După Revoluţie, în democraţie adică, am avut de şase ori puterea de a decide cine să ne conducă de la Cotroceni. Ofertele au fost dintre cele mai diverse, dar poporul român a ales, invariabil, ceva ce ulterior a regretat. „Am fost nişte proşti”, auzim adesea. Dar oare ne putem deştepta? Propunerea mea este să ne scuturăm puţin de simpatii şi afinităţi şi să judecăm puţin la rece, folosindu-ne de ceea ce ne-a învăţat istoria celor 25 de ani de democraţie.
1990 - Trei candidaţi, din care doi veneau din Vest
Primele alegeri parlamentare şi prezidenţiale din România, după evenimentele din decembrie 1989, au avut loc la 20 mai 1990, fiind, totodată, primele alegeri libere după mai bine de 50 de ani. Alegerile s-au desfăşurat în baza Decretului-Lege 92/1990, emis de Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională (CPUN), organism nou creat, cu autoritate de parlament provizoriu, care a preluat prerogativele puterii provizorii în stat şi în care au fost incluşi reprezentanţii tuturor partidelor politice apărute imediat după revoluţie, precum şi ai organizaţiilor minorităţilor naţionale. Preşedintele CPUN a fost Ion Iliescu.
La preşedinţia ţării putea candida orice persoană care nu era decăzută din drepturile electorale şi care avea suportul a cel puţin 100.000 de alegători. Din momentul alegerii sale, preşedintele nu putea să mai fie membru al vreunui partid sau al vreunei formaţiuni politice. El urma să-şi îndeplinească prerogativele fiind angajat numai şi numai în faţa poporului român.
În primul scrutin postdecembrist pentru funcţia de preşedinte, doar Frontul Salvării Naţionale, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Naţional Ţărănesc Creştin-Democrat au promovat candidaţi la preşedinţie: Ion Iliescu din partea FSN (contestat întrucât era perceput ca un activist al PCR şi continuator al aceluiaşi sistem), Ion Raţiu din partea PNŢCD (reîntors în ţară din Marea Britanie, unde locuise timp de 50 de ani) şi Radu Câmpeanu din partea PNL (reîntors de la Paris, unde ceruse azil politic în 1973). Numărul alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost de 14.826.616 din totalul de 17.200.722 înscrişi pe liste, adică 86,19%.
Pentru Ion Iliescu, au fost exprimate 12.232.498 voturi, ceea ce a reprezentat 85,07%, pentru Radu Câmpeanu au votat 1.529.188 alegători, respectiv 10,64%, iar pentru Ion Raţiu au votat 617.007 alegători (4,29%). Alegerile din 1990 au fost singurele în urma cărora preşedintele ţării a fost ales din primul tur de scrutin. Atât mandatul preşedintelui României cât şi mandatele parlamentarilor aleşi la 20 mai 1990 au fost de doi ani, pe perioada Adunării Constituante.
1992 - Şase candidaţi, dintre care unul din R. Moldova
În concordanţă cu Constituţia adoptată la 21 noiembrie 1991, alegerile din 27 septembrie 1992 au marcat în societatea românească consacrarea definitivă a instituţiilor politice şi a mecanismelor de guvernare specifice statului de drept şi a standardelor generale ale democraţiei constituţionale occidentale. Alegerile legislative şi prezidenţiale din 1992 s-au desfăşurat în baza unei noi legi electorale.
Numărul candidaţilor înscrişi oficial pentru alegerile prezidenţiale din 1992 s-a dublat faţă de 1990, ajungând la şase, printre care s-a aflat şi un independent, o noutate la alegerile prezidenţiale din România.
Prima candidatură pentru funcţia de preşedinte a fost de depusă de Ion Iliescu, susţinut de Frontul Democrat al Salvării Naţionale, Partidul Socialist Democratic Român, Partidul Unităţii Social Democrate şi Partidul Liber Schimbist. Emil Constantinescu a fost propus de Convenţia Democrată Română. Gheorghe Funar şi-a depus candidatura din partea Partidului Unităţii Naţionale Române. Ioan Mânzatu a candidat din partea Partidului Republican. Din partea Frontului Salvării Naţionale a candidat Caius Traian Dragomir. Mircea Druc, care a deţinut funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri al Republicii Moldova (25 mai 1990-28 mai 1991), şi-a depus oficial candidatura la funcţia de preşedinte al României în calitate de independent. A avut o platformă unionistă şi a fost susţinut de Partidul Ecologist Român, Frontul Popular Creştin Democrat, Asociaţia Mondială "Pro Basarabia şi Bucovina".
Rezultatele finale ale primului tur de scrutin au fost: numărul total de alegători - 16.380.663; numărul total al alegătorilor ce s-au prezentat la urne - 12.496.430 (76,3 %); majoritatea alegătorilor - 8.190.332; numărul total al voturilor valabil exprimate - 11.898.856. Ion Iliescu a obţinut 5.633.456 voturi, respectiv 47,34% din totalul voturilor valabil exprimate. Al doilea candidat, Emil Constantinescu, a întrunit 3.717.006 voturi, respectiv 31,24% din totalul voturilor valabil exprimate. Alte rezultate: Gheorghe Funar - 10,88%, Caius Traian Dragomir - 4,75%, Ioan Mânzatu - 3,05%, Mircea Druc - 2,75% (2,00% reprezentând numărul alegătorilor înscrişi pe listele permanente).
Candidaţii care s-au confruntat în cel de-al doilea tur de scrutin au fost Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. Potrivit datelor finale furnizate de Biroul Electoral Central, la al doilea tur de scrutin s-au prezentat la vot 12.153.810 alegători (73,2%). Ion Iliescu a obţinut 61,43% din voturi.
1996 - Cea mai mare prezenţă la vot, în al doilea tur de scrutin
Candidatul Convenţiei Democrate Române (CDR era o alianţă politică şi electorală formată la 5 decembrie 1991 şi reînregistrată la Tribunal la 6 septembrie 1996) a fost preşedintele alianţei, Emil Constantinescu. La alegerile din 1996, CDR avea următoarea componenţă: Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD), Partidul Naţional Liberal (PNL), Partidul Naţional Liberal-Convenţia Democratică (PNL-CD), Partidul Ecologist Român (PER), Federaţia Ecologistă din România (FER). La formarea sa, în decembrie 1991, din CDR făceau parte: Partidul Naţional Ţărănesc Creştin Democrat (PNŢCD), Partidul Naţional Liberal (PNL), Partidul Alianţa Civică (PAC), Partidul Social Democrat Român (PSDR), Partidul Ecologist Român (PER) şi Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR). Alături de aceste partide politice, în CDR erau incluse şi o serie de formaţiuni politice şi civice din cadrul Forumului Democratic Antitotalitar din România: Partidul Unităţii Democratice, Uniunea Democrat-Creştină, Alianţa Civică, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, Solidaritatea Universitară, Asociaţia „21 Decembrie”, Mişcarea România Viitoare, Sindicatul Politic „Fraternitatea” şi Uniunea Mondială a Românilor Liberi.
Ion Iliescu a acceptat oferta de sprijin din partea PDSR pentru alegerile prezidenţiale din 1996. La acuzaţiile aduse de majoritatea formaţiunilor politice la ideea unei noi candidaturi a lui Ion Iliescu, acesta a precizat că îşi depune candidatura pentru al doilea mandat constituţional. Ion Iliescu participa în 1996 pentru a treia oară la alegerile prezidenţiale din partea aceluiaşi partid politic, denumit însă diferit: FSN (1990), FDSN (1992), PDSR (1996).
Petre Roman s-a lansat în cursa pentru alegerile prezidenţiale din partea USD, o alianţă electorală creată în vederea alegerilor din 1996 şi formată din Partidul Democrat (fostul FSN) şi Partidul Social-Democrat Român (PSDR). Petre Roman s-a înscris în 1996 pentru prima dată în cursa prezidenţială. Un alt candidat aflat la prima candidatură a fost liderul PRM, Corneliu Vadim Tudor. Reprezentantul PUNR, Gheorghe Funar, a fost desemnat drept candidat la preşedinţie pentru a doua oară după 1989. Reprezentantul UDMR a fost Gyorgy Frunda.
Formaţiunile liberale au avut la alegerile prezidenţiale din 1996 candidaţi diferiţi. O parte dintre acestea, precum PNL şi PNL-CD, s-au înscris în CDR, care a fost reprezentată de un candidat comun: Emil Constantinescu. Alte formaţiuni liberale, precum PAC şi PL '93, regrupate în alianţa electorală ANL, au avut un alt candidat, în persoana lui Nicolae Manolescu. Preşedintele Partidului Naţional Liberal-Câmpeanu (PNL-C), Radu Câmpeanu, care la alegerile din 1990 a candidat la prezidenţiale din partea PNL, a reprezentat la scrutinul din 1996 alianţa electorală Alianţa Naţional Liberală Ecologistă (ANLE). Adrian Păunescu a fost desemnat de către Partidul Socialist al Muncii drept candidat. Ioan Pop de Popa a fost candidatul Uniunii Naţionale de Centru (UNC) - o alianţă electorală formată din Partidul Democrat Agrar din România (PDAR), Partidul Umanist Român (PUR) şi Mişcarea Ecologistă Română (MER). Alţi candidaţi au fost: candidatul Partidului Socialist (PS), Tudor Mohora; George Muntean, fostul candidat al Partidului Democrat Creştin, a fost la alegerile din 1996 candidatul Partidului Pensionarilor din România (PPR); inginerul Constantin Niculescu a participat la cursa prezidenţială din partea Partidului Naţional al Automobiliştilor (PNA); Constantin Mudava şi-a înscris candidatura ca independent; Diaconul Nuţu Anghelina a fost al doilea candidat independent din cursa prezidenţială din 1996; o altă candidatură independentă a aparţinut generalului Nicolae Militaru.
Potrivit datelor furnizate de BEC, din 22.680.951 de locuitori, la scrutin au avut drept de vot 17.218.654 de alegători.
În urma primului tur de scrutin, candidatul PDSR Ion Iliescu s-a plasat pe primul loc, obţinând 32,25% din voturile valabil exprimat), în timp ce candidatul CDR, Emil Constantinescu, a obţinut 28,22%. Al treilea loc a fost ocupat de Petre Roman, care a obţinut 20,54%. Următoarele locuri au revenit, în ordine, următorilor: Gyorgy Frunda (6,02%), Corneliu Vadim Tudor (4,72%), Gheorghe Funar (3,22%) şi Tudor Mohora (1,27%). Restul candidaţilor, în număr de 9, au obţinut sub un procent: Nicolae Manolescu - 0,71%, Adrian Păunescu - 0,69%, Ioan Pop de Popa - 0,47%, George Muntean - 0,43%, Radu Câmpeanu - 0,35%, Constantin Niculescu - 0,24%. Independenţii Nuţu Anghelina, Constantin Mudava şi Nicolae Militaru au obţinut cele mai mici scoruri: 0,34%, 0,31%, respectiv 0,24%.
S-a organizat un al doilea tur, în cadrul căruia s-au înfruntat Ion Iliescu şi Emil Constantinescu. La primul tur de scrutin s-a înregistrat o prezenţă la vot de 76,01%. Emil Constantinescu l-a surclasat pe Ion Iliescu cu un scor de 54,41% (7.057.906 de voturi). Prezenţa la vot la cel de-al doilea tur de scrutin a fost de 75,90%, procentul care avea să fie ultimul indicând o prezenţă ridicată la alegerile prezidenţiale şi parlamentare de după 1989.
2000 - 13 candidaţi şi... nicio schimbare
Au fost înregistrate 13 candidaturi pentru funcţia de preşedinte al României. Candidaţii au fost: din partea PNL -Theodor Stolojan; din partea PDSR - Ion Iliescu; Teodor Meleşcanu - din partea ApR; independentul Mugur Constantin Isărescu; Petre Roman - PD; Gyorgy Frunda - UDMR; Corneliu Vadim Tudor - PRM; Niculae Cerveni, propus de PLDR; Paul Philippe de Hohenzollern - propus de Partidul Reconcilierii Naţionale, după ce acesta a prezentat, la cererea BEC, un document oficial în care Ambasada Marii Britanii confirma renunţarea la cetăţenia britanică; Ion Sasu - propus de PSM; candidatul independent Eduard Gheorghe Manole. În premieră pentru scena politică românească, independenta Graziela Elena Bârlă a fost prima femeie din România care şi-a înscris, la BEC, candidatura pentru alegerile prezidenţiale. S-a mai înscris în cursă un al patrulea candidat independent, Lucian Orăşel, dar Curtea Constituţională a admis contestaţiile formulate împotriva înregistrării candidaturii, întrucât nu au fost îndeplinite condiţiile referitoare la deţinerea numai a cetăţeniei române.
17.724.726 de cetăţeni cu drept de vot au fost aşteptaţi la urne. Rezultatele au fost următoarele: Ion Iliescu - 36,35%; Corneliu Vadim Tudor - 28,34%; Theodor Dumitru Stolojan - 11,78%, Constantin Mugurel Isărescu - 9,54%; Gyorgy Frunda - 6,22%; Petre Roman — 2,99%; Teodor Viorel Meleşcanu - 1,91%; Gheorghe Eduard Manole - 1,19%; Graziela-Elena Bîrlă - 0,55%; Paul-Philippe Hohenzollern - 0,49%; Ion Sasu - 0,34% şi Niculae Cerveni - 0,29%. Numărul total de voturi valabil exprimate a fost de 11.212.974.
Numărul total al voturilor valabil exprimate în al doilea tur a fost de 10.020.870, din care pentru Ion Iliescu - 66,83%.
2004 - Transilvania şi Bucureştiul l-au propulsat pe Băsescu
Noua Constituţie intrase în vigoare pe 29 octombrie 2003 iar mandatul preşedintelui ţării devine de cinci ani. Conform ordinii înscrierii în competiţia electorală, pe buletinul de vot pentru alegerea preşedintelui României figurau: Adrian Năstase (Uniunea Naţională PSD+PUR), Traian Băsescu (Alianţa D.A. PNL-PD), Corneliu Vadim Tudor (PRM), Gheorghe Dinu (independent), Gigi Becali (PNG), Bela Marko (UDMR), Marian Miluţ (Acţiunea Populară), Raj Tunaru (PTD), Petre Roman (FDR), Ovidiu Tudorici (URR), Gheorghe Ciuhandu (PNŢCD) şi Aurel Rădulescu (APCD).
Din totalul de 18.449.676 de alegători înscrişi pe liste, s-au prezentat la vot doar 58,51%. S-au "calificat" pentru turul doi Adrian Năstase şi Traian Băsescu, cu 40,94% respectiv 33,92% din totalul voturilor valabil exprimate.
Rezultatele din primul tur de scrutin arată că Adrian Năstase a fost votat în 28 de judeţe ale ţării, majoritatea din Moldova şi Oltenia, iar Traian Băsescu a fost preferat de locuitorii din 10 judeţe, cele mai multe din Transilvania, alături de Bucureşti.
Restul candidaţilor pentru Palatul Cotroceni s-au clasat după cum urmează: Corneliu Vadim Tudor (PRM) - 12,57%, urmat de Marko Bela (UDMR) - 5,10%, Gheorghe C. Ciuhandu (PNŢCD) - 1,90%, Gigi Becali (PNG) 1,77%, Petre Roman (Partidul Forţa Democrată din România, FDR) - 1,35%, Gheorghe Dinu (independent) - 1,08%, Marian Petre Miluţ (Acţiunea Populară, AP) - 0,42%, Ovidiu Tudorici (Uniunea pentru Reconstrucţia României, URR) - 0,36%, Aurel Rădulescu (Alianţa Populară Creştin Democrată, APCD) - 0,34%, şi Alexandru Raj Tunaru (Partidul Tineretului Democrat, PTD) - 0,26%.
După centralizarea tuturor voturilor după al doilea tur de scrutin, Traian Băsescu a obţinut 51,23% din voturi, adică 5.126.794 voturi.
2009 - Dezbaterea moderată de Turcescu şi votul emigranţilor
Doisprezece politicieni dornici să îşi adjudece fotoliul prezidenţial au intrat în cursa electorală: preşedintele în exerciţiu, Traian Băsescu, a candidat pentru al doilea mandat, fiind susţinut de PD-L, Mircea Geoană din partea Alianţei PSD+PC, Crin Antonescu din partea PNL, Corneliu Vadim Tudor din partea PRM, Kelemen Hunor din partea UDMR, George Becali din partea PNG-CD. Ca independenţi au candidat Sorin Oprescu, primarul general al capitalei, Gheorghe Eduard Manole şi Constantin Ninel Potîrcă - preşedintele Patronatelor Oamenilor de Afaceri de Etnie Romă. Lista candidaţilor a fost completată de doi reprezentanţi ai curentului ecologist: Remus Cernea din partea Partidului Verde (PV) şi Ovidiu Iane din partea Partidului Ecologist Român (PER), precum şi de Constantin Rotaru - Partidul Alianţa Socialistă.
Rezultatele finale ale scrutinului prezidenţial din 22 noiembrie 2009 au fost: Traian Băsescu - 32,44%, Mircea Geoană - 31,15% iar Crin Antonescu - 20,02%.Corneliu Vadim Tudor, a obţinut 5,56% din voturi, Kelemen Hunor - 3,83%, Sorin Oprescu - 3,18%, George Becali - 1,91%, Remus Cernea - 0,62%, Constantin Rotaru - 0,44%, Gheorghe Eduard Manole - 0,35%, Ovidiu Iane - 0,23%, iar Constantin Ninel Potîrcă - 0,21% din voturi.
Potrivit BEC, numărul total al alegătorilor înscrişi în listele electorale permanente a fost de 18.293.277 de electori, din care s-au prezentat la urne 54,37%. La numai trei zile după încheierea primului tur de scrutin, PNL şi PSD au semnat un acord politic care prevedea şi acordarea sprijinului pentru Mircea Geoană în turul al doilea al prezidenţialelor. În prealabil, PNL semnase un acord de colaborare cu UDMR privind susţinerea unui candidat la funcţia de preşedinte al statului "care să garanteze o bună colaborare între instituţiile statului". De asemenea, PSD a semnat şi un acord politic cu reprezentanţii minorităţilor naţionale în Parlament. La 1 decembrie, liderul PSD, Mircea Geoană, preşedintele PNL, Crin Antonescu, alături de edilul Sibiului, Klaus Iohannis, şi primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, au semnat Parteneriatul pentru Timişoara. Prin acest gest politic, primarul ţărănist al Timişoarei şi-a exprimat deschis sprijinul pentru promovarea proiectului liberalilor de susţinere a lui Iohannis la funcţia de premier şi a candidaturii lui Mircea Geoană în turul al doilea al prezidenţialelor.
La 3 decembrie 2009, candidaţii la al doilea tur de scrutin, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, s-au întâlnit într-o dezbatere televizată care a marcat confruntarea finală a campaniei electorale. Evenimentul a fost organizat la Palatul Parlamentului, sub egida Institutului de Politici Publice. Abordările celor doi au fost presărate deseori, pe parcursul celor trei ore de dezbateri, cu atacuri şi acuze reciproce pe care prezidenţiabilii şi le-au lansat sistematic. Preşedintele a apreciat că structura de susţinere a lui Mircea Geoană în această campanie a fost legată de televiziunile lui Sorin Ovidiu Vântu, Dan Voiculescu şi intervenţiile publice ale lui Dinu Patriciu. Totuşi, principalul motiv al disputei s-a referit la omul de afaceri Sorin Ovidiu Vântu şi la fostul şef al Gelsor, Nicolae Popa, arestat în Indonezia şi condamnat definitiv la 15 ani de închisoare în dosarul FNI, pentru înşelăciune şi delapidare. Mircea Geoană a recunoscut că s-a întâlnit în seara precedentă dezbaterii cu Sorin Ovidiu Vântu, dar a menţionat că nu ştie nimic de Nicolae Popa. Geoană a adăgat că nu are niciun fel de relaţie cu niciun om „mogul sau nemogul care să fie în afara principiilor şi a lucrurilor cinstite în această ţară''. Traian Băsescu a replicat că respectul pentru români constă în a nu le spune miniciuni.
Cei doi candidaţi la prezidenţiale au jurat cu mâna pe o Biblie pusă la dispoziţie de moderatorul Robert Turcescu. În timp de Mircea Geoană a jurat ca nu a promis avantaje lui Patriciu, Vântu şi Voiculescu, Traian Băsescu a jurat că „nu a lovit un copil nici în plex, nici cu pumnul în faţă". În încheiere, prezidenţiabilii şi-au oferit reciproc cadouri. Traian Băsescu le-a dăruit trandafiri albi Mihaelei Geoană şi Cristianei Copos, susţinătoare ale social-democratului, iar contracandidatului său i-a oferit un coş cu produse româneşti. Geoană i-a dat lui Băsescu două cărţi: „Codul bunelor maniere astăzi" şi „Încredere'', ultima din ele scrisă de însuşi liderul PSD.
Conform datelor centralizate de Biroul Electoral Central la 9 decembrie 2009, Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale, obţinând 5.275.808 voturi, adică 50,33%. Numărul total al alegătorilor care s-au prezentat la urne a fost de 10.620.116. Dintre aceştia au votat în secţii speciale 986.887 de persoane, iar urna mobilă a fost folosită în 47.189 de cazuri. Numărul total al voturilor valabil exprimate a fost de 10.481.568, nule fiind declarate 138.476.
Traian Băsescu a obţinut la cel de-al doilea tur de scrutin 78,39% din voturile alegătorilor români din străinătate, iar candidatul PSD+PC, Mircea Geoană - 21,01%.
Procesul-verbal final care atestă câştigătorul alegerilor prezidenţiale a fost semnat de toţi membrii BEC, cu excepţia reprezentanţilor PNL, PSD şi PRM. Purtătorul de cuvânt al BEC a precizat că procesul-verbal este valabil chiar dacă cei trei membri ai BEC au refuzat să-l semneze.
La 8 decembrie 2009, Partidul Social Democrat a depus o cerere de anulare şi repetare a turului II al alegerilor prezidenţiale la Curtea Constituţională, declarând că alegerile au fost fraudate masiv. La 11 decembrie, PSD a depus la Curtea de Apel Bucureşti o cerere prin care solicită suspendarea procesului verbal întocmit de Biroul Electoral Central (BEC) privind rezultatele finale ale alegerilor prezidenţiale. Instanţa a stabilit ca această cerere a PSD să fie judecată pe 5 ianuarie 2010. Într-un alt dosar, PSD a depus la 10 decembrie, la Secţia de contencios-administrativ a Curţii de Apel Bucureşti, o cerere de prezervare de probe. Social-democraţii solicită păstrarea probelor către Ministerul Administraţiei şi Internelor, Autoritatea Electorală Permanentă, Ministerul Afacerilor Externe, Biroul Electoral Central şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale. Potrivit legii, o astfel de cerere constituie o asigurare de dovezi pentru un eventual proces.
Curtea Constituţională a României (CCR) a decis, la 11 decembrie 2009, reexaminarea buletinelor de vot nule de la alegerile prezidenţiale şi renumărarea acestora de către Biroul Electoral Central pentru a se stabili dacă există diferenţe între datele consemnate în procesul-verbal şi realitatea constatată. În ziua de 8 decembrie 2009, PSD a depus la Curtea Constituţională contestaţia de anulare a turului doi al alegerilor prezidenţiale din 6 decembrie, în baza art. 146, litera f) din Constituţia României, potrivit căreia CCR veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului.
Potrivit unui comunicat de presă, în şedinţa din data de 14 decembrie 2009, Curtea Constituţională, în temeiul art. 146 lit. f) din Constituţie, art. 2 alin. (2) şi art. 24 din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea preşedintelui României, precum şi al art. 37 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu unanimitate de voturi, a respins cererea de anulare a alegerilor desfăşurate în turul doi de scrutin la data de 6 decembrie 2009 pentru funcţia de preşedinte al României, formulată de PSD şi PC. De asemenea, CCR a respins prin Hotărârea nr. 40 din 14 decembrie 2009 ca inadmisibile sesizările formulate de Alianţa PSD+PC, Organizaţia judeţeană Caraş-Severin, înregistrate la Biroul Electoral Central şi transmise spre soluţionare Curţii Constituţionale şi prin Hotărârea nr. 41 din 14 decembrie 2009 ca inadmisibilă contestaţia formulată de Alianţa PSD+PC - Arad. Hotărârile au fost definitive.
La 23 decembrie, CCR a susţinut în motivarea deciziei prin care a respins cererea PSD de anulare a alegerilor prezidenţiale că fenomenele arătate cu privire la cele două tururi ale alegerilor prezidenţiale din 2009 sunt generate, în principal, de deficienţele legislaţiei electorale de natură să producă insecuritate juridică. Curtea a constatat că la aceste alegeri au fost semnalate un număr mai mare de incidente, precum şi o exprimare mai accentuată decât cu alte prilejuri a unei lipse de încredere a cetăţenilor în corectitudinea procesului electoral.
Curtea Constituţională a validat, la 14 decembrie, alegerile prezidenţiale şi a constatat că Traian Băsescu a fost ales preşedinte în al doilea tur de scrutin, pe 6 decembrie, cu 50,33% din voturile exprimate.
La 16 decembrie, în cadrul ceremoniei de validare, preşedintele Traian Băsescu a declarat că obiectivul său principal este ca fiecare român să simtă că preşedintele este şi al lui, indiferent cum a votat la al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale de pe 6 decembrie. "Românii pe 6 decembrie mi-au acordat susţinere, alţii mi-au dat o lecţie. Indiferent care a fost poziţia românilor pe 6 decembrie, voi fi preşedintele tuturor, şi al celor 22 milioane de români care trăiesc în interiorul frontierelor României, şi al celor aproape zece milioane care trăiesc în afara frontierelor. Obiectivul meu principal este ca fiecare român să simtă că preşedintele este şi al lui, indiferent cum a votat pe 6 decembrie. Acesta este crezul meu pentru următorii cinci ani", a afirmat Traian Băsescu.
A şaptea oară-i cu noroc?!
Acum, la al şaptelea rând de alegeri prezidenţiale, românii au de ales dintr-o listă de 14 candidaţi, dintre care mai bine de jumătate sunt „de umplutură”. Dar asta nu mai miră, deja. Desigur, şansele cele mai mari le au candidaţii sprijiniţi de coaliţii. Vă sună cunoscut? Mai nimic nu e nou în alegerile de acum, care în scurt timp vor fi şi ele istorie. O pagină a acestei istorii vine însă cu o noutate: justiţia (şi aici includem procurorii şi judecătorii) face şi desface în timpul campaniei. O fi bine... o fi rău... Totul pare să fi început cu CCR, ai cărei judecători au jucat un rol tot mai important în ultimii ani. Cert e că timp de 25 de ani s-a luptat pentru independenţa justiţiei. Să fi devenit justiţia atât de independentă încât devine totalitară? Oare am picat din lac în puţ? Oricum, asta e altă poveste...
