×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 296

Cum îngrijim porcuşorul de Guineea

 
Luni, 11 Februarie 2013 02:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
În pagina de săptămâna aceasta, dedicată iubitorilor şi posesorilor de animale, vom vorbi despre porcuşorii de Guineea. Mai exact, vom oferi informaţii despre aspectele importante pe care trebuie să le ştim atunci când am vrea să aducem în căminul nostru un astfel de ghemotoc de blană, care sunt condiţiile pe care trebuie să i le asigurăm pentru a avea o viaţă fericită alături de noi, cum trebui să îl îngrijim şi cum să îl hrănim. În acest fel, vom vedea dacă putem să le oferim tot ce le trebuie şi vom trece la pasul următor - adopţia acestuia. Fânul, important în dietă Porcuşorii de Guineea sunt nişte animăluţe adorabile, haioase şi curioase care ne aduc zâmbetul pe buze numai la privirea acestora. Aceşti porcuşori fac parte din familia Cavidae, care cuprinde 14 specii, printre care şi simpatica chinchilla. Domesticirea lor şi creşterea pe lângă oameni au început în aproximativ anii 900 î.Hr. Au picioruşe scurte, urechiuşe fără blăniţă, sunt animăluţe mai corpolente şi cântăresc între 500 şi 1500 de grame. Unele dintre primele întrebări pe care ni le adresăm înainte să aducem un porcuşor de Guineea la noi în casă este „Cu ce îl hrănim şi unde îl ţinem?”. De reţinut este faptul că atunci când i-am obişnuit cu un anumit regim alimentar, să nu le schimbăm dieta. Fânul este deosebit de important în digestia porcuşorilor, menţinându-le sănătatea. Astfel, trebuie să le administrăm zilnic fân proaspăt, pe tot parcursul anului. Hrana pe care o găsim în magazinele specialziate nu poate înlocui cu succes fânul şi, indiferent de hrana pe care o consumă, fânul trebuie să fie în permanenţă la dispoziţia acestora. De asemenea, porcuşorii de Guineea au nevoie de hrană vegetală cu un conţinut mai scăzut de proteine şi mai bogat în fibre. E de menţionat faptul că fibrele reprezintă un element important în dieta acestora. Nu vom aborda foarte mult acest aspect, deoarece despre hrana acestora am vorbit şi într-una din paginile trecute. Femela poate avea între 1 şi 13 pui În privinţa reproducerii, porcuşorii de Guineea sunt ceva mai deosebiţi. Femelele poartă sarcina timp de 68 de zile, iar ciclul de estru durează 17 zile, acestea fiind în măsură să se împerecheze chiar şi după 16 ore după naştere. Femelele nasc, în medie, 4 pui pe sarcină, dar numărul nu e bătut în cuie, deci poate varia de la 1 la 13, în funcţie de mai mulţi factori. Puii sunt îngrijiţi de mamă timp de 21 de zile, dar aceştia pot supravieţui chiar şi dacă primesc mâncare solidă după numai 5 zile de viaţă. Media de viaţă a porcuşorilor de Guineea este de 6-8 ani şi aceştia ajung la pubertate la vârsta de 3 luni - în cazul masculilor, şi la 2 luni, la femele. Din punctul de vedere al climatului şi al locului în care aceştia trăiesc, porcuşorii de Guineea se adaptează uşor, cu toate că preferă să se bucure de comoditatea căsuţei lor deoarece sunt puţin sensibile la schimbările de umiditate şi de temperatură locală. De asemenea, se poate spune despre porcuşori că sunt cam pretenţioşi şi în cazul în care le schimbăm ceva de la locşorul lor, dacă le modificăm dieta sau dacă variază temperatura, vor refuza să bea să să mănânce. Temperatura optimă pentru ei este cuprinsă între 16 şi 18 grade. Bineînţeles, nu trebuie să le clădim o căsuţă cu un gărduleţ alb şi tot ce trebuie, dar trebuie să fie cât mai spaţioasă şi să aibă un „covoraş” mereu curat. Dacă alegem să îi creştem afară, trebui să le asigurăm un adăpost cald şi acoperit care să îi protejeze de gerul iernii. În cazul cuştilor, sunt foarte multe opţiuni. În general, cei mai mulţi crescători sunt de acord că adăposturile cubice şi din coroplast sunt cele mai bune pentru porcuşori. De asemenea, jucăriile şi accesoriile pentru distracţie sunt obligatorii, aceste animăluţe agreându-le extrem de mult. În cazul în care porcuşorii de Guineea sunt în pereche, ei sunt mai toleranţi cu schimbările de mediu şi asta datorită laturii sociabile care s-a dezvoltat pe parcusul interacţionării dintre ei. Puţini ştiu că porcuşorii pot fi crescuţi şi în libertate. Dacă dorim să îi lăsăm liberi, trebui să ne asigurăm că am luat câteva precauţii de bază. Pentru început, e importantă siguranţa încăperii - animăluţul nu trebuie să aibă acces la cabluri electrice sau la alte materiale toxice din care să mănânce sau să roadă. De asemenea, şi pardoseala are nevoie de protecţie, deoarece porcuşorii de Guineea îşi vor face treaba peste tot. Trebuie să alegem o suprafaţă din plastic sau neporoasă, dar şi care să asoarbă mirosurile şi umezeala. Ce boli pândesc porcuşorul de Guineea Ca de fiecare dată, nu toate lucrurile sunt roz şi trebuie să fim atenţi şi la bolile care ne pândesc animăluţele şi să le prevenim. Printre bolile care sunt mai des întâlnite la porcuşorii de Guineea se numără infecţia cu Streptoccoccus equi zooepidemicus, care poate să apară la nivelul nazofaringelui şi are drept simptom inflamarea gâtului. De asemenea, un alt streptococ este streptococus penumoniae care poate apărea chiar şi atunci cuând nu există manifestări sau semne evidente. Factorii care pot duce la apariţia acestei boli sunt schimbărle de temperatură, umiditate sau ventilaţie. De obicei, semnele clinice sunt problemele de respiraţie, respiraţia cu zgomot sau tusea. O altă afecţiune care produce deseori probleme porcuşorilor de Guineea este Salmonella. Pot fi observate, printre simptomele acestei afecţiuni - conjuctivita, anorexia, febra, letargia, blana aspră sau dură. Un lucru important de luat în calcul este faptul că aceştia sunt extrem de sensibili la numeroase antibiotice comune şi de aceea trebuie folosite conform indicaţiilor medicului veterinar. De temut sunt şi paraziţii extreni care ne supără simpaticul nostru animăluţ. Unul dintre acestea este Trixacarus caviae. Acest parazit este un acarian extrem de pericuolos pentru porcuşorii de Guineea care, netratat, duce la decesul lor. Printre semnele clinice la care trebuie să fim atenţi, se numără: prurit intens, alopecie (căderea intensă a părului) şi hiperkeratoză (îngoşarea stratului cornos al pielii). Medicul veterinar stabileşte diagnoisticul în urma efectuării unui raclaj (răzuire) al pielii şi a examenului microscopic al ţesutului prelevat. Apoi este prescris tratamentul care trebuie respectat întocmai. Un alt parazit este Chirodiscoides porcelli. În cazul în care porcuşorul de Guineea se pricopseşte cu acesta, se va observa prurit şi alopecie la nivelul trunchiului. De asemenea, pentru a preveni eventualele infecţii, trebuie să îi tăiem unghiile porcuşorului, şi acest lucru trebuie făcut cât mai des. Dacă sunt lăsate netăiate, ele pot ajunge foarte lungi, se distorsionează, provoacă durere, pot afecta mersul animalului şi pot duce la infecţii. Problemele locomotorii pot provoca şi ruperea oaselor, care sunt foarte fragile. La cei crescuţi în captivitate este mai dificil pentru că nu îşi tocesc unghiile precum cei din sălbăticie. Pentru acest procedeu avem nevoie de o unghieră obişnuită şi important este momentul în care îl facem - porcuşorul de Guineea trebuie să fie calm. Dacă vrem să evităm problemele, putem să îl înfăşurăm într-un prosop. Trebuie să fim atenţi la dimensiunea unghiei pe care o tăiem - dacă luăm prea mult, riscăm să atingem vasele de sânge. Dacă ne e teamă să nu rănim animalul, putem apela la mdicul veterinar.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu