Păsările flamingo dorm în apă, într-un picior, cu un ochi deschis, pentru orice eventualitate. Delfinii îşi menţin activă o emisferă a creierului pentru a şti când trebuie să urce la suprafaţă ca să respire. Girafele se trezesc din două în două ore şi scrutează orizontul în căutare de prădători. Liliecii se odihnesc cu capul în jos timp de 20 de ore, sunt cei mai mari somnoroşi ai regnului animal.
Leii dorm ziua precum pisicile, într-o siesta prelungită între o pradă şi alta. Cimpanzeilor le sunt suficiente şase sau opt ore de somn, la fel ca şi oamenilor. Iar gorilele sunt mai speciale, pentru că simt o nevoie ieşită din comun să-şi aranjeze culcuşul în care dorm împreună cu progeniturile lor.
Documentarul BBC „Animals at night: sleepover at the zoo” a explorat in extenso obiceiurile a 50 de specii. Majoritatea imaginilor au fost filmate în captivitate, cu ajutorul a 32 de camere cu vedere nocturnă şi a 20 de senzori cu infraroşu instalate la grădina zoologică din Bristol, care a participat la cel mai mare experiment realizat până acum în lumea animală, scria cotidianul spaniol El Mundo.
„Până acum se credea că oamenii au nevoie să doarmă mai mult decât celelalte animale pentru că suntem specia cea mai evoluată. Dar este tot mai evident că mediul natural este cel care condiţionează pauzele de somn. O girafă nu se trezeşte din două în două ore din considerente cognitive, ci pentru că trebuie să supravieţuiască. Trebuie să se asigure că nu există prădători care o pot vâna în timp ce ea doarme”, spune biologul Liz Bonnin.
Chiar şi în captivitate, departe de ameninţarea permanentă a savanei, atât girafele, cât şi elefanţii rareori dorm mai mult de trei ore încontinuu. În schimb, leii îşi petrec toată ziua picotind, de fapt şi ziua şi noaptea fac cam acelaşi lucru: dorm. Ursuleţii koala se numără printre puturoşii regnului animal, căci dorm 14 ore, depăşind cu brio cele nouă sau 10 ore de somn de care au nevoie leneşii, care sunt în fond nişte mamifere cu nume predestinat.
„Una dintre observaţiile cele mai curioase de la grădina zoologică din Bristol are legătură cu gorilele. În fiecare noapte, asistăm la ritualul pregătirii culcuşului de către mama-gorilă, care poate petrece până la zece minute asigurându-se că suprafaţa este suficient de comodă pentru ca ea şi puii ei să poată să se odihnească confortabil timp de opt ore”, spune Bryson Voirin, specialist în somnul animalelor.
Un alt exemplu fascinant de adaptare a somnului la instinctul de supravieţuire este cel al suricatelor. „Gloata” de suricate se aşează de jur împrejurul femelei-alfa, care are parte nu doar de căldură în timpul nopţilor reci din deşertul Kalahari, ci şi de paza permanentă a „gărzilor sale”, care dorm cu urechile ciulite şi receptive la orice sunet mai puternic decât vântul.
Liz Bonnin şi-a exprimat surpriza şi în ceea ce priveşte studiul somnului la delfini, capabili să doarmă o parte din timp cu un singur ochi închis şi cu jumătate de creier în repaus, în timp ce cealaltă jumătate se menţine în stare de alertă, ceea ce permite delfinului să înoate la suprafaţă pentru a putea respira. „Imaginile pe care le-am obţinut la grădina zoologică din Bristol demonstrează totuşi că, în timpul somnului, delfinii îşi deconectează complet întregul creier pentru perioade scurte de timp”, explică Bonnin. „De mai multe ori am observat cum îşi scufundă tot corpul în piscină şi reacţionează doar atunci când ajung pe fundul piscinei, iar jumătatea trează a creierului se reactivează”, spune ea.
La rândul său, Patrick Miller, de la Universitatea St Andrews, a reuşit să filmeze un grup de caşaloţi care se odihnesc la suprafaţa mării şi rămân practic nemişcaţi până în momentul în care sunt treziţi de zgomotul unei bărci cu motor, ceea ce demonstrează capacitatea unor specii de balene de a avea un somn profund, ba chiar de a visa.
O altă specie studiată îndeaproape este rechinul câinele de mare, capabil să doarmă în timp ce înoată, propulsat de măduva spinării şi în timp ce creierul este în repaus, şi asta pentru că această specie de rechin trebuie să fie într-o mişcare perpetuă pentru ca apa oxigenată să-i ajungă la branhii.
Unul dintre miturile desfiinţate este acela că albatroşii dorm în timpul zborului. Potrivit medicului Niles Rattenborg, de la Institutul de Ornitologie Max Planck, faptul că unele păsări pot zbura „fără efort mecanic” nu înseamnă că o fac în timp ce dorm, ci are mai degrabă legătură cu tehnicile de zbor. „Unele specii au evoluat pentru a putea zbura pe distanţe lungi fără să aibă nevoie să se odihnească sau să doarmă. În cazul albatroşilor, i-am urmărit în câteva rânduri şi am aflat că de obicei se opresc în timpul nopţii şi dorm plutind pe apă”, spune el.
Dormitul în picioare, într-un picior şi cu un ochi deschis este un lucru obişnuit la păsările cu picioare lungi. Desigur, caii dorm 98% din timp în picioare, ceea ce-i împiedică să aibă un somn profund, la fel ca şi rudele lor, zebrele. Şobolanii, deşi sunt mai activi noaptea, au în mod curios o rutină a somnului asemănătoare oamenilor, de aceea sunt cobaii perfecţi în studiile despre tulburările de somn.
Câinii latră uneori în timp ce dorm, iar pisicile se plimbă ca nişte somnambule, după cum o demonstrează numeroasele înregistrări video. Unul dintre cele mai stranii tipuri de somn a fost detectat la anumite specii de babuini, care dorm într-o poziţie ciudată, în poziţie şezândă şi sprijiniţi pe călcâie, pentru a evita somnul profund.
O altă concluzie inedită este aceea că cefalopodele visează. În documentarul BBC sunt prezentate imagini cu caracatiţe şi sepii care au mişcări oculare rapide (REM), iar în acest timp trupul lor se contractă în plin somn şi îşi schimbă culoarea. O dovadă că visele nu reprezintă o caracteristică exclusivă a oamenilor şi a mamiferelor.
