×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 296

Ce le dăm să mănânce animalelor de companie mai neobişnuite

 
Vineri, 11 Ianuarie 2013 02:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Aşa cum am început în paginile trecute, şi săptămâna aceasta vom aborda subiectul hranei pentru animalele noastre de companie. De data aceasta, însă, vom scrie despre alimentaţia unor animăluţe mai puţin obişnuite în rândul iubitorilor de necuvântătoare. Astfel, dacă aveţi în grijă o astfel de vietate sau dacă sunteţi doar curioşi, veţi citi în rândurile de mai jos mai multe informaţii interesante cu privire la hrana reptilelor şi a tarantulelor. Cel mai important lucru este documentarea înainte de a adopta un astfel de prieten necuvântător deoarece ne scapă de multe bătăi de cap, iar acesta va fi sănătos şi fericit.

Hrana reptilelor, cam costisitoare

Dacă iubim reptilele şi hotărâm să achiziţionăm una pentru a o avea în propriul cămin, trebuie să ştim din start că hrana acestora nu este foarte ieftină, dar este benefică pentru animal. Alimentele pe care le găsim în comerţ sunt convenabile deoarece ne scuteşte de bătaia de cap din timpul cumpărării fructelor sezoniere sau a altor produse. Trebuie reţinut că, în cazul în care alegem să hrănim reptilele cu alimentele din comerţ, de la magazinele specializate, ar fi bine şi să suplimentăm dieta cu alimente naturale, preparate în bucătăria noastră. Reptilele şi amfibienii au o alimentaţie extrem de variată, multe dintre speciile celor dintâi fiind carnivore, iar prada lor este, de multe ori, direct proporţională cu dimensiunile prădătorului. De asemenea, majoritatea şopârlelor şi a ţestoaselor de apă se hrănesc atât cu vietăţi, cât şi cu plante, iar ţestoasele de uscat consumă doar hrană vegetală. Nevoile alimentare ale multor amfibieni sunt, în mare, destul de simple, ei consumând peşti, creveţi sau viermi acvatici. Dacă proprietarul se documentează şi îi asigură reptilei hrană echilibrată, nu va fi nevoie să îi ofere şi suplimente de vitamine şi minerale, deoarece sunt incluse în dietă. Medicul veterinar poate stabili, însă, un supliment alimentar, dacă există probleme de sănătate.
De asemenea, trebuie să îi asigurăm reptilei hrana şi prada. Uneori, putem scăpa mai ieftin dacă oferim mâncare de câini sau pisici, dar asta doar în unele cazuri. În situaţia celorlaltor reptile prădătoare, vânatul este un comportament natural, aşa că e necesar ca noi să îi oferim toate condiţiile - trebuie să creştem unele specii de insecte ca animale de companie. În multe dintre magazinele de specialitate găsim o gamă variată de hrană, unele comercializând chiar şi insecte vii. Dacă alegem calea simplă - hrana gata preparată, în conserve sau congelată - va trebui să cheltuim mai mulţi bani. În schimb, dacă vom procura un echipament specializat de creşterea şi îngrijirea prăzii vii, vom scoate din buzunar mai puţini bani deoarece costul pe care trebuie să îl suportăm iniţial se va amortiza în timp. În această situaţie, trebuie să facem totul ca la carte: e necesară o documentare care să ne pregătească în prevenirea unor infecţii sau a unor infestări.
Cu toate că depunem efort în asigurarea unei hrane vii, e necesar să oferim reptilei şi fructe şi legume, ca dieta să fie una echilibrată. Nevoile ei în această privinţă diferă de la o specie la alta, şi aici fiind necesară o documentare prealabilă. Îngrijitorul trebuie să fie atent ca reptila să nu consume prea mult dintr-un anumit tip de aliment deoarece ar putea să prezinte un dezechilibru în alimentaţie. 
În privinţa hranei, ţestoasele au mai multe tipuri de comportamente, unul dintre ele este acela de a "implora": se apropie de geamul acvariului şi deschid gura ca şi cum ar vrea să apuce mâncarea. Important este faptul că ţestoasele de apă trebuie hrănite în apă, altfel nu pot să înghită hrana. Majoritatea crescătorilor le oferă hrană cu un complex echilibrat de substanţe nutritive, ce poate fi găsită în magazinele specializate.
Pe măsură ce îmbătrânesc, acestea încep să consume din ce în ce mai multe fructe şi legume precum: fructe de pădure, banane, căpşuni, mazăre, frunze de dud, andive, zambile sau frunze de păpădie. Evitaţi să le daţi spanac sau salată Iceberg.  Atunci când ţestoasa este tânără, ea trebuie hrănită zilnic iar cel mai bine ar fi să îi administrăm o porţie dimineaţa şi una după-amiaza. La maturitate, este suficient să hrănim ţestoasa o dată pe zi, dar nu strică să îi mai aruncăm, din când în când, câte o gustare în acvariu. Ţestoasele nu sunt ca oamenii, ele neavând nevoie de hrană zilnică pentru a supravieţui. Acestea nu mănâncă mult nici în sălbăticie.

Tarantulele consumă doar carne

De la început trebuie să ştim că toate speciile de tarantule sunt prădătoare şi consumă doar hrană de origine animală. Este binecunoscut faptul că tarantulele, în habitatul lor natural, nu vânează decât animalele aflate în mişcare. Însă, în captivitate, a fost observat că atât exemplarele tinere, cât şi cele adulte, atacă şi animalele aflate în repaus, dar şi părţi ale acestora, precum carne de animale sau de peşte. Cel mai important lucru în hrănirea tarantulelor îl constituie oferirea unei alimentaţii cât mai variate, care să nu îi pună în pericol sănătatea. Un aspect care mai trebuie luat în calcul se referă la frecvenţa meselor şi dimensiunile hranei oferite, care se stabilesc în funcţie de vârstă.
Dacă dorim ca exemplarele tinere să crească repede, se adoptă strategia creşterii intensive. De exemplu, imediat după ce tarantula a consumat hrana oferită, va primi din nou mâncare. În cazul în care se adoptă o asemenea strategie şi este combinată cu păstrarea la o temperatură crescută, tarantulele tinere vor creşte vizibil cu fiecare năpârlire a acesteia. La polul opus, hrănirea intensivă a adulţilor va duce la accelerarea procesului de îmbătrânire. Astfel, în cazul lor, este recomandat ca acestea să fie hrănite de două sau trei ori pe săptămână, iar dimensiunile hranei oferite să nu le depăşească pe cele ale abdomenului.
Dieta tarantulelor aflate în terariile din captivitate trebuite formată din: diferite specii de greieri, gândaci, viermi, lăcuste, broaşte, şopârle mici, şoareci nou-născuţi sau tineri. De asemenea, există posibilitatea de a le hrăni şi cu alte vertebrate sau nevertebrate din natură, dar, în acest fel, se pot dezvolta paraziţi.
Trebuie luat în considerare faptul că tarantulele tinere sunt capabile să trăiască, timp de câteva săptămâni, fără apă şi fără mâncare, iar cele mature pot trăi chiar şi câteva luni în condiţii similare. Speciile uriaşe, precum Theraphosa blondi, pot renunţa la hrană cu două sau trei luni înainte de năpârlire şi nu vor reîncepe alimentaţia decât după o lună sau două după acest proces. În timpul acestuia, este bine să nu le deranjăm şi cu atât mai puţin să le luăm în mână. Nu trebuie să încercăm să hrănim o tarantulă imediat înainte şi după năpârlire. Dacă facem acest lucru, o insectă activă, precum un greiere, nu va fi devorată, ci va distruge cuticula tarnatulei, ceea ce va avea consecinţe grave asupra sănătăţii păianjenului, care îl vor afecta pe tot parcursul vieţii. Putem încerca să îi oferim mâncare la câteva zile după năpârlire, atunci când exoscheletul s-a întărit.
De asemenea, apa este vitală pentru tarantule. Pentru creşterea acestora, se recomandă aşezarea unui recipient cu apă în terariu la nivelul solului, de o dimensiune potrivită, astfel încât tarantula să aibă posibilitatea să se sprijine cu picioarele de marginea opusă a recipientului, în momentul în care orificiul bucal atinge suprafaţa apei. Puii şi exemplarele tinere pot fi ţinute şi fără recipiente cu apă, fiind suficient pentru acestea umezirea regulată a substratului.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu