Asistenţii vocali, între confort şi neîncredere: Android, din nou în vizor

Un nou capitol din disputa de durată dintre confidenţialitate şi asistenţii vocali readuce Androidul în prim-plan. Google a acceptat să plătească 68 de milioane de dolari pentru a încheia un proces colectiv în Statele Unite, în care utilizatori au susţinut că Google Assistant ar fi înregistrat conversaţii private în urma unor activări accidentale, iar ulterior datele ar fi fost folosite în scopuri de publicitate targetată. Compania a negat orice încălcare a legii, dar a preferat o înţelegere amiabilă pentru a evita costurile şi incertitudinea unui proces îndelungat.
Dincolo de valoarea despăgubirii, cazul este relevant prin tema pe care o atinge: momentul în care un telefon „aude” un sunet, îl interpretează ca fiind o comandă, începe să înregistreze şi trimite audio-ul către servere pentru analiză. Chiar dacă, în teorie, acest mecanism este sub controlul utilizatorului, activările accidentale, repetate şi multiplicate la nivelul a milioane de dispozitive, ajung să erodeze încrederea.
Nemulţumirile reclamanţilor s-au concentrat pe aşa-numitele „false accepts”, situaţii în care dispozitivele ar fi confundat sunete obişnuite cu „Hey Google” sau „Ok Google”, activând Assistant fără intenţia utilizatorului. În acele momente, susţin aceştia, ar fi fost captate fragmente de conversaţii private, care ar fi contribuit ulterior la profilarea pentru reclame. Google a respins acuzaţiile şi nu a recunoscut vreo vină, dar a ales să ajungă la o tranzacţie.
Înţelegerea a fost depusă la o instanţă federală din San Jose, California, şi urmează să fie analizată de judecătorul Beth Labson Freeman. Potrivit informaţiilor apărute în presă, sunt eligibile persoanele care au cumpărat dispozitive Google sau care ar fi fost expuse acestor activări accidentale începând cu 18 mai 2016, iar avocaţii reclamanţilor pot solicita până la o treime din sumă sub formă de onorarii.
Cazul se înscrie într-un tipar mai larg. Şi Apple a acceptat anterior o înţelegere într-un dosar legat de activări nedorite ale lui Siri şi de captarea unor conversaţii, tot fără a admite o culpă. Diferenţele dintre platforme contează mai puţin decât ideea comună: asistenţii vocali sunt utili, dar se bazează pe un mecanism imperfect, iar erorile devin costisitoare atunci când se traduc prin pierderea controlului asupra audio-ului personal.
În mod normal, Assistant rămâne în aşteptare până la detectarea unui cuvânt de trezire. Abia după activare începe captarea sunetului şi trimiterea lui către servere pentru procesare, astfel încât sistemul să înţeleagă comanda şi să răspundă. Google susţine, în materialele sale de siguranţă, că utilizatorii pot controla dacă înregistrările audio sunt salvate în cont şi că setarea „voice and audio activity” poate fi modificată.
Zona problematică apare între „aşteptare” şi „activare”. Algoritmii trebuie să fie suficient de sensibili pentru a recunoaşte rapid comanda, chiar şi în condiţii de zgomot, dar suficient de stricţi pentru a evita pornirile din greşeală. Orice sistem bazat pe wake word funcţionează pe acest compromis: prea strict şi devine frustrant, prea permisiv şi creşte riscul de activări nedorite.
La aceasta se adaugă complexitatea ecosistemului Android, cu numeroase modele, microfoane diferite, implementări variate şi contexte reale imprevizibile. Un televizor pornit în fundal, o expresie asemănătoare rostită întâmplător, un podcast sau o conversaţie pe stradă pot declanşa, fonetic, sistemul. Când situaţia ajunge în instanţă, miza nu mai este doar dacă tehnologia greşeşte ocazional, ci ce se întâmplă cu datele colectate după acea greşeală.
Primul pas pentru utilizatori este verificarea setărilor active. În contul Google, la secţiunea Data & privacy, pot fi consultate şi gestionate opţiunile din Web & App Activity, inclusiv cele legate de înregistrările audio. Dezactivarea salvării acestora şi ştergerea istoricului existent pot reduce riscurile.
Un alt pas este evaluarea utilităţii trezirii vocale permanente. Dacă „Hey Google” este folosit rar, dezactivarea hotword-ului şi pornirea manuală a Assistant-ului pot reprezenta un compromis eficient între comoditate şi control, eliminând majoritatea activărilor accidentale.
În final, rămân valabile măsurile de bază: verificarea permisiunilor aplicaţiilor care au acces la microfon şi menţinerea sistemului actualizat. Nu sunt soluţii spectaculoase, dar sunt cele care contează în practică. Banda adezivă peste microfon nu este realistă; setările corecte, da.