să se afle la suprafață, deschizând o cale de comunicare între lumea înghețată de la suprafață și oceanul subglaciar.
Cu un diametru de 3.100 km, Europa se află pe locul patru în topul celor mai mari dintre cei 79 de sateliți jovieni cunoscuți. Europa este puțin mai mică decât Luna dar mai mare decât planeta pitică Pluto. Oceanul subglaciar de pe Europa ar putea conține de două ori mai multă apă decât oceanul terestru. Conform biologilor, viața pe Pământ a apărut mai întâi sub forma de microorganisme marine.
Crestele duble ale Europei, crevase care se extind de-a lungul a sute de kilometri, au în general înălțimea între 150 și 200 de metri și distanța între creste ce ajunge până la 500 - 1.000 de metri.
Oamenii de știință dezbat de mai mult timp modul în care s-au format aceste creste și crevase pe Europa. Culberg a remarcat asemănarea lor cu o formă de relief pe care o cunoștea din nord-vestul Groenlandei, cu vârfuri de aproximativ 2 metri înălțime, separate de o distanță de 150 de metri și care se întinde pe aproximativ 800 de metri.
"Creasta dublă groenlandeză s-a format din reînghețarea, presurizarea și fracturările succesive ale unei pungi de apă aflată în apropierea suprafeței. Vedem două creste în loc de una pentru că punga de apă puțin adâncă a fost de asemenea separată în două de o linie de fractură umplută cu apă reînghețată", conform lui Culberg.
Punga de apă în cazul Groenlandei se afla la aproximativ 15 metri sub suprafață, are o adâncime mai mică de 10 metri și se întinde pe aproximativ 1,6 kilometri.
Dacă numeroasele creste duble de pe Europa sunt rezultatul unui proces geologic similar celui produs în Groenlanda, atunci fiecare pungă de apă asociată ar putea avea un volum similar celui al Lacului Erie, unul dintre Marile Lacuri nord-americane. (sursa Agerpres)

Publicat în Mozaic

Ar putea părea ciudat în timpul unei pandemii care a ucis milioane de persoane şi a bulversat întreaga lume, dar un anumit tip de virus, bacteriofagul, ar putea salva la fel de multe vieţi, relatează AFP. Georgia, o ţară mică din Caucaz, este în fruntea cercetărilor privind rezistenţa bacteriilor la antibiotice. Deşi nu au fost în atenţie mult timp în cadrul cercetărilor efectuate în Occident, bacteriofagele sau virusurile care distrug bacterii, sunt de acum utilizate în unele cazuri medicale dificile, un exemplu fiind o femeie din Belgia care a dezvoltat o infecţie ce i-a pus viaţa în pericol după ce a fost rănită în atacul din 2016, de pe aeroportul din Bruxelles. După doi ani de tratament cu antibiotic ineficient, bacteriofagele trimise din Georgia au învins infecţia în trei luni. ''Folosim aceste bacteriofage care ucid bacteriile dăunătoare'' pentru a-i trata pe pacienţi atunci când antibioticele nu dau rezultat, a explicat Mzia Kutateladze, de la Institutul georgian de bacteriofage Eliava. Chiar şi o infecţie banală poate ''ucide un om, deoarece agentul patogen a dezvoltat rezistenţă la antibiotice'', a adăugat Kutateladze. Bacteriofagele, cunoscute de un secol, au fost în mare măsură ignorate atunci când antibioticele au revoluţionat medicina, în anii 1930. Cel care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea lor, cercetătorul georgian George Eliava, a fost executat în 1937 la ordinul unui alt georgian, Lavrenty Beria, apropiat al lui Stalin şi şeful poliţiei sale secrete. Eliava lucrase la Institutul Pasteur din Paris cu bacteriologul franco-canadian Felix d'Herelle, unul dintre cei doi cercetători căruia i s-a atribuit descoperirea bacteriofagelor, şi îl convinsese pe Stalin să-l invite la Tbilisi în 1934. Dar colaborarea lor a fost întreruptă când Beria l-a ucis pe Eliava, dintr-un motiv care a rămas necunoscut. Odată ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a declarat rezistenţa la antimicrobiene o urgenţă globală de sănătate, bacteriofagele, care pot anihila bacteriile în timp ce lasă intacte celulele umane, revin. Cercetătorii subliniază avantaje majore Potrivit unui studiu recent, superbacteriile ar putea ucide până la zece milioane de persoane pe an atunci când rezistenţa antimicrobiană, din cauza utilizării excesive a antibioticelor, va atinge apogeul, ceea ce ar putea surveni în decurs de 30 de ani. În timp ce medicamentele pe bază de bacteriofage nu pot înlocui pe deplin antibioticele, cercetătorii subliniază avantaje majore: preţ accesibil, fără efecte secundare, fără leziuni ale organelor sau florei intestinale. ''Producem şase bacteriofage standard care au un spectru larg (de utilizare) şi pot vindeca mai multe boli infecţioase'', a dat asigurări Lia Nadareishvili, medic la Institutul Eliava. Cu toate acestea, la 10 până la 15% dintre pacienţi, bacteriofagele standard nu funcţionează şi ''trebuie să găsim bacteriofage capabile să omoare tulpina bacteriană în cauză'', a precizat ea. Bacteriofagele potrivite pentru infecţii rare pot fi selectate din colecţia imensă a institutului, cea mai bogată din lume, sau găsite în canalizare, apele poluate sau soluri, a explicat doamna Kutateladze. Institutul poate chiar ''să antreneze'' bacteriofagele astfel încât ''să poată ucide din ce în ce mai multe bacterii dăunătoare diferite''. ''Este o terapie ieftină şi uşor accesibilă'', a spus ea. Un inginer mecanic, cetăţean american, în vârstă de 34 de ani, care suferă de şase ani de o boală bacteriană cronică, a declarat pentru AFP că ''a simţit deja o ameliorare'' după două săptămâni de tratament la institutul din Tbilisi. ''Am încercat toate tratamentele posibile în Statele Unite'', a declarat Andrew, care este unul dintre sutele de pacienţi din întreaga lume care vin în Georgia în fiecare an pentru tratament de ultimă oră. În afară de medicină, bacteriofagele sunt deja utilizate pentru a preveni degradarea alimentelor şi pot fi folosite şi în agricultură ''pentru a proteja culturile şi animalele de bacterii dăunătoare'', a menţionat Kutateladze. Institutul Eliava a efectuat deja cercetări asupra bacteriilor care afectează bumbacul şi orezul. Bacteriofagele sunt, de asemenea, capabile să combată armele biologice sau efectele bioterorismului. Cercetătorii canadieni au publicat în 2017 un studiu privind utilizarea lor pentru a contracara un atac cu antrax în locuri publice aglomerate. (sursa Agerpres)

Publicat în Sanatate

Speranța de viață a americanilor s-a redus cu 1 an și jumătate în 2020, cea mai importantă scădere consemnată după cel de-Al Doilea Război Mondial, conform principalei agenții federale de sănătate publică ce atribuie cauza, în mare măsură, pandemiei de COVID-19, relatează AFP miercuri.
Această tendință îngrijorătoare este semnificativ mai accentuată în cazul minorităților afroamericane și hispanice, potrivit statisticilor publicate miercuri de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC).
Speranța de viață a americanilor a ajuns de la 78,8 ani în 2019 la 77,3 ani în 2020. Această durată, de 77,3 ani, este cea mai scurtă după 2003.
În cazul afroamericanilor, speranța de viață a scăzut cu 2,9 ani, de la 74,7 ani în 2019 la 71,8 ani în 2020.
În ceea ce privește persoanele hispanice, speranța de viață a scăzut cu 3 ani, de la 81,8 ani în 2019 la 78,8 ani în 2020.
Cel mai mare declin a fost înregistrat în cazul bărbaților de origine hispanică, a căror speranță de viață a scăzut cu 3,7 ani, o situație care poate fi explicată în proporție de 90% prin ravagiile produse de COVID-19.
Un alt factor important este reprezentat de creșterea numărului de decese asociate supradozei de substanțe, o criză exista înainte de debutul pandemiei de coronavirus, dar care s-a înrăutățit. Peste 93.000 de persoane au murit prin supradoză în Statele Unite în 2020, un nivel nimaiîntâlnit, asociat unei creșteri a consumului de opiacee în timpul pandemiei.
Din 2014 până în 2018, speranța de viață în Statele Unite a scăzut din cauza supradozelor de opiacee, în special a opiaceelor de sinteză, cum ar fi fentanil. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

Oamenii de ştiinţă avertizează că o cometă gigant ar putea distruge viaţa de pe Terra şi că este nevoie ca lumea ştiinţifică să-şi îndrepte atenţia şi asupra acestor corpuri cereşti, despre care nu se cunosc foarte multe lucruri, relatează în pagina electronică Daily Mail.

Numărul de comete gigantice care ar putea lovi Pământul este mai mare decât se credea anterior. În timp ce NASA se concentrează pe ameninţările care vin din partea asteroizilor, noile cercetări sugerează că trebuie să privim dincolo de orbita lui Jupiter, unde se găsesc cele mai multe comete gigant. Sute de comete masive, denumite "Centauri", au fost descoperite în ultimele două decenii. Centaurii sunt bile de gheaţă şi praf, cu o orbită instabilă care încep a fi întâlnite dincolo de Neptun. O astfel de cometă poate ajunge la dimensiuni de la 49 la 97 kilometri lăţime şi conţine mai multă masă decât toţi asteroizii care au trecut pe lângă Pământ descoperiţi până în prezent. În drumul lor, aceste comete ar putea trece pe lângă Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Oamenii de ştiinţă susţin că este posibil ca o dată la 40.000 - 100.000 de ani, o cometă de tipul centaur să treacă pe lângă Pământ.

Atunci când se apropie de Soare, o astfel de cometă începe să se dezintegreze. "Dezintegrarea unor astfel de comete gigantice ar produce perioade intermitente, dar prelungite de bombardamente de până la 100.000 de ani", susţine echipa de cercetare de la Buckingham într-un articol ştiinţific publicat în revista Royal Astronomical Society.

"În ultimii treizeci de ani, noi am făcut mari eforturi pentru a identifica şi analiza riscul unei coliziuni între Pământ şi un asteroid. Studiul nostru sugerează că trebuie să privim mai departe, dincolo de orbita lui Jupiter, pentru a găsi Centauri. Dacă avem dreptate, aceste comete pot reprezenta un pericol real şi este timpul să le înţelegem mai bine", a declarat Bill Napier, de la Universitatea din Buckingham, co-autor al studiului. 

Publicat în Mozaic
Marți, 29 Septembrie 2015 00:00

Ce-ar fi... dacă n-ar fi?

Oare ce-ar mai fi viaţa noastră de zi cu zi, oare ce ar mai fi viaţa unui jurnalist sau a unui cumpărător de ziar dacă aleşii noştri nu ne-ar da toate motivele s-o trăim? Cred că ar fi o mare plictiseală, nu de alta, dar cum aş putea să trăiesc eu fără fata de la pagina 5 sau fără să văd pagina cu cei care au scăpat de griji pe lumea asta şi au plecat pe plaiurile alea pline de linişte şi verdeaţă, după cum ne tot amăgesc popii după ce închidem ochii pentru totdeauna? Oare ce-ar fi, dacă n-ar mai fi corupţie, dacă n-ar mai trebui să dai şpagă mai peste tot dacă vrei să rezolvi ceva repede sau dacă vrei să scapi de o amendă, fie ea chiar şi aia de pe autobuz pentru că nu aveai biletul compostat şi stăteai ca prostul cu el în mână sperând că nu te prinde nimeni? Ce-ar fi dacă în loc să te duci la casierie să-ţi plăteşti lumina, gazul, şi toate alea pe care trebuie să le plăteşti, zic din nou, ce-ar fi dacă ai fi lăsat în pace, fără să fii ameninţat că ţi se taie cablul sau curentul (ăla electric, evident, pentru că dacă n-ai termopane de celălalt nu poţi scăpa şi nici nu ţi-l taie nimeni, nici măcar în autobuz)? Oare ce-ar fi dacă în fruntea ţării n-ar mai fi îmbuibaţii ăia care fac numai prostii şi ar fi nişte oameni simpli, aşa, ca mine şi ca tine, cu un salariu minim pe economie, care atunci când ajung acasă să spună soţiei şi copiilor: ”sunt rupt de oboseală, azi am mărit salariile şi la profesori, şi la doctori şi la toţi muncitorii din România, aşa că de luna care vine, când iau şi eu salariul mărit, vă duc în concediu la Poplaca, unde vom cheltui cât am strâns eu în juma' de an”? Oare ce-ar fi dacă în loc să fim obligaţi să primim refugiaţi din Siria, Afganistan sau de pe unde mai fug ei, am pleca şi noi cu toţii, să ne vindem casele şi ce brumă de avuţii mai avem pe lângă casele alea, să ne ducem şi noi peste nemţi, peste englezi sau peste francezi, doar pentru că la noi în ţară nu e bine, pentru că nu e bine deloc? ”Ce-ar fi dacă n-ar fi” este până la urmă o întrebare shakesperiană, nu de alta, dar dacă n-ar fi aşa cum e, ne-am cam plictisi, ne-am apuca să stăm la plajă toată ziua pe timpul verii sau să mergem la săniuş pe timpul iernii şi... asta chiar că n-ar fi OK, nu de alta dar mă uit şi eu pe stradă şi văd că tineretul nostru, băieţi şi fete la fel, deja are nişte proporţii deosebite în zona şezutului, asta neputând însemna altceva decât că stau prea mult pe calculator sau pe gânduri, căutând o ieşire din mizeria în care trăim sau, asta e şi mai grav, pur şi simplu nu le mai pasă cum trec prin viaţă, aşteptând să vină banii de la ”babacu'” sau de la ”babaca” de prin Italia pentru a-şi putea aşeza confortabil ţesuturile adipoase prin cine ştie ce club de noapte. Oare ce-a fi dacă n-ar fi aşa? Plictiseală la maxim!

 

Publicat în Editorial
Marți, 18 August 2015 00:00

Suntem sau nu extratereştri?

Apariţia vieţii pe Pământ este unul dintre cele mai dificile puzzle-uri pe care oamenii de ştiinţă nu au reuşit să le dezlege. Mulţi dintre ei încep să se întrebe, însă, dacă Pământul este locul în care a luat naştere viaţa. Astrobiologii continuă să găsească indicii care sugerează că viaţa a apărut în altă parte a galaxiei şi a fost adusă pe Terra de meteoriţi şi comete, în urmă cu 4 miliarde de ani - teorie cunoscută drept panspermie sau pangeneză. Spre exemplu, molecule organice şi apă au fost descoperite la suprafaţa cometelor care traversează sistemul nostru solar, aspect care indică faptul că materialele necesare apariţiei vieţii pe Pământ provin din spaţiu. Unii merg mai departe şi spun că viaţa în sine a apărut în altă parte şi a fost adusă pe Terra unde a găsit un mediu propice pentru a se dezvolta.

Pangeneza nu este o teorie nouă. Aceasta a apărut în 1871, însă a început să se răspândească recent, odată ce astronomii au început să descopere numeroase componente organice în Univers. Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle crede că Marte ar putea fi un ”candidat” bun ca origine a vieţii de pe Pământ. În opinia sa, dacă cercetătorii vor reuşi să găsească dovezile care arată că viaţa de pe Pământ este extraterestră la origine, numeroase credinţe religioase şi ştiinţifice vor fi date peste cap.

Publicat în Mozaic