Un voluntar gălăţean pentru studiu şi protecţia animalelor din Africa

Interviu realizat de Cornel Gingăraşu cu ecologistul George Palade:

Cornel Gingăraşu: Domnule George Palade, sunteţi cunoscut ca un mare iubitor de natură. Cum a apărut ideea de a pleca tocmai în Madagascar pentru voluntariat?
George Palade: Ideea a apărut dintr-o pasiune veche pentru natură şi pentru protejarea animalelor. Întotdeauna mi-am dorit să particip la un proiect real de conservare a faunei. Am descoperit o organizaţie care facilitează schimburile de voluntari în toată lumea şi astfel am ajuns să mă înscriu într-un program de cercetare şi conservare a ţestoaselor marine în Madagascar.

Cornel Gingăraşu: Cum a decurs pregătirea înainte de plecare?
George Palade: A fost destul de complexă. Am trimis un dosar de aplicare şi, după ce am fost acceptat, a trebuit să mă pregătesc serios: vaccinuri recomandate, asigurare medicală, o trusă de prim ajutor destul de completă şi tot echipamentul necesar pentru viaţa în tabără. De asemenea, am plătit o taxă de participare de aproximativ 800 de dolari, care includea cazarea, mesele şi accesul la programul de monitorizare.

Cornel Gingăraşu: Cum a fost drumul până acolo?
George Palade: Destul de lung, dar foarte interesant. Am plecat din Bucureşti spre Paris, apoi spre oraşul Hellville din Madagascar. De acolo am continuat cu barca către insula Nosy Komba, unde se află baza de cercetare. A fost primul contact cu Africa şi cu acea lume exotică.

Cornel Gingăraşu: Ce activităţi desfăşuraţi concret în cadrul programului?
George Palade: Principala activitate era monitorizarea ţestoaselor marine. Plecam dimineaţa devreme pe mare, iar echipele de scafandri efectuau observaţii prin snorkeling sau scufundări. Înregistram date despre specii, dimensiuni, comportament, locurile de hrănire şi starea de sănătate a animalelor. Foloseam echipamente precum GPS, camere foto subacvatice, rigle de măsurare şi plăcuţe speciale pentru notiţe sub apă.

Cornel Gingăraşu: Cât dura o zi obişnuită de lucru?
George Palade: În general lucram cam şase ore pe mare. Plecam dimineaţa şi reveneam în jurul prânzului, când introduceam toate datele colectate în baza de date a centrului. Programul depindea mult de vreme, pentru că deplasarea se făcea cu barca.

Cornel Gingăraşu: Cum era viaţa în tabără?
George Palade: Foarte simplă, dar plăcută. Locuiam în bungalow-uri ecologice, aerisite, adaptate climei tropicale. Atmosfera era relaxată, iar motto-ul localnicilor este „mora-mora”, care înseamnă „încet, dar sigur”. În tabără erau voluntari din toată lumea: din SUA, Mexic, Africa de Sud, Marea Britanie, Franţa sau Belgia. Era o comunitate foarte interesantă, cu oameni între 17 ani şi Sarah, o americancă de 72 de ani.

Cornel Gingăraşu: Aţi avut ocazia să interacţionaţi cu localnicii?
George Palade: Da, şi a fost o experienţă fascinantă. Localnicii sunt oameni foarte liniştiţi şi ospitalieri, deşi trăiesc în condiţii modeste. Mănâncă în principal fructe, peşte şi glorifică zebu, un animal considerat foarte valoros pentru ei. Au şi tradiţii interesante, de exemplu anumite tabuuri legate de fotografierea oamenilor sau a cimitirelor.

Cornel Gingăraşu: Aţi avut şi momente speciale în timpul şederii acolo?
George Palade: Au fost multe. Una dintre cele mai impresionante experienţe a fost o excursie pe ocean pentru a vedea rechinii-balenă. Am călătorit câteva ore cu barca până la zonele unde se hrănesc. Sunt uriaşi, pot ajunge la 20 de metri lungime. Regulile sunt stricte: nu ai voie să-i atingi, trebuie să îi laşi să se apropie ei. Un spectacol magistral al Oceanului Indian. Am vizitat şi un vraci local care făcea tratamente cu fierturi şi leacuri fabricate chiar de el chiar în faţa casei.

Cornel Gingăraşu: Cum este natura în acea parte a lumii?
George Palade: Extraordinară. Oceanul are aproximativ 33 de grade Celsius, iar biodiversitatea este impresionantă. Există păduri tropicale, plante exotice, plaje superbe şi o viaţă marină extrem de bogată. Este un paradis pentru cercetători şi pentru iubitorii de natură.

Cornel Gingăraşu: Ce v-a impresionat cel mai mult?
George Palade: Simplitatea vieţii şi legătura oamenilor cu natura. Deşi sunt săraci, localnicii par împăcaţi cu viaţa. Îşi petrec mult timp cu familia, în faţa casei, fără graba cu care suntem noi obişnuiţi în Europa.

Cornel Gingăraşu: Aţi lăsat ceva în urmă după această experienţă?
George Palade: Da. La plecare am lăsat taberei trusa mea medicală, o colecţie bogată de antibiotice şi antialergice specifice pentru bolile exotice, pentru a fi folosită de voluntarii sau localnicii care ar avea nevoie. A fost modul meu de a contribui şi ajuta suplimentar băştinaşii din Madagascar.

Cornel Gingăraşu: Recomandaţi astfel de programe de voluntariat?
George Palade: Cu siguranţă. Este o ocazie extraordinară de a vedea lumea, de a înţelege alte culturi şi, mai ales, de a ajuta la protejarea naturii. În acelaşi timp, este o experienţă care te schimbă ca om.

Cornel Gingăraşu: Dacă ar fi să rezumaţi această aventură într-o propoziţie?
George Palade: A fost o călătorie în care am descoperit nu doar frumuseţea naturii africane, ci şi cât de important este să protejăm aceste locuri pentru generaţiile viitoare.