Să crezi, să crezi, dar nu muri, omule!

Marți, 15 Octombrie 2013 03:00
Publicat în Editorial
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Uite, asta nu înţeleg eu şi nu am înţeles niciodată, sunt şi eu un credincios,ortodox, mă duc la biserică doar când îmi moare vreo rudă apropiată sau pe la vreo nuntă sau vreun botez. În rest, trebuie să recunosc, nu prea le-am ros pragul bisericilor, nu de alta, dar nu văd rostul acestor manifestări. Credinţa, dacă o ai, o porţi în suflet şi în minte, nu trebuie să te duci tocmai la Iaşi să stai ca nebunul în frig trei zile la rând şi să mori în numele credinţei, cum s-a întâmplat mai zilele trecute. Ba, unde mai pui, am auzit pe unii care spuneau că s-au dus până acolo doar să se roage să nu se mai cutremure pământul la Izvoarele, lângă Galaţi. Măăăiii, oameni buni, pământul nu ţine cont de rugăciunile voastre, dacă vrea el să se cutremure, se cutremură, şi cu asta, basta! Credeţi voi oare că Toma Caragiu nu era credincios, sau alţii şi alţii care au murit cu sutele la cutremurul din martie 1977, nu erau credincioşi, sau printre atâţia necredincioşi n-au murit atunci şi credincioşi? Hai să fim serioşi! Deci eu asta nu înţeleg - de ce omul bate atâtea sute de kilometri de prin mai toate colţurile ţării pentru a se ruga, de fapt, la Dumnezeu pentru că şi Sfânta Vineri asta, cum îi mai spune Cuvioasei Parascheva, tot o făptură de-a Domnului a fost, nu? Păi dacă tot vreţi să vă rugaţi, măi oameni buni, mai ales pe vremurile astea când se cutremură pământul şi când vremea se strică de la o zi la alta, mai ales dacă mai aveţi şi o vârstă ceva mai înaintată, staţi măi oameni buni mai pe lângă casă, mergeţi la biserica cea mai apropiată, că Slavă Domnului, acum sunt destule, mai prin toate cartierele, şi ruga voastră ajunge tot acolo şi de la Galaţi, ca şi de la Iaşi. Nu de alta, dar e păcat să te duci în pelerinaj, să te rogi pentru sănătatea ta şi alor tăi, şi să te întorci pe năsălie, adică, cu alte cuvinte, să te fi rugat degeaba, sau ruga ta să fi fost falsă, că altfel nu văd de ce să mori atunci când te duci să te rogi pentru sănătate.
Mă rog şi eu, mai în fiecare zi, să scăpăm de nemernicii ăştia care ne conduc, mai ales atunci când mă scol dimineaţa înţepenit în cămăruţa mea îngheţată, mă uit pe geam şi văd că afară e urât, frig şi că vara s-a dus, şi că o să ne bage căldură şi o să crească iar factura la înteţinere, mă rog şi eu să-mi mai crească salariul, mă rog să fie sănătoşi toţi duşmanii mei ca să mai am şi eu pe cine înjura, dar să mă duc să mor pe la Iaşi, asta nu! Vă mai spun încă o dată, sunt credincios, ortodox, chiar dacă au mai încercat unii să mă abată din drum, adică să mă atragă într-o altă religie, n-am acceptat, nu de alta, dar dacă aşa m-au lăsat părinţii, dacă aşa am trăit toată viaţa, aşa rămân până voi „da colţul”. Dar nu la Iaşi, nu în pelerinaj. Când o fi, vreau să mor în patul meu!

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu