
SpaceX se pregăteşte pentru unul dintre cele mai importante momente din istoria programului Starship: primul test de zbor al noii generaţii Starship V3, considerată cea mai înaltă şi mai puternică rachetă construită până acum. Lansarea este programată cel mai devreme pentru marţi, 19 mai 2026, de la baza Starbase din sudul Texasului, cu deschiderea ferestrei de lansare la ora 17:30 locală, respectiv 01:30 pe 20 mai, ora României.
Misiunea are o importanţă majoră atât pentru SpaceX şi Elon Musk, cât şi pentru NASA. Agenţia spaţială americană se bazează pe Starship pentru viitoarele misiuni lunare din cadrul programului Artemis, care urmăreşte readucerea astronauţilor pe suprafaţa Lunii.
După o serie de teste spectaculoase, unele încheiate cu explozii, altele considerate reuşite parţiale, zborul cu numărul 12 trebuie să demonstreze că noua versiune Starship poate deveni fundaţia unei rachete complet reutilizabile.
Noua generaţie Starship V3 este compusă din nava Starship şi boosterul Super Heavy, ansamblul atingând aproximativ 124 de metri înălţime. Racheta este mai mare decât sistemul SLS dezvoltat de NASA şi introduce o configuraţie semnificativ modificată, cu motoare Raptor 3, un sistem de propulsie redesenat şi o infrastructură de lansare adaptată noii generaţii.
Boosterul Super Heavy primeşte la rândul său schimbări importante pentru stabilitate şi alimentare, inclusiv aripioare de control noi, un sistem reproiectat de transfer al combustibilului şi posibilitatea aprinderii simultane a tuturor celor 33 de motoare Raptor.
Pentru SpaceX, reutilizarea completă reprezintă obiectivul principal. După succesul rachetelor Falcon 9, compania urmăreşte acum dezvoltarea unui vehicul capabil să transporte sateliţi, marfă, combustibil şi echipaje umane către Lună şi Marte.
Dacă testul va decurge conform planului, zborul ar urma să dureze puţin peste o oră. Starship va urca pe o traiectorie suborbitală, apoi nava se va separa de boosterul Super Heavy. Acesta va reveni spre Pământ şi va încerca o amerizare controlată în Golful Mexic, fără manevra de „prindere” cu braţele turnului de lansare, utilizată în testele anterioare.
După separare, Starship ar trebui să lanseze 22 de simulatoare Starlink, sateliţi fictivi care reproduc caracteristicile viitoarei generaţii de sateliţi SpaceX. Misiunea va include şi teste pentru scutul termic, inclusiv într-o zonă unde o placă a fost îndepărtată intenţionat pentru a analiza comportamentul structurii la reintrarea în atmosferă.
Un alt moment important va fi reaprinderea unui motor Raptor în spaţiu, o etapă esenţială pentru viitoarele misiuni orbitale şi pentru eventualele operaţiuni de transfer de combustibil în spaţiu. La finalul zborului, nava ar trebui să efectueze o amerizare controlată în ocean.
Pentru NASA, succesul Starship este esenţial pentru programul Artemis. SpaceX dezvoltă o versiune specială a navei pentru rolul de lander lunar, în timp ce Blue Origin lucrează la propriul sistem Blue Moon. Astfel, competiţia pentru viitoarele misiuni lunare devine tot mai intensă între marile companii private din industria spaţială.
Programul Artemis a întâmpinat deja întârzieri şi costuri uriaşe, iar succesul vehiculelor comerciale va influenţa direct calendarul viitoarelor aselenizări cu echipaj uman.
Pentru SpaceX, Starship V3 trebuie să marcheze trecerea de la faza testelor spectaculoase şi a exploziilor frecvente către o etapă mai matură, în care sistemul începe să demonstreze rezultate concrete şi stabilitate operaţională.
Dacă noua generaţie Starship va reuşi să îndeplinească principalele obiective ale zborului, SpaceX va face un pas important către realizarea primei rachete complet reutilizabile de mari dimensiuni. O astfel de reuşită ar putea schimba radical modul în care vor fi realizate viitoarele misiuni spre Lună, Marte şi alte destinaţii din spaţiu.