Grădiniţa şi şcoala vin la pachet cu nas înfundat, tuse şi roşu în gât. Cum pot părinţii să reducă riscul de îmbolnăvire

Abia au început copiii grădiniţa şi şcoala, iar pentru mulţi părinţi urmează o perioadă pe care o cunosc deja prea bine: câteva zile în colectivitate, apoi apar nasul înfundat, tusea, febra sau celebrul „roşu în gât”. După câteva zile copilul îşi revine, merge din nou la grădiniţă sau la şcoală şi, nu peste mult timp, începe totul de la capăt.

Intrarea în colectivitate înseamnă, inevitabil, şi contactul cu mai mulţi copii, cu aceleaşi jucării, obiecte şi suprafeţe, dar şi cu virusuri pe care organismul copilului nu le-a mai întâlnit până atunci. Mai ales pentru preşcolari, primele luni în colectivitate pot însemna o succesiune de episoade de infecţii respiratorii.

Asta nu înseamnă însă că părinţii trebuie să se resemneze şi să accepte că „aşa va fi toată iarna”. Riscul nu poate fi eliminat complet, dar există câteva lucruri simple care pot reduce răspândirea infecţiilor.

Iar una dintre cele mai importante măsuri care nu costă nimic

Spălatul corect pe mâini rămâne una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenţie. Copiii trebuie obişnuiţi să se spele cu apă şi săpun înainte de masă, după folosirea toaletei şi după ce îşi suflă nasul, tuşesc sau strănută. Recomandările actuale ale Centers for Disease Control and Prevention (CDC) pentru şcoli şi grădiniţe pun igiena mâinilor printre principalele măsuri pentru limitarea răspândirii infecţiilor respiratorii şi digestive.

La fel de important este un gest pe care cei mici îl învaţă greu, dar pe care părinţii şi educatorii trebuie să îl repete: nu tuşim şi nu strănutăm în palmă. Un şerveţel este prima variantă, iar dacă acesta nu este la îndemână, pliul cotului este preferabil mâinilor, care ajung imediat pe jucării, bănci, clanţe şi pe mâinile altor copii.

Un alt detaliu care poate părea banal, dar contează, este aerul din încăpere, iar medicii pun mereu accent pe aerisirea încăperilor, în deosebi a claselor şi sălilor în care stau mulţi copii ore întregi. Îmbunătăţirea ventilaţiei poate reduce numărul particulelor şi germenilor din aer şi poate diminua riscul de răspândire a virusurilor respiratorii. Chiar şi deschiderea ferestrelor, atunci când este posibil şi sigur, ajută la creşterea aportului de aer proaspăt.

Prevenţia începe însă şi de acasă

În primele săptămâni de şcoală sau grădiniţă, programul copiilor se schimbă brusc. Trezitul devreme, emoţiile, activităţile noi şi oboseala îşi spun cuvântul. Un program cât mai regulat, somnul suficient şi mesele normale sunt lucruri pe care părinţii le pot controla, fără să transforme copilul într-un pacient şi fără să caute „soluţii miraculoase”.

Pentru că aici apare şi o altă problemă: odată cu sezonul virozelor începe şi goana după vitamine, siropuri şi produse despre care se promite că „întăresc imunitatea”.

„Părinţii trebuie să înţeleagă un aspect esenţial: nu orice episod de rinoree sau odinofagie (durere în gât) la copil reprezintă o indicaţie pentru tratament antibiotic. Cele mai multe răceli şi infecţii respiratorii de sezon au etiologie virală, caz în care antibioticele sunt complet inutile. Administrarea lor preventivă sau «ca să nu se agraveze» este o greşelă gravă care nu scurtează durata bolii, dar contribuie direct la creşterea rezistenţei la antibiotice. Orice schemă terapeutică trebuie stabilită exclusiv de medic, în urma evaluării clinice”, ne-a declarat Conf.univ. Dr. Alexandru Nechifor.

Nu trimiteţi copilul bolnav în colectivitate

La fel de importantă este decizia de a nu trimite copilul bolnav în colectivitate. Recomandările actuale pentru prevenirea infecţiilor în grădiniţe şi şcoli includ monitorizarea copiilor pentru semne de boală şi limitarea contactului cu ceilalţi atunci când copilul este bolnav, tocmai pentru a reduce răspândirea infecţiilor.

„O altă decizie critică pentru sănătatea publică din colectivităţi este refuzul de a trimite copilul bolnav la şcoală sau grădiniţă sub pretextul că «poate îi trece până la prânz». Monitorizarea atentă a semnelor de boală şi menţinerea copilului acasă în primele zile de manifestare acută reprezintă cea mai eficientă metodă de a proteja atât imunitatea propriului copil – care are nevoie de odihnă pentru recuperare – cât şi de a stopa răspândirea infecţiei în rândul celorlalţi copii.”

Nu în ultimul rund, părinţii ar trebui să menţină echilibrul între „toţi copiii răcesc şi nu ai ce face” şi a transforma fiecare durere în gât într-o urgenţă, mai ales în condiţiile în care există o cale mult mai simplă: reguli de igienă învăţate de copil, aerisirea spaţiilor, un program echilibrat şi atenţie la primele semne de boală.