În cadrul proiectului „Tezaur etnofolcloric”, Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi a întreprins demersuri pentru reconstituirea ornamentaţiei ouălor de Paşte din zona Covurluiului, zona Tecuciului şi, parţial, zona Tutovei. În acest sens, pe 6 aprilie, în Postul Paştelui, a avut loc simpozionul cu tema „Tradiţii de Paşte în zona de Sud a Moldovei - Reconstituirea tehnicii şi ornamentaţiei ouălor încondeiate din zona Galaţiului”.
Invitat special la simpozion, de la Iaşi, a fost Angela Paveliuc Olariu, doctor în istoria artei populare. Numite impropriu ouă încondeiate, ouăle închistrite în zona Galaţiului au o vechime de peste 100 de ani. La început, ouăle erau vopsite în culori vegetale, dar, cu timpul, datorită procesului extrem de laborios şi îndelungat pentru obţinerea unor culori frumoase, s-a renunţat la aceast procedeu. Oul de Paşte se vopsea fie în roşu de la început, fie era vopsit iniţial în galben, pentru că roşu prindea mai bine pe culoarea galbenă. Culoarea roşie este culoarea sângelui şi a vieţii iar „stilizarea este o dovadă a posibilităţii noastre să sintetizăm esenţa, la un moment dat, în redarea unui motiv sau altul”, a precizat Angela Paveliuc Olariu.
Sunt cinci motive întâlnite cu precădere în ornamentaţia ouălor din zona de sud a Moldovei: motive avimorfe (modele cu o vechime de peste 100 de ani), unde păsările şi animalele nu erau reprezentate în întregime (laba gâştei, picior de rândunică), motive zoomorfe (ochiul şarpelui, pielea şarpelui), motive scheomorfe (obiecte uzuale folosite în gospodăria oamenilor, reprezentate de vârtelniţă, lanţ), motive vegetale (mure, flori) şi motive astrale (stea, soare, motivul solar fiind întotdeauna reprezentat cu ajutorul unui romb).
În sate, numai anumite femei încondeiau ouăle iar în Bucovina, iniţial, ouăle erau create doar pentru Sărbătoarea Paştelui. În zilele noastre, din păcate, în jurul închistririi oulor s-a născut şi interesul comercial ce „determina creatoarele să îşi schimbe stilul tradiţional” şi, după aprecierea reputatului etnograf, prezent la simpozion, creatorii sunt foarte atenţi la cererea pieţii şi, dacă prin absurd, li se va cere să reprezinte pe ou chiar un dinozaur, cu siguranţă o vor face. Tehnica ornamentării implică delimitarea câmpurilor cu ceară fierbinte şi trasarea motivelor: „Eu presupuneam şi adevărul este că unele motive care se întâlnesc pe ouăle încondeiate dintr-o mare parte a ţării se întâlnesc, în mod logic, şi pe o întindere cu 100 de ani în urmă, în zona aceasta. E firesc să fie aşa”, spune Angela Olariu.
Foarte multe motive sunt în directă relaţie cu dezvoltarea tehnicii, iar „când vorbim de dezvoltarea creaţiei artistice nu trebuie să facem abstracţie de perioadele când s-au creat anumite obiecte, de dezvoltarea tehnică la un moment dat”, a adăugat Angela Olariu.
Scopul simpozionului nu a fost doar documentarea întreprinsă de etnografii Centrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi, ci şi valorificarea rezultatelor cercetării. E păcat ca studiile etnografilor să rămână „închise” într-un raport de cercetare.
Deşi s-ar putea crede că în zona noastră nu se încondeiau ouăle de Paşte, totuşi şi aici femeile pricepute făceau ouă monocrome, monocrome cu ornamente, policrome cu ornament sau ouă cu ornamente în relief (ceară aplicată în relief). Să avem puterea să păstrăm, cu grijă, tot ce a mai rămas din tradiţia şi creaţia originală de odinioară!
