×

Avertizare

JUser: :_load: Imposibil de încărcat utilizatorul cu ID: 296

Sănătatea dentară a pisicilor

 
Vineri, 25 Ianuarie 2013 02:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Şi în pagina de săptămâna aceasta vom relata mai multe informaţii despre sănătatea animalelor, dar în special a pisicilor. În rândurile ce urmează, posesorii de aceste animale de companie vor afla cum să păstreze sănătatea dentară a lor, dar şi cum să prevină anumite boli care le pândesc dinţişorii. Puţini dintre stăpânii de animale sunt atenţi şi la sănătatea dinţilor acestora. Pe lângă igienă, vaccin, hrană adecvată, trebuie să le asigurăm şi sănătatea orală. Este important să urmărim modul în care se dezvoltă dinţii prietenului nostru necuvântător deoarece ne pot arăta dacă este sănătos sau semnala anumite boli neplăcute sau dureroase.

Semnele de luat în considerare

Dinţii sănătoşi sunt foarte importanţi pentru animalele de companie, mai ales pentru pisici, care sunt nevoite să sfâşie hrana şi de aceea trebuie să aibă o dantură foarte puternică. Felinele pot suferi de mai multe afecţiuni ale dinţilor care însă, pot fi tratate cu uşurinţă dacă sunt depistate de stăpân la timp. Cu toate acestea, cel mai important este să prevenim apariţia acestor boli. Pentru a ne da seama că ceva este în neregulă, trebuie să fim atenţi la anumite simptome sau semne. Primul semnal de alarmă este respiraţia urât mirositoare a pisicii. Aceasta nu trebuie ignorată sub nicio formă deoarece poate indica prezenţa unor afecţiuni precum gingivita sau stomatita. Aceasta este o boală cu frecvenţă mare la pisici şi se caracterizează prin inflamarea dureroasă a gingiilor. Un alt semn care ne arată că pisica are probleme dentare sunt dinţii îngălbeniţi sau care prezintă pete maro. Aceştia pot fi acoperiţi de tartru care, odată format la rădăcina dinţişorilor, poate deveni cauza mai multor boli ale cavităţii bucale.
Astfel, dacă am fost atenţi şi am observat semnele de mai sus, trebuie să luăm anumite măsuri de prevenire a bolilor. Un prim pas este detartrajul. La următoarea vizită la medicul veterinar, rugaţi-l să efectueze şi un control al dinţilor. O examinare orală e necesară cel puţin o dată pe an. Dacă veterinarul observă anumite nereguli notabile, le poate remedia cu un detartraj şi a unui tratament corespunzător, ulterior. Detartrajul este o procedură neinvazivă, iar pisicuţa va fi adormită pe tot parcursul acesteia. Dacă, la o primă vedere, nu este indicată nicio neregulă, doar razele X le-ar putea depista, dacă încă există dubii. De asemenea, avem la dispoziţie şi diferite produse care pot fi cumpărate din magazinele de specialitate. Astfel, putem lua de la magazine mâncare, gustări sau jucării, concepute astfel încât să ajute la păstrarea igienei dentare a pisicilor.

Periajul dinţilor este important

Chiar dacă nu ne vine să credem, e necesar să periem şi dinţii pisicilor. Puse într-o astfel de situaţie, multe dintre ele devin nervoase şi agitate dar dacă nu ne dăm bătuţi, vom observa că, după câteva săptămâni, sesiunea de periaj a dinţilor nu va mai fi o adevărată aventură şi pisica se va acomoda cu ideea. În cazul în care învăţăm pisicile de mici cu acest obicei, de a le curăţa colţişorii de câteva ori pe săptămână, lucrurile vor fi mai simple pe măsură ce vor creşte - atât pentru stăpân, cât şi pentru felină. Periajul regulat ajută dinţii şi gingiile animalului să se menţină sănătoase şi puternice şi, în acest fel va fi menţinută o igienă orală optimă. Pentru a fi mai uşor atât pentru noi, cât şi pentru animăluţ, putem procura o periuţă mică de dinţi, adaptată la gura pisicii, care pot fi cumpărate de la cabinetul doctorului veterinar. De asemenea, e nevoie şi de o pastă de dinţi adecvată, cele cu gust de pui şi enzime (cu flourină) fiind pe placul pisicii.

Gingivita, afecţiune de temut

Majoritatea afecţiunilor paradontale nu pot fi asociate cu o anumită rasă sau cu un anumit sex. Aceste boli apar la pisicile cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani, dar pot fi afectate şi animalele mai tinere. Cel mai des întâlnite sunt la pisicile domestice, între 35 şi 75 la sută dintre acestea fiind afectate.
Pe lângă semnele enumerate mai sus, ar trebui să fim atenţi şi la cele serioase: anorexie sau lipsa interesului faţă de mâncare, salivare excesivă, ulceraţii ale buzelor, pierderi în greutate. Acestea apar din cauza formării plăcii dentare; şi creşterea cantităţii de vitamina D ar putea avea un rol aici. În urma acestei infecţii, sunt afectate gingiile, ţesuturile de sub gingii, dinţii, oasele maxilarului, rinichii şi ficatul - cele din urmă au de suferit din cauza răspândirii bacteriilor prin intermediul fluxului sangvin. Testele pentru stabilirea diagnosticului efectuate de către medicul veterinar sunt: examen oral, radiografii dentare, teste de sânge.
Afecţiunile paradontale sau dentare sunt rezultatul gingivitei (inflamarea gingiilor), care apare din cauza acumulării de placă dentară şi a inflamării ţesuturilor. Placa este depozitată în dinte şi astfel, duce la apariţia unui răspuns din partea sistemului imunitar şi provoacă, astfel, o inflamaţie locală. Astfel, când gingiile sunt inflamate, mai multe enzime care provoacă degradarea ţesuturilor sunt eliberate.
Gingivitele sunt extrem de dureroase şi duc la distrugerea treptată a dinţilor. Aceste afecţiuni apar, de obicei, la pisicile de vârstă mijlocie, iar incidenţa creşte odată cu vârsta acestora. De asemenea, gingivita felină implică inflamaţii cronice ale multor ţesuturi din cavitatea bucală, nu doar a gingiilor. Cauzele sunt necunoscute însă sistemul imunitar al pisicii ar putea juca un rol important în perpetuarea bolii şi afecţiunea poate fi asociată calicivirusului sau herpesvirusului felin. Momentan, doar procesul de extracţie dentară reprezintă cea mai bună metodă de a indepărta această afecţiune. Pisicile cu gingivită ar putea fi îngrijite prin efectuarea unor extracţii dentare multiple, prin administrarea de antibiotice şi prin terapie imunosupresoare. În funcţie de gravitatea situaţiei, felinele ar putea avea nevoie de extracţii dentare parţiale sau complete pentru rezolvarea problemelor.
Vizitele dese la veterinar şi curăţările dentare sub anestezie generală ar putea ţine sub control bolile parodontale.
Un alt inamic al dinţişorilor pisicilor sunt sărurile minerale prezente în salivă, care se depun pe placa dentară. Atunci când se acumulează o cantitate mai mare de săruri, acestea inflamează gingia provocându-i animalului dureri, stări de greaţă şi lipsa poftei de mâncare. Şi în această situaţie, tratamentul constă în curăţarea cu mare grijă a dinţilor pisicii, pe care doar veterinarul o poate face, după ce a anesteziat uşor felina.

Alte afecţiuni dentare ale pisicii

O altă afecţiune gravă care apare la pisici este stomatita. De multe ori, se crede că stomatita afectează sistemul imunitar, în care organismul pisicii devine alergic la placa dentară. Deşi este diferită de gingivită, stomatita este întâlnită deseori la feline care suferă şi de cea dintâi afecţiune. Stomatita se manifestă printr-o inflamaţie a mucoasei bucale, care se poate extinde până la faringe. Pisicuţele care suferă de această afecţiune au dureri foarte mari şi nici nu se mai hrănesc cum trebuie. Tratamentul implică spălarea cavităţii bucale cu soluţii antiseptice sau cu ceai de muşeţel. De asemenea, leziunile cauzate de stomatită se pot unge cu albastru de metilen.
FORL este o altă boală care se dezvoltă odată cu apariţia unor găuri înguste în dentină (o substanţă aflată sub smalţ şi care reprezintă cea mai mare porţiune a dintelui). Astfel, placa dentară se acumulează în respectivele găuri, iar ţesutul din jurul dintelui afectat se inflamează. În cazul în care boala se agravează, poate fi atinsă şi pulpa dintelui compromis. FORL poate fi diagnosticată prin examinare orală şi prin radiografii, iar tratamentul implică, de obicei, extracţia dinţilor afectaţi.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu