Speranța de viață a americanilor s-a redus cu 1 an și jumătate în 2020, cea mai importantă scădere consemnată după cel de-Al Doilea Război Mondial, conform principalei agenții federale de sănătate publică ce atribuie cauza, în mare măsură, pandemiei de COVID-19, relatează AFP miercuri.
Această tendință îngrijorătoare este semnificativ mai accentuată în cazul minorităților afroamericane și hispanice, potrivit statisticilor publicate miercuri de Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC).
Speranța de viață a americanilor a ajuns de la 78,8 ani în 2019 la 77,3 ani în 2020. Această durată, de 77,3 ani, este cea mai scurtă după 2003.
În cazul afroamericanilor, speranța de viață a scăzut cu 2,9 ani, de la 74,7 ani în 2019 la 71,8 ani în 2020.
În ceea ce privește persoanele hispanice, speranța de viață a scăzut cu 3 ani, de la 81,8 ani în 2019 la 78,8 ani în 2020.
Cel mai mare declin a fost înregistrat în cazul bărbaților de origine hispanică, a căror speranță de viață a scăzut cu 3,7 ani, o situație care poate fi explicată în proporție de 90% prin ravagiile produse de COVID-19.
Un alt factor important este reprezentat de creșterea numărului de decese asociate supradozei de substanțe, o criză exista înainte de debutul pandemiei de coronavirus, dar care s-a înrăutățit. Peste 93.000 de persoane au murit prin supradoză în Statele Unite în 2020, un nivel nimaiîntâlnit, asociat unei creșteri a consumului de opiacee în timpul pandemiei.
Din 2014 până în 2018, speranța de viață în Statele Unite a scăzut din cauza supradozelor de opiacee, în special a opiaceelor de sinteză, cum ar fi fentanil. (sursa Agerpres)

Publicat în Mapamond

Oamenii de ştiinţă avertizează că o cometă gigant ar putea distruge viaţa de pe Terra şi că este nevoie ca lumea ştiinţifică să-şi îndrepte atenţia şi asupra acestor corpuri cereşti, despre care nu se cunosc foarte multe lucruri, relatează în pagina electronică Daily Mail.

Numărul de comete gigantice care ar putea lovi Pământul este mai mare decât se credea anterior. În timp ce NASA se concentrează pe ameninţările care vin din partea asteroizilor, noile cercetări sugerează că trebuie să privim dincolo de orbita lui Jupiter, unde se găsesc cele mai multe comete gigant. Sute de comete masive, denumite "Centauri", au fost descoperite în ultimele două decenii. Centaurii sunt bile de gheaţă şi praf, cu o orbită instabilă care încep a fi întâlnite dincolo de Neptun. O astfel de cometă poate ajunge la dimensiuni de la 49 la 97 kilometri lăţime şi conţine mai multă masă decât toţi asteroizii care au trecut pe lângă Pământ descoperiţi până în prezent. În drumul lor, aceste comete ar putea trece pe lângă Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Oamenii de ştiinţă susţin că este posibil ca o dată la 40.000 - 100.000 de ani, o cometă de tipul centaur să treacă pe lângă Pământ.

Atunci când se apropie de Soare, o astfel de cometă începe să se dezintegreze. "Dezintegrarea unor astfel de comete gigantice ar produce perioade intermitente, dar prelungite de bombardamente de până la 100.000 de ani", susţine echipa de cercetare de la Buckingham într-un articol ştiinţific publicat în revista Royal Astronomical Society.

"În ultimii treizeci de ani, noi am făcut mari eforturi pentru a identifica şi analiza riscul unei coliziuni între Pământ şi un asteroid. Studiul nostru sugerează că trebuie să privim mai departe, dincolo de orbita lui Jupiter, pentru a găsi Centauri. Dacă avem dreptate, aceste comete pot reprezenta un pericol real şi este timpul să le înţelegem mai bine", a declarat Bill Napier, de la Universitatea din Buckingham, co-autor al studiului. 

Publicat în Mozaic
Marți, 29 Septembrie 2015 00:00

Ce-ar fi... dacă n-ar fi?

Oare ce-ar mai fi viaţa noastră de zi cu zi, oare ce ar mai fi viaţa unui jurnalist sau a unui cumpărător de ziar dacă aleşii noştri nu ne-ar da toate motivele s-o trăim? Cred că ar fi o mare plictiseală, nu de alta, dar cum aş putea să trăiesc eu fără fata de la pagina 5 sau fără să văd pagina cu cei care au scăpat de griji pe lumea asta şi au plecat pe plaiurile alea pline de linişte şi verdeaţă, după cum ne tot amăgesc popii după ce închidem ochii pentru totdeauna? Oare ce-ar fi, dacă n-ar mai fi corupţie, dacă n-ar mai trebui să dai şpagă mai peste tot dacă vrei să rezolvi ceva repede sau dacă vrei să scapi de o amendă, fie ea chiar şi aia de pe autobuz pentru că nu aveai biletul compostat şi stăteai ca prostul cu el în mână sperând că nu te prinde nimeni? Ce-ar fi dacă în loc să te duci la casierie să-ţi plăteşti lumina, gazul, şi toate alea pe care trebuie să le plăteşti, zic din nou, ce-ar fi dacă ai fi lăsat în pace, fără să fii ameninţat că ţi se taie cablul sau curentul (ăla electric, evident, pentru că dacă n-ai termopane de celălalt nu poţi scăpa şi nici nu ţi-l taie nimeni, nici măcar în autobuz)? Oare ce-ar fi dacă în fruntea ţării n-ar mai fi îmbuibaţii ăia care fac numai prostii şi ar fi nişte oameni simpli, aşa, ca mine şi ca tine, cu un salariu minim pe economie, care atunci când ajung acasă să spună soţiei şi copiilor: ”sunt rupt de oboseală, azi am mărit salariile şi la profesori, şi la doctori şi la toţi muncitorii din România, aşa că de luna care vine, când iau şi eu salariul mărit, vă duc în concediu la Poplaca, unde vom cheltui cât am strâns eu în juma' de an”? Oare ce-ar fi dacă în loc să fim obligaţi să primim refugiaţi din Siria, Afganistan sau de pe unde mai fug ei, am pleca şi noi cu toţii, să ne vindem casele şi ce brumă de avuţii mai avem pe lângă casele alea, să ne ducem şi noi peste nemţi, peste englezi sau peste francezi, doar pentru că la noi în ţară nu e bine, pentru că nu e bine deloc? ”Ce-ar fi dacă n-ar fi” este până la urmă o întrebare shakesperiană, nu de alta, dar dacă n-ar fi aşa cum e, ne-am cam plictisi, ne-am apuca să stăm la plajă toată ziua pe timpul verii sau să mergem la săniuş pe timpul iernii şi... asta chiar că n-ar fi OK, nu de alta dar mă uit şi eu pe stradă şi văd că tineretul nostru, băieţi şi fete la fel, deja are nişte proporţii deosebite în zona şezutului, asta neputând însemna altceva decât că stau prea mult pe calculator sau pe gânduri, căutând o ieşire din mizeria în care trăim sau, asta e şi mai grav, pur şi simplu nu le mai pasă cum trec prin viaţă, aşteptând să vină banii de la ”babacu'” sau de la ”babaca” de prin Italia pentru a-şi putea aşeza confortabil ţesuturile adipoase prin cine ştie ce club de noapte. Oare ce-a fi dacă n-ar fi aşa? Plictiseală la maxim!

 

Publicat în Editorial
Marți, 18 August 2015 00:00

Suntem sau nu extratereştri?

Apariţia vieţii pe Pământ este unul dintre cele mai dificile puzzle-uri pe care oamenii de ştiinţă nu au reuşit să le dezlege. Mulţi dintre ei încep să se întrebe, însă, dacă Pământul este locul în care a luat naştere viaţa. Astrobiologii continuă să găsească indicii care sugerează că viaţa a apărut în altă parte a galaxiei şi a fost adusă pe Terra de meteoriţi şi comete, în urmă cu 4 miliarde de ani - teorie cunoscută drept panspermie sau pangeneză. Spre exemplu, molecule organice şi apă au fost descoperite la suprafaţa cometelor care traversează sistemul nostru solar, aspect care indică faptul că materialele necesare apariţiei vieţii pe Pământ provin din spaţiu. Unii merg mai departe şi spun că viaţa în sine a apărut în altă parte şi a fost adusă pe Terra unde a găsit un mediu propice pentru a se dezvolta.

Pangeneza nu este o teorie nouă. Aceasta a apărut în 1871, însă a început să se răspândească recent, odată ce astronomii au început să descopere numeroase componente organice în Univers. Peter Ward, biolog la Universitatea Washington din Seattle crede că Marte ar putea fi un ”candidat” bun ca origine a vieţii de pe Pământ. În opinia sa, dacă cercetătorii vor reuşi să găsească dovezile care arată că viaţa de pe Pământ este extraterestră la origine, numeroase credinţe religioase şi ştiinţifice vor fi date peste cap.

Publicat în Mozaic