FOTO: Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” la Galaţi

Credincioşii din municipiul Galaţi au îmbrăcat haine de sărbătoare pe 12 iulie, cu prilejul cinstirii Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa” de la Muntele Athos. Evenimentul a marcat, totodată, şi cel de-al doilea hram al Bisericii „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

Sărbătoarea a debutat în ajun, când, cu binecuvântarea şi în prezenţa Înaltpreasfinţitului Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, a fost organizată tradiţionala procesiune. Cu acest prilej, replica fidelă a Icoanei Prodromiţa — păstrată în patrimoniul sacru al Reşedinţei arhiepiscopale — a fost purtată pe aleea principală a Bisericii „Sfinţii Împăraţi” şi aşezată ulterior în lăcaşul de cult pentru închinarea credincioşilor. La acest eveniment duhovnicesc au luat parte slujitori din Administraţia eparhială, preoţi din municipiu şi numeroşi credincioşi din parohiile gălăţene.

Rugăciune şi cuvânt de învăţătură

Înaltpreasfinţitul Casian a săvârşit Acatistul Icoanei Maicii Domnului „Prodromiţa” şi a adresat celor prezenţi un cuvânt de învăţătură. Ierarhul a scos în evidenţă semnificaţia profundă, spirituală şi istorică a prezenţei Icoanei „Prodromiţa” în comunitatea din Galaţi. Chiriarhul a arătat că sărbătoarea de la Biserica „Sfinţii Împăraţi” reprezintă o confirmare a prezenţei Maicii Domnului în viaţa credincioşilor, realizând o legătură spirituală între icoanele pictate şi „icoanele vii” (mamele, părinţii şi bunicii care îşi ocrotesc copiii).

De asemenea, Părintele Arhiepiscop a amintit că, în drumul ei spre Muntele Athos (în 1863), icoana a avut ultima oprire din ţară la Galaţi. Lăcaşul de cult fiind nou şi fără alte icoane la acea vreme, „Prodromiţa” a fost prima icoană a Maicii Domnului la care localnicii s-au putut închina în acea biserică.

Totodată, a fost evocat şi momentul în care icoana s-a întunecat din cauza necredinţei, dar s-a luminat odată cu pocăinţa şi mărturisirea sinceră a unui zugrav, aducând pace în sufletele celor prezenţi.

La finalul cuvântului, ierarhul locului a făcut o paralelă între frumuseţea picturii bisericeşti, motivele tradiţionale româneşti (nuanţele iei de pe veşminte) şi ocrotirea pe care Maica Domnului a oferit-o de-a lungul istoriei voievozilor şi poporului român, subliniind că România îşi merită pe deplin renumele de „Grădina Maicii Domnului”.

Credincioşii s-au putut închina la sfânta icoană pe tot parcursul slujbei Vecerniei unite cu Litia şi până seara târziu, urmând ca icoana să fie adusă a doua zi, pe 12 iulie, şi în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi.

Minunea din portul Galaţi şi legătura cu Muntele Athos

Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” poartă o legătură istorică profundă cu această sărbătoare. După ce a fost zugrăvită miraculos la Iaşi, icoana originală a fost dusă, în anul 1863, către Sfântul Munte Athos. În drumul său, a poposit o zi şi o noapte în portul Galaţi, la biserica menţionată. Aici s-a petrecut minunea consemnată în condacul şi icosul 6 din Acatist: un zugrav necredincios a încercat să oprească poporul de la cinstirea icoanei, moment în care chipul Maicii Domnului s-a întunecat şi l-a privit cu asprime, determinându-l pe acesta să se poacăiască şi să devină un puternic mărturisitor al credinţei.

Eparhia Dunării de Jos păstrează o legătură strânsă cu acest odor şi prin copia fidelă realizată la Muntele Athos de către elevul cadet Neagu Costache (de la Comisiunea Europeană a Dunării din Sulina), dăruită Episcopiei de Galaţi în anul 1898.

Pr. Rareş Bucur