Galaţiul Multicultural: Un dialog cu Gülten Abdula Nazare, „Trandafirul de Aur” al comunităţii turce

Seria „Fişe de dicţionar” debutează astăzi cu o incursiune în universul unei personalităţi marcante a oraşului nostru: doamna Gülten Abdula Nazare. Scriitoare, traducătoare, istoric şi lider comunitar, domnia sa reprezintă o punte vie între cultura română şi cea turcă, fiind un veritabil „diplomat cultural” la Dunărea de Jos.

De peste un deceniu, am privilegiul de a urmări activitatea unui om care este, dincolo de titluri, un tezaur al lumii turcice. Născută la 31 martie 1946 în portul Galaţi, oraş cu o istorie strâns legată de paşalâcul otoman de odinioară, Gülten Abdula Nazare (născută Halil) poartă un nume predestinat: Gülten — „Chip de trandafir”.

Întrebare (A. G. S.): Stimată doamnă Gülten Abdula Nazare, sunteţi adesea descrisă ca fiind un simbol al prieteniei româno-turce. Cum vă autodefiniţi identitatea, trăind la confluenţa acestor două lumi atât de bogate?

Răspuns (G. A. N.): În fiecare clipă m-am simţit un copil cu două mame. Dacă mă întrebaţi care este mama naturală, „de sânge”, voi răspunde că este Turcia, cu tot neamul turcic. Însă mama „de lapte” este România. Una mi-a dat sângele pe care îl port în vene ca pe un talisman, cealaltă m-a strâns la pieptul ei, m-a alăptat, m-a hrănit, mi-a dat apă şi forţa de a respira. Le iubesc şi le îmbrăţişez pe amândouă la fel!

Întrebare (A. G. S.): Opera dumneavoastră editorială este impresionantă, atingând teme de mitologie, istorie şi spiritualitate. Recent, aţi publicat o lucrare despre istoria portului Galaţi (Tarih Penceresinden Galaţi Iskelesi…). De ce a fost necesar acest demers?

Răspuns (G. A. N.): Consider că era o datorie faţă de memoria acestui loc. În lucrarea mea, am dorit să subliniez că, pentru perioada secolelor XVI-XVIII, oraşului Galaţi nu i s-a acordat atenţia cuvenită de către marii istorici români. În documentele otomane, Galaţiul apare ca un punct strategic, politic şi economic esenţial. Chiar dacă era parte a Moldovei, otomanii îl considerau, din punct de vedere administrativ, legat de realităţile Dobrogei. Am vrut să scot la lumină amintirile turcilor locali şi importanţa acestei „perioade otomane” de dinainte de 1821.

Întrebare (A. G. S.): Aţi tradus, de asemenea, capodopera lui Gala Galaction, „Papucii lui Mahmud”, care a ajuns la a patra ediţie în Turcia. Ce v-a atras la această scriere?

Răspuns (G. A. N.): Galaction a surprins acea vibraţie specială a orientalităţii româneşti. Traducerea acestui roman, alături de antologiile dedicate lui Mustafa Kemal Atatürk sau studiile despre misticii anatolieni precum Yunus Emre, face parte din misiunea mea de a crea dialog. Nu poţi respecta o cultură dacă nu o cunoşti, iar traducerile sunt ferestre deschise către sufletul celuilalt.

Întrebare (A. G. S.): Sunteţi preşedinta Filialei Galaţi a Uniunii Democrate Turce din România. Privind spre viitor, cum vedeţi evoluţia comunităţii turce în această zonă a Dunării de Jos?

Răspuns (G. A. N.): Este o întrebare la care îmi este greu să răspund fără o urmă de strângere de inimă. Comunitatea noastră este îmbătrânită. Tinerii sunt în căutare de lucru, alţii sunt atraşi de satisfacţii materiale imediate. Nu îi condamn, vor să îşi facă un viitor. Din păcate, de la Isaccea şi Măcin până la Brăila şi Galaţi, numărul turcilor este în scădere. Tot ce am făcut eu a fost bazat pe voluntariat şi dăruire. Totuşi, nu îmi pierd speranţa. Cineva trebuie să continue; ar fi păcat să se risipească tot ceea ce am adunat cu atâta trudă.

Întrebare (A. G. S.): De-a lungul anilor, v-aţi implicat nu doar în cultură, ci şi în acţiuni umanitare şi în sprijinirea studenţilor musulmani de la Universitatea „Dunărea de Jos”. Ce vă oferă energia de a rămâne, la aproape 80 de ani, o „veşnică tânără”?

Răspuns (G. A. N.): Cred că iubirea pentru oameni şi dorinţa de armonie sunt cele care ne menţin vii. Fie că a fost vorba de funcţia de preşedinte al comisiei de Cultură în Consiliul Minorităţilor Naţionale, fie că vorbim de emisiunile de la Express TV Galaţi, scopul a fost acelaşi: conservarea identităţii fără a ne izola. Convieţuirea armonioasă nu este un slogan, este un mod de viaţă pe care Galaţiul l-a cultivat secole la rând, iar eu mă simt onorată să fiu o parte din această istorie vie.

Interviu realizat de Adi G. Secară Scriitor şi jurnalist

Notă: Doamna Gülten Abdula Nazare rămâne un punct de referinţă pentru înţelegerea modului în care identitatea minorităţilor şi dialogul intercultural pot fi promovate cu nobleţe şi onestitate intelectuală.