Ceea ce e straniu în democraţiile recente este că politica care se face live, la televiziune, a devenit tot mai puţin transparentă. Iluzia perfectă că mesajele se transmit instantaneu şi direct, fără niciun intermediar, îngăduie politicienilor să practice o manipulare mai eficace ca niciodată. Cândva, cititorul unui ziar arbora de la bun început o anumită prudenţă, căci era pe deplin conştient că opiniile unui ministru erau relatate de cineva care le prezenta în felul său propriu. Astăzi oamenii cad cu sutele de mii în capcana unei fraze rostite live, cu toată aparenţa bine jucată a sincerităţii.
De aceea interpreţii avizaţi ai vieţii politice şi-au format reflexul de a lua totul ca pe un spectacol bine regizat, căutând să decodifice cuvintele şi gesturile şi să discearnă în spatele lor planul sau mai exact ”adevăratul” plan, ascuns de ochii opiniei publice. Paradoxal, niciodată nu s-au făcut atât de multe speculaţii privind intenţiile oamenilor politici decât în epoca televiziunii şi a transmisiilor live. Totul este perfect expus şi, în ciuda acestui fapt, totul pare să fie perfect ascuns.
În realitate însă nici regia nu e perfectă. Oamenii sunt adesea sinceri şi spontani, iar ceea ce se vede este poate de multe ori adevărat, chiar dacă pare ilogic. De exemplu, Crin Antonescu nu pare deloc să-şi fi regizat supărarea ca să provoace ruperea alianţei. El pare chiar intrigat şi tulburat. Vocea din intervenţiile sale telefonice are acel timbru uşor alterat al unei emoţii autentice. Dar mai relevante sunt repetiţiile aproape obsesive ale unei fraze, care nu au cum să fie trucate. De exemplu, în intervenţia sa telefonică de la B1TV din seara de joi, Crin Antonescu a spus de mai multe ori, la intervale foarte apropiate: ”Nu merge cu mine”; a spus, apoi, ”Cu Partidul Naţional Liberal nu merge” şi, în sfârşit, se înşală cine crede că ”Eu sunt un om care să fie pus de cineva (în funcţie)”.
Toate acestea doreau să spună că nu este un om slab, manevrabil, dispus la concesii. Dar repetarea propoziţiei pe un ton vădit tulburat nu putea fi rezultatul premeditării, căci impresia produsă nu a fost una de forţă reală, ci mai curând de curaj indus prin voinţă. Crin Antonescu a dat impresia că joacă o carte fără să cunoască urmările şi că îşi impune să aleagă o conduită fermă cu toate riscurile. E foarte probabil că liderul PNL Crin Antonescu nu cunoaşte deznodământul acestei înfruntări neaşteptate şi că ceea ce întreprinde acum nu este aplicarea unui plan dinainte stabilit.
S-a vorbit atât de mult de ruperea USL, încât există tentaţia de a vedea în înfruntările din această săptămână rezultatul unui plan metodic prin care PNL se rupe de PSD în vederea alegerilor prezidenţiale din toamnă. Elena Udrea a prezentat recent cu mare siguranţă de sine scenarii pe care le-a acreditat ca fiind exacte, dar fără să precizeze sursa. În realitate, preşedinta neoficială a Mişcării Populare recurge la un procedeu verificat: dacă spui că va ninge, cu siguranţă că mai devreme sau mai târziu va veni şi ziua aceea.
Dacă luăm în considerare varianta sincerităţii lui Crin Antonescu, atunci totul se schimbă. El l-a propus pe Klaus Johannis la Interne, un minister de care se spune, din motive nu întotdeauna clare, că e foarte important la alegeri, ceea ce a părut ameninţător pentru PSD. Cei care au adoptat o conduită nefirească au fost liderii PSD care, îngrijoraţi de numirea unui „neiniţiat” într-un minister-cheie, au formulat prompt condiţii noi despre care nu mai fusese vorba înainte. Să ne amintim că alianţa de guvernare PDL-PSD din 2009, an cu alegeri prezidenţiale, s-a rupt tot din cauza Ministerului de Interne.
Premierul Victor Ponta a dat joi un interviu amplu pentru Agerpres, în care menţine condiţia sa de a institui patru adjuncţi (vicepremieri), ceea ce nu lasă mari speranţe unei reconcilieri. Crin Antonescu şi ceilalţi liberali au refuzat această formulă menită vădit să le diminueze capacitatea de a influenţa politica Guvernului. Crin Antonescu, Klaus Johannis, Eugen Nicolaescu sunt oameni foarte încăpăţânaţi, care nu cedează din principiu. Aşadar, mai înainte de a vorbi de scenariul unei apropieri a lui Crin Antonescu de Traian Băsescu sau de alianţa dintre PNL şi PDL, ar trebui să acceptăm că reacţia liderilor PNL este autentică, cu atât mai mult cu cât ei nu au motive să iasă de la guvernare. Aşa cum am arătat într-o analiză anterioară, PNL pierde acum dacă părăseşte guvernul, cel puţin pe termen scurt. În schimb, PSD reorganizat sub forma unei noi alianţe nu pierde mai nimic. Liberalii sunt cei slabi care joacă o carte tare.