Panică şi umor pe secţia de chirurgie din Galaţi: Privirea „tăioasă” a unei paciente cu tumoră gigant care a blocat operaţia era, de fapt… miopie severă!

Comunicarea dintre medic şi pacient poate fi, uneori, o barieră mai greu de trecut decât cea mai complicată intervenţie chirurgicală. O dovedeşte o întâmplare incredibilă, desprinsă parcă din filme, povestită recent de reputatul chirurg dr. Constantin Truş, din Galaţi. Ceea ce părea a fi un caz grav de „ostilitate pasivă” şi un refuz periculos din partea unei paciente cu o tumoră gigant a fost, în realitate, o banală problemă de vedere care a dat peste cap întreaga secţie.

Tăcere totală şi o privire care „tăia” coridorul

Totul a început într-o zi aglomerată, plină de internări şi marcată de pregătirile logistice pentru renovarea şi mutarea secţiei de chirurgie. În acel iureş administrativ, la spital s-a prezentat o pacientă cu dureri severe şi stare generală de rău. Investigaţiile imagistice ordonate de urgenţă de dr. Truş au dezvăluit un diagnostic alarmant: o tumoră uterină uriaşă şi o diverticuloză sigmoidiană cu infecţii repetate. Timpul era extrem de scurt, aşa că chirurgul i-a explicat doamnei gravitatea situaţiei, a internat-o şi i-a prescris tratamentul obligatoriu pentru golirea colonului, programând operaţia pentru a doua zi dimineaţă.

Doar că, în dimineaţa intervenţiei… surpriză! Pregătit pentru o operaţie extrem de solicitantă, dr. Truş a aflat de la asistente că pacienta nu luase medicamentele prescrise. Intrat în salon în încercarea de a salva fereastra de intervenţie alocată, medicul s-a lovit de un zid de tăcere absolută. În loc de răspunsuri, femeia îl ţintea cu o privire fixă, cu ochii mijiţi şi extrem de încrunţi. Bulversat şi convins că pacienta manifestă o ostilitate extremă din cauza stresului, chirurgul a fost la un pas să renunţe, propunându-i chiar trimiterea către un alt spital dacă nu are încredere în el.

Salvată de asistente: „Nu se uită urât, dom’ doctor, are miopie!”

Răsturnarea de situaţie, de un comic absolut, a venit din partea asistentelor. După ce dr. Truş a ieşit din salon complet bulversat, gata să preia un alt pacient de pe lista de aşteptare, o asistentă l-a abordat rapid cu explicaţia care a rezolvat instant misterul:

„Dom’ doctor, m-a rugat pacienta să vă spun să nu vă supăraţi. O să facă tot ce trebuie. Îşi cere scuze, nu vede bine şi de aceea se uita urât la dumneavoastră. Are miopie severă…”.

În realitate, femeia nu era deloc supărată sau agresivă, ci pur şi simplu comunica mai greu şi încerca din răsputeri să desluşească chipul chirurgului în timp ce acesta îi vorbea. Mimica ei, tensionată de efortul de a vedea, fusese confundată de dr. Truş cu o privire tăioasă şi ostilă.

Final cu succes: O lună o mai despărţea de o tragedie

Odată lămurită neînţelegerea, dr. Truş s-a întors în salon să o încurajeze, pacienta i-a zâmbit, iar a doua zi a intrat direct pe masa de operaţie, cu intestinul corect pregătit. Intervenţia a fost o luptă pe două fronturi: extirparea cu succes a uterului tumoral gigant şi rezecţia porţiunii de intestin afectate de diverticulită.

Chiar în timp ce sutura colonul, dr. Truş a realizat gravitatea extremă a cazului: segmentul de intestin era deja plin de abcese şi la limita integrităţii. Chirurgul a felicitat-o în gând pe pacientă că s-a prezentat la spital la timp, conştientizând că dacă femeia ar mai fi amânat intervenţia chiar şi o singură lună, ar fi ajuns de urgenţă cu o peritonită generalizată groaznică.

După ce a închis operaţia cu succes şi a trimis pacienta la terapie intensivă, dr. Truş a concluzionat că relaţia dintre medic şi pacient are nevoie vitală de încredere şi dialog. Acesta a subliniat că, chiar şi în cazul pacienţilor foarte timizi, comunicarea deschisă este pilonul vindecării, adăugând cu recunoştinţă că, atunci când dialogul se blochează, prezenţa unor asistente empatice pe secţie poate salva, la propriu, o viaţă.