Prima grevă din istorie, declanşată de lipsa uleiurilor parfumate

Luni, 01 Februarie 2016 00:00
Publicat în Mozaic

Prima grevă consemnată din istorie a avut loc în Egiptul Antic, într-o aşezare numită Deir el-Medina, ale cărei ruine pot fi văzute şi astăzi în Valea Regilor, la vest de Nil. Acest loc găzduia o comunitate de artizani ce lucrau la construirea şi împodobirea mormintelor faraonilor. Din 1525 până în 1075 î.Hr, mica aşezare a beneficiat de ajutor din partea regilor, care le furnizau gratuit proviziile de bază, cum ar fi carnea, cerealele, legumele. După câteva decenii, comunitatea a crescut şi a ajuns să aibă conducere proprie şi un comerţ înfloritor. În timpul faraonului Ramses al III-lea (1187-1156 î.Hr), proviziile gratuite de grâne furnizate până atunci de stăpânirea regatului au întârziat să mai sosească. Printre aceste provizii se numărau însă şi uleiuri de masaj, iar lucrătorii, care considerau aceste balsamuri şi loţiuni esenţiale pentru sănătatea şi randamentul lor, au încetat lucrul.

***
Uleiurile şi grăsimile animale le protejau egiptenilor pielea de căldura extremă şi de soarele puternic din Delta Nilului, ajutând de asemenea la calmarea durerilor musculare. Angajatorii le ofereau lucrătorilor pe lângă salariul plătit. Aceste unguente aromatizate făceau parte din regimul de viaţă al oricărui bărbat. Mai mult decât atât, un egiptean din înalta societate petrecea destul de mult timp pentru a-şi creiona ochii înainte de a ieşi din casă, indiferent dacă mergea la lucru sau la o petrecere. Aşa cum vedem în reprezentările faraonului Tutankamon, în perioada noului regat se folosea tuş negru pentru a da o formă alungită ochilor. În vechiul regat, culoarea folosită era verde smarald şi era obţinută din malachit (carbonat natural de cupru). Linia era trasată cu o bucăţică de os sau de lemn şlefuit.
Această afinitate a egiptenilor pentru cosmetice nu ţinea doar de vanitate. Bărbaţii, femeile şi copiii practicau, în aceeaşi măsură, o igienă personală strictă dictată de climă, religie şi ierarhie socială.
Frescele care împodobesc pasajele interioare dintre mormintele din Valea Regilor cuprind scene din viaţa de zi cu zi a vechilor egipteni, dar şi din viaţa de apoi. Acestea întruchipează bărbaţi bine făcuţi care poartă machiaj de culoare neagră în jurul ochilor. Tuşul negru avea atât rol practic, cât şi ritual. Se credea că ţine la distanţă insectele, protejează ochii de razele solare şi previne apariţia infecţiilor. Machiajul acesta aproape teatral imita de asemenea înfăţişarea zeului egiptean Horus, reprezentat sub formă de şoim.
Vechii egipteni acordau o atenţie deosebită şi părului facial sau corporal, aşa cum reiese tot din picturi şi din fresce. Preoţii îşi epilau complet părul de pe tot corpul, inclusiv sprâncenele şi genele, în credinţa că astfel sunt sanctificaţi. Egiptenii din înalta societate purtau peruci parfumate sau bărbi false din păr uman, iar cei din clasele de jos apelau şi ei la extensii din fibre vegetale. Barba naturală era lăsată să crească doar pe perioada doliului.
Pe lângă rolul benefic asupra pielii, uleiurile vegetale şi animale erau folosite şi pentru îngrijirea părului. Bărbaţii îşi aplicau grăsime de leu sau şarpe pe scalp pentru a preveni calviţia. Firele de păr alb erau vopsite cu henna de culoare roşie.
La sărbători şi petreceri, atât bărbaţii, cât şi femeile purtau pe cap nişte conuri cu grăsime solidă parfumată. În momentul când aceasta începea să se topească din cauza căldurii, elimina parfumuri puternice de crin, mir, cardamon sau alte mirodenii.
Din punct de vedere social, cosmeticele şi accesoriile purtate reflectau statutul unei persoane, ceea ce se poate spune că este valabil şi astăzi. Aşa cum o geantă de firmă este purtată astăzi ca semn al bunăstării, aşa procedau şi femeile bogate egiptene, care aveau întotdeauna cu ele o cutie cu cosmetice. La celălaltă margine a societăţii, dansatoarele şi concubinele erau tatuate cu modele punctate şi imagini ale zeiţei Bes.
Faraonii aveau în camerele mortuare cutii cu peruci, bijuterii, farduri colorate. Meşteşugarii mai bogaţi din Deir el-Medina erau şi ei uneori înmormântaţi cu astfel de obiecte. Chiar şi după moarte, egiptenii considerau că vor avea nevoie de înfrumuseţare.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu