După ce specialiştii în construcţii au recomandat să nu se mai locuiască în scara de bloc unde a avut loc, sâmbătă noaptea, o explozie puternică soldată cu moartea unei fetiţe, locatarii s-au dat cu greu mutaţi. Asta chiar dacă li s-au oferit spaţii de cazare decente, unele mai bune decât ceea ce aveau. Oamenii aveau reticenţe în a-şi părăsi şi bucăţica de agoniseală pe care cu greu au strâns-o. Doar după ce autorităţile au venit şi au vorbit cu fiecare în parte şi le-au promis atât spaţii decente cât şi ajutor, oamenii s-au râzgândit. Majoritatea se temeau că le vor fi furate lucrurile, dar li s-a spus că poliţiştii locali vor rămâne permanent de pază. La fel, oamenilor li s-a spus că pot să se întoarcă şi, sub supravegherea poliţiştilor, pot să îşi mai ia din lucruri.
„Au înţeles într-un târziu toţi locatarii că nu este de joacă. Eu înţeleg că este agoniseala oamenilor de o viaţă, dar trebuie să înţeleagă că dincolo de agoniseala mai mare sau mai mică viaţa lor este mai importantă. În caz de cutremur nu mai era deloc sigur blocul nici la etajele inferioare, se crea un efect de domino. Aşa ne-au recomadat specialiştii, că relocarea este cea mai bună soluţie”, a spus primarul Ionuţ Pucheanu, la finalul discuţiei de duminică seara cu locatarii din scara 2 a blocului G5, grav afectată de explozia care a ucis o fetiţă de nici 2 ani. Autorităţile au luat legătura şi cu familia copilei. Tătăl fetiţei este închis. „Cu mama nu am putut lua legăra, era în stare de şoc. Am reuşit să vorbim cu un unchi şi mâine vrem să facem toate demersurile necesare ca să ajutăm familia cu tot ce putem”, a mai spus Ionuţ Pucheanu.
Primele două autobuze puse la dispoziţie de Primărie au plecat către blocul MAPN de pe Regiment 11 Siret şi către căminul de la ASE. Un al treilea autobuz a plecat către căminul persoanelor fără adăpost. Primii au ajuns la destinaţie cei care au plecat către căminul ASE al Universităţii Dunărea de Jos. Au fost aşteptaţi de primar şi de către personalul căminului şi li s-au pus la dispoziţie cheile, fiind cazaţi câte doi în camere cu baie. În schimb, cum nu au unde găti, mâncarea le va fi adusă de la Cantina de ajutor social.
Un exemplu înduioşător de solidaritate au dat oamenii chiar dacă mulţi acum au doar actele şi hainele.
„Ne acomodăm, dar greu. Noi am stat acolo 15 ani şi ne-am gospodărit cum am ştiut mai bine. Acum ne-am lăsat acolo tot. O să ne întoarcem să vedem ce mai putem lua. Nu pot să uit bubuitura exploziei, eram în pat, la tv, cu soţul. El a spus că este sigur butelie şi aşa a fost. Dar... necazul nostru, ca necazul nostru... Ne e milă tare de fetiţa care a murit săraca nevinovată. Am strâns fiecare cât am putut, unul cinci lei, altul mai mult... şi i-am dat pentru ea mamei. Săraca are şi soţul închis... e cumplit ce s-a întâmplat“, spunea Tudoriţa Ionaşcu, una dintre locatarele relocate.
Oamenii vor sta în aceste locaţii până ce se va stabili ce se poate face cu casele lor sau dacă se vor mai întoarce vreodată acolo.
