Crina Gogan: „Nu-mi imaginez viaţa fără handbal, iubesc să fiu pe teren şi să mă antrenez“ (FOTO) Recomandat

Marți, 15 Septembrie 2020 12:03
Publicat în Sport

Astăzi vă facem cunoştinţă cu Crina Gogan, elevă în clasa a 11-a la Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri“, componentă a echipei de junioare 1 de la CSM Galaţi. Crina este o fire foarte ambiţioasă şi responsabilă cu buna dispoziţie.

- Cum ai început şi ce reprezintă handbalul pentru tine?

În general, sportul a reprezentat pentru mine întotdeauna un stil de viaţă. De-a lungul anilor, am încercat foarte multe sporturi, însă handbalul pot spune că este mai mult decât o pasiune pentru mine, este ceea ce mă reprezintă ca persoană, iar în momentul de faţă pot spune că acest sport este un element vital, este unul dintre cele mai frumoase lucruri şi una dintre cele mai bune alegeri din viaţa mea. Primul meu pas în lumea handbalului a fost acum 3 ani. La şcoala generală, doamna profesoară de educaţie fizică mi-a sugerat să încerc handbalul după ce am încercat şi alte sporturi. Când am ajuns acasă, m-am dus foarte hotărâtă la părinţi şi le-am zis că vreau să mă apuc de handbal, ei m-au susţinut şi astfel am ajuns la doamna Sanda Asandei, căreia ţin să-i mulţumesc pentru tot sprijinul, încrederea şi ajutorul acordat în tot acest timp. Încă ţin minte primul meu antrenament, nu cunoşteam pe nimeni, nu ştiam nimic despre acest sport, totul era nou pentru mine. Fetele de vârsta mea erau foarte avansate, aşa că a trebuit să încep de la 0 cu o grupă de fete mai mici decât mine. Am început să avansez, iar doamna antrenoare mi-a oferit şansa de a mă antrena cu fetele de vârsta mea, iar atunci am simţit cu adevărat că am evoluat într-un timp foarte scurt spre surprinderea mea. M-au primit cu braţele deschise, mă felicitau atunci când făceam ceva bine şi mă învăţau atunci când greşeam. Am crescut împreună cu ele şi ţin să le mulţumesc şi lor pentru tot ce au făcut pentru mine. Eram clasa a 8-a când am început, aveam examenul de admitere la liceu, iar părinţii mi-au zis să mă las anul acela şi să mă axez pe şcoală pentru că nu voi avea timp şi de handbal printre pregătiri, iar acest lucru m-a motivat foarte tare. Le-am demonstrat că atunci când îţi doreşti să faci ceva cu adevărat, nu contează ce greutăţi te aşteaptă. Din contră, pe lângă tot stresul de la şcoală şi pregătiri, atunci când intram în sală uitam de toate, atunci era timpul meu de relaxare, era timpul pentru ceea ce-mi place să fac. Am reuşit să echilibrez sportul şi şcoala mai bine decât mă aşteptam, având rezultate chiar foarte bune din ambele părţi. La sfârşitul acelui an mi-am demonstrat şi am arătat ce persoană ambiţioasă pot fi atunci când îmi doresc cu adevărat ceva. În prezent, nu-mi imaginez viaţa fără handbal, iubesc să fiu pe teren şi să mă antrenez.

- Care este idolul tău?

Nu pot spune că am un idol, dar îmi place foarte mult atitudinea din timpul meciurilor, tehnica şi modul în care joacă Majda Mehmedovic.

- Care este cea mai bună prietenă a ta?

Mă înţeleg foarte bine cu toate fetele din echipă, le iubesc foarte mult, însă o relaţie mai strânsă o am cu Andreea Merlă care m-a ridicat de fiecare dată când am căzut, mi-a oferit încredere şi susţinere şi Liliana Ticea, care mi-a adus mereu zâmbetul pe buze.

- Care este cea mai amuzantă amintire?

La capitolul amintiri amuzante sunt foarte multe. Eram la Călăraşi, aveam turneul semifinal şi era ultima noapte pe care o stăteam acolo. Doamna antrenoare mi-a dat voie să dorm în altă cameră cu alte fete. După ce a plecat din cameră, ne-a zis să ne punem la culcare. Alessia s-a dus să ia ceva de la dumneaei din camera, iar eu cu Lili am plănuit ca atunci când vine înapoi să aruncăm cu perne în ea. Când s-a deschis uşa am aruncat cu pernele, dar era profa care ştia că noi dormim şi nu Alessia. În acea seară, pot zice că am făcut încălzirea pentru a doua zi pe holul hotelului. Profa ne-a scos pe hol să facem mersul piticului şi alte exerciţii. Deoarece nu ştiau ce se aude pe hol, au ieşit şi alte fete, iar profa văzând că nu dorm nici ele, le-a scos la mersul piticului cu noi. După ce am terminat, am adormit fără să ne dăm seama.

- Dar cel mai greu moment...

Pentru mine cel mai greu moment a fost atunci când m-am accidentat la gleznă, asta s-a întâmplat acum ceva timp însă problemele sunt şi în prezent.

- Ce-ţi place să faci în timpul liber?

În timpul liber îmi place să ies afară cu prietenii, să petrec timp cu familia, să călătoresc şi să mă odihnesc.

- Care este mâncarea ta preferată?

În privinţa alimentaţiei nu pot spune că am o mâncare preferată. Îmi place foarte mult să mănânc la McDonald's chiar dacă nu prea e recomandat, însă în restul timpului încerc să mănânc cât mai sănătos.

- Ce muzică asculţi?

Muzica o ascult în funcţie de starea pe care o am, de locul în care mă aflu şi de persoanele cu care sunt.

- Care este filmul preferat?

Filmul meu preferat este „Miracle in Cell No. 7“. Filmele în general nu prea reuşesc să mă emoţioneze, însă acesta a făcut-o până la lacrimi. Consider că este o lecţie de viaţă pentru oricine îl vizionează.

- Care sunt planurile de viitor?

Am planuri pentru viitor încă de când eram mai mică. Ţin minte că îmi doream să cresc mai repede, dar acum aş vrea ca timpul să se oprească în loc. Handbalul nu era în viaţa mea atunci când mi-am făcut planurile, însă consider că niciodată nu e prea tarziu. Mi-ar place foarte mult să continui şi să ajung cât mai departe cu handbalul, să am cât mai multe reuşite, însă pe primul plan rămâne Academia de Poliţie, un vis pe care ţin foarte mult să-l îndeplinesc. Dacă mi-am demonstrat o dată că pot echilibra şcoala şi sportul şi să am rezultate din ambele părţi, sunt sigură că o pot face şi pentru a doua oară dacă e voinţă şi pasiune.

VEZI FOTO în Galeria de imagini de mai jos! ↓↓↓

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu