Hidroelectrica bate palma cu compania franceză Électricité de France pentru Tarniţa: mega-proiectul energetic de 1.000 MW revine în joc

Acţionarii Hidroelectrica au aprobat asocierea companiei cu gigantul energetic francez Électricité de France (EDF) pentru relansarea proiectului centralei hidroelectrice cu acumulare prin pompaj (CHEAP) Tarniţa, unul dintre cele mai vechi şi controversate proiecte energetice ale României, lansat iniţial în perioada comunistă şi reluat de mai multe ori după 1990.

Decizia a fost luată în Adunarea Generală a Acţionarilor, unde s-a aprobat înfiinţarea unei societăţi mixte (Joint Venture) între Hidroelectrica şi EDF Power Solutions International. Cele două companii vor deţine câte 50% din noua entitate, care va avea ca obiectiv dezvoltarea proiectului până la momentul luării deciziei finale de investiţie. Hidroelectrica este controlată de statul român prin Ministerul Energiei, cu aproximativ 80% din acţiuni.

Ajutorul de stat, condiţia impusă de EDF

Potrivit informaţiilor publicate de profit.ro, EDF a acceptat asocierea doar cu condiţia ca statul român să garanteze acordarea unui ajutor de stat în faza de operare a centralei, după punerea acesteia în funcţiune. Cerinţa se bazează pe cadrul legislativ existent încă din 2014, când a fost adoptată o ordonanţă de guvern ce permite scheme de sprijin pentru centralele hidroelectrice cu acumulare prin pompaj de peste 15 MW.

Proiectul Tarniţa este estimat la o putere instalată de 1.000 MW, iar valoarea totală a investiţiei depăşeşte 1 miliard de euro, potrivit evaluărilor realizate încă de acum peste un deceniu. În prezent, faza de prefezabilitate este estimată la circa 400.000 de euro, iar etapa de fezabilitate şi dezvoltare până la decizia finală de investiţie ar necesita aproximativ 30 de milioane de euro.

Mizele energetice şi contextul european

În documentele care au stat la baza aprobării proiectului se arată că Hidroelectrica şi EDF intenţionează să devină dezvoltatori şi co-investitori, pe fondul presiunilor europene legate de decarbonizare, creşterea flexibilităţii sistemelor energetice şi integrarea masivă a surselor regenerabile. În acest context, centralele cu acumulare prin pompaj sunt considerate infrastructuri-cheie pentru stocarea energiei şi echilibrarea reţelelor.

EDF a solicitat explicit crearea unui cadru de reglementare care să asigure venituri predictibile, prin mecanisme precum rezervarea de capacitate, contracte pentru diferenţă (CfD) sau tarife reglementate. Astfel de scheme sunt deja utilizate în mai multe state europene pentru susţinerea investiţiilor în capacităţi flexibile şi de stocare a energiei.

Modele de sprijin deja testate în UE

Mecanismele de rezervare de capacitate presupun plata producătorilor pentru disponibilitatea de a livra energie în perioadele de vârf, costurile fiind transferate consumatorilor prin facturi. Un astfel de sistem funcţionează de ani buni în Polonia, pe bază de licitaţii.

Schema CfD, deja aplicată în România pentru proiectele eoliene şi fotovoltaice şi avută în vedere pentru sectorul nuclear, garantează investitorilor un nivel minim al veniturilor, compensând diferenţele dintre preţul pieţei şi un preţ de referinţă stabilit.

Istoric complicat şi eşecuri anterioare

Proiectul Tarniţa a mai fost repus pe agenda publică în 2014, când guvernul Ponta a înfiinţat compania de stat Hidro Tarniţa SA. Lipsa investitorilor privaţi a dus însă la falimentul societăţii, iar proiectul a fost abandonat din nou.

Ordonanţa din 2014, încă în vigoare, declară centralele CHEAP lucrări de interes naţional şi prevede facilităţi administrative şi tehnice, însă aplicarea efectivă a ajutorului de stat depinde de aprobarea Comisiei Europene.

Studiul de fezabilitate, piesa lipsă

Un element sensibil rămâne studiul de fezabilitate realizat în 2008 şi actualizat în 2014, aflat în patrimoniul Hidro Tarniţa SA, companie intrată în faliment în 2023. Documentaţia a fost solicitată într-o licitaţie pentru realizarea unui nou studiu, care a eşuat în 2024.

SAPE, acţionarul majoritar al Hidro Tarniţa SA, a blocat vânzarea studiului, invocând interesul naţional. Importanţa acestuia ar putea creşte decisiv dacă legislaţia va permite demararea proiectului prin simpla actualizare a indicatorilor tehnico-economici existenţi, fără realizarea unui nou studiu complet.

Proiectul Tarniţa-Lăpuşteşti ar urma să fie construit în 5–7 ani, la aproximativ 30 de kilometri de Cluj-Napoca, având rolul de a echilibra sistemul energetic naţional în contextul creşterii producţiei din surse regenerabile şi al posibilei extinderi a capacităţilor nucleare. Rentabilitatea economică a investiţiei rămâne însă un subiect intens disputat în rândul experţilor din domeniu. (sursa stiripesurse.ro)