






















Vernisajul, desfăşurat pe 17 iunie, a reunit un public numeros format din artişti, critici, colecţionari şi iubitori de artă, într-un eveniment curatoriat de Tudor Şerban. Expoziţia a fost prezentată ca o explorare a graniţelor dintre real şi imaginar, printr-un limbaj vizual care combină pictura, sculptura şi instalaţia.
Proiectul continuă traseul început la Casa Avramide din Tulcea şi este conceput ca o serie de recontextualizări spaţiale ale aceluiaşi discurs vizual. La Galaţi, lucrările propun o incursiune în imaginarul subconştient, unde obiecte simbolice precum valiza sau cufărul devin metafore ale identităţii, memoriei şi experienţei individuale.
Curatorul expoziţiei, Tudor Şerban, a descris proiectul ca „un nod de confluenţă între dimensiunile palpabile şi teritoriile subconştiente”.
Expoziţia valorifică un registru vizual puternic simbolic, cu trimiteri către suprarealismul clasic, inclusiv influenţe asociate lui René Magritte. Lucrările includ figuri anonime, peisaje distorsionate şi obiecte-recuzită precum chei, zaruri sau telefoane suspendate, integrate într-un discurs despre hazard şi destin.
Artistul Angelin Stanciu explorează, de asemenea, teme mitologice şi arheologice, cu imagini ale unor structuri fragmentate, busturi, siluete mecanizate şi figuri simbolice precum Meduza sau referinţe la Dante, toate integrate într-un cadru narativ al transformării şi al călătoriei interdimensionale.
Instalaţiile completează demersul pictural, prin structuri din metal şi forme perforate care sugerează ieşirea simbolică a formelor din „valize-concept”, ca metaforă a eliberării identitare.
Evenimentul este organizat cu sprijinul Filialei Galaţi a UAPR, sub coordonarea Cristiana Ştefania şi Tudor Şerban. Expoziţia este deschisă publicului până la 29 iunie 2026, urmând să fie itinerată ulterior la Galeria „Colecţia de Artă” din Botoşani, în a doua jumătate a lunii iulie.
Potrivit organizatorilor, vernisajul a beneficiat de o prezenţă diversă, inclusiv a unor invitaţi din afara domeniului artelor vizuale, precum coregraful şi dansatorul Momo Sanno, stabilit în Germania.
Discursul curatorial propune expoziţia ca un spaţiu de reflecţie asupra identităţii contemporane şi a „bagajelor interioare” ale individului. În acest sens, lucrările sunt prezentate ca o formă de eseu vizual despre memorie, subconştient şi raportarea la realitate.
„Bagaj Interdimensional” se configurează astfel ca un proiect expoziţional cu miză conceptuală, care invită publicul la o lectură simbolică a propriilor experienţe şi la o explorare a limitelor percepţiei.