„Păienjenişul haosului cosmic”: James Webb surprinde în detaliu coliziunea dintre două galaxii spirale

O nouă imagine impresionantă realizată cu ajutorul James Webb Space Telescope oferă una dintre cele mai clare şi dramatice perspective de până acum asupra modului în care galaxiile interacţionează şi se transformă. Fotografia, obţinută prin combinarea observaţiilor în infraroşu ale lui Webb cu datele în raze X furnizate de observatorul Chandra X-ray Observatory, surprinde două galaxii spirale aflate în plin proces de coliziune: NGC 2207 şi IC 2163.
Rezultatul este o scenă cosmică spectaculoasă, descrisă de astronomi drept un adevărat „păienjeniş al haosului”, în care braţele spiralate se întrepătrund, se curbează şi se deformează sub influenţa gravitaţiei reciproce. Imaginea nu este doar estetic impresionantă, ci şi extrem de valoroasă din punct de vedere ştiinţific, oferind indicii esenţiale despre procesele care modelează evoluţia galaxiilor pe scări de timp de sute de milioane de ani.
Cele două galaxii se află la aproximativ 120 de milioane de ani-lumină de Pământ, în constelaţia Canis Major. Orientarea lor favorabilă permite observarea coliziunii aproape „din faţă”, oferind o vedere detaliată asupra modului în care structurile interne sunt afectate. NGC 2207, galaxia mai mare, domină zona din dreapta jos a imaginii, în timp ce IC 2163, mai mică, se suprapune peste regiunile exterioare ale vecinei sale.
Gravitaţia acţionează ca o forţă sculpturală nemiloasă: braţele spiralate sunt întinse şi răsucite, fluxuri de gaz şi stele sunt smulse din poziţiile iniţiale, iar materialul galactic este redistribuit către nucleele galaxiilor. Deşi termenul „coliziune” sugerează un eveniment violent şi instantaneu, procesul se desfăşoară lent, pe parcursul a milioane de ani, remodelând treptat ambele structuri.
Unul dintre cele mai fascinante aspecte ale imaginii este modul în care diferitele tipuri de lumină dezvăluie componente invizibile ochiului uman. Infraroşul captat de James Webb apare în nuanţe de alb, gri şi roşu, scoţând în evidenţă praful cosmic şi materialul mai rece din braţele spiralate şi din nucleele galactice — zone-cheie pentru formarea de noi stele. Aceste regiuni reprezintă „materia primă” din care se nasc generaţii viitoare de sisteme stelare.
În contrast, datele în raze X de la Chandra, redate în albastru, marchează regiunile cu energie extrem de ridicată. Aici se regăsesc sisteme binare compacte, rămăşiţe de stele moarte şi urme ale exploziilor de supernove, indicii clare ale unui mediu galactic extrem de activ, accelerat de interacţiunea dintre cele două galaxii.
Prin suprapunerea acestor date, cercetătorii obţin o imagine completă a ciclului vieţii galactice: de la naşterea stelelor în norii de praf până la moartea lor explozivă, care îmbogăţeşte mediul cu elemente grele şi declanşează noi faze de evoluţie. Un obiectiv-cheie al misiunii James Webb este tocmai studierea centrelor galaxiilor aflate în coliziune, regiuni adesea ascunse de cantităţi uriaşe de praf, imposibil de analizat cu telescoape optice precum Hubble.
NGC 2207 şi IC 2163 sunt ţinte ideale pentru astfel de studii deoarece se află într-un stadiu intermediar al interacţiunii: nu s-au contopit încă complet, permiţând observarea etapelor de tranziţie şi testarea modelelor teoretice despre modul în care galaxiile cresc, se transformă şi, în cele din urmă, fuzionează.
Această imagine face parte dintr-o serie mai amplă de compoziţii care combină datele Chandra cu observaţii realizate de James Webb, Hubble şi fostul telescop Spitzer, oferind o viziune multidimensională asupra Universului. În esenţă, „păienjenişul de haos” surprins aici nu este doar o fotografie spectaculoasă, ci o fereastră deschisă către procesele fundamentale care au modelat şi continuă să modeleze cosmosul.