Pacienţii cu boli cronice şi handicap acuză Guvernul României că intenţionează să îi elimine de pe listele de tratamente gratuite şi ajutoare sociale. Reforma este justificată prin necesitatea alinierii la standarde internaţionale în definirea bolilor, însă pacienţii susţin că noile criterii vor lăsa fără sprijin mii de persoane aflate în situaţii vulnerabile.
Măsura reală a unei civilizaţii nu se reflectă în graficele economice, ci în modul în care îşi tratează cetăţenii cei mai fragili – copiii, vârstnicii şi bolnavii. În România, acest principiu moral pare din nou ignorat, fiind înlocuit de eficienţa birocratică şi de economia de hârtie.
În toamna anului 2025, Guvernul a adoptat Ordinul nr. 2300/1457/2025, care stabileşte noile criterii medico-psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap. Oficial, scopul este „alinierea la standardele internaţionale” şi „evaluarea funcţională a persoanei”. În realitate, numeroşi bolnavi cronici şi persoane cu dizabilităţi se tem că vor fi „vindecaţi” din pix – scoşi de pe listele de beneficii prin simpla modificare a definiţiei handicapului.
În loc să aducă echitate, reforma riscă să devină o operaţiune de cosmetizare statistică: numărul persoanelor cu dizabilităţi va scădea artificial, iar bugetul va fi echilibrat pe seama celor mai vulnerabili. Bolnavii oncologici, neurologici, psihiatrici sau locomotori pot pierde sprijinul financiar şi accesul la servicii sociale, deşi starea lor medicală rămâne neschimbată.
Această măsură apare într-un context paradoxal. În timp ce populaţia suportă unele dintre cele mai mari poveri fiscale din Uniunea Europeană, sistemul public de sănătate rămâne subfinanţat şi disfuncţional. Medicamentele esenţiale lipsesc, serviciile de îngrijire paliativă şi asistenţă socială sunt insuficiente, iar numeroase familii sunt lăsate să se descurce singure în faţa bolii şi a sărăciei.
În contrast, alocările pentru pensii speciale, subvenţiile partidelor politice şi salariile din administraţia de vârf nu au fost afectate. Reforma administrativă, promisă ca soluţie de eficientizare, s-a limitat la conferinţe de presă şi documente, fără efecte reale în structura bugetară.
Statul îşi conservă privilegiile, dar „vindecă” bolnavii prin modificări legislative. Eficienţa birocratică a devenit un pretext pentru indiferenţă. România nu are mai puţine instituţii, ci mai puţină compasiune.
Nu poţi vindeca o societate bolnavă de indiferenţă cu un ordin de ministru. Poţi doar să îi redai demnitatea atunci când tratezi fiecare om ca pe un cetăţean cu drepturi, nu ca pe o cheltuială bugetară. (sursa stiripesurse.ro)
