Cerbul lopătar, dispărut timp de zeci de ani din zonele de deal şi câmpie ale României, începe să reapară datorită unor programe de repopulare desfăşurate de specialişti şi organizaţii de conservare. Eforturile Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi (AJVPS) au permis reintroducerea speciei în regiuni unde nu mai fusese observată de aproape o sută de ani, marcând una dintre cele mai importante reuşite ecologice ale ultimelor decenii.
În judeţul Iaşi, primele exemplare au fost introduse anul trecut într-un ţarc de aclimatizare, unde au trecut printr-o perioadă de adaptare. Rezultatele au fost remarcabile: în câteva luni s-au născut 15 pui, astfel că în final 51 de cerbi lopătari vor fi eliberaţi în pădurile din zonă. Iniţiative similare au avut loc în mai multe judeţe din ţară, contribuind treptat la refacerea unei specii a cărei dispariţie afectase puternic ecosistemele locale.
Cerbul lopătar, cunoscut pentru coarnele în formă de lopată şi pentru mobilitatea sa în pădurile de foioase, a avut cândva o răspândire largă în România. Totuşi, în secolul trecut, vânătoarea intensă, lipsa protecţiei legale, defrişările, urbanizarea şi schimbările climatice au dus la prăbuşirea populaţiei. Războaiele mondiale au accelerat declinul, iar braconajul a împiedicat refacerea naturală a speciei.
Reintroducerile începute în urmă cu două decenii au schimbat însă direcţia. În Botoşani, de exemplu, 60 de cerbi lopătari au fost eliberaţi acum 14 ani, iar populaţia locală a ajuns astăzi la aproximativ 200 de exemplare, un semn clar al adaptării reuşite.
Procesul de repopulare este unul complex. În Iaşi, AJVPS a achiziţionat 25 de exemplare din rezervaţii din România şi Polonia, selectate pentru diversitatea genetică şi starea bună de sănătate. În ţarcul de aclimatizare, animalele au fost monitorizate timp de luni întregi, cu hrănire controlată şi supraveghere medicală. Naşterea celor 15 pui confirmă că speciile s-au adaptat bine mediului.
Urmează eliberarea treptată în habitatul natural, însoţită de monitorizare pentru a observa comportamentul, mişcările şi rata de supravieţuire. Acest tip de reintroducere controlată previne conflictele ecologice şi ajută la menţinerea echilibrului între specii.
Datele Ministerului Mediului arată că România găzduieşte aproape 8.000 de cerbi lopătari, o creştere impresionantă comparativ cu perioada în care specia era aproape dispărută. Reapariţia sa contribuie la reglarea vegetaţiei, la diversitatea plantelor şi la dinamica prădătorilor naturali, având un impact pozitiv asupra ecosistemelor.
Succesul repopulării demonstrează că România poate readuce la viaţă specii dispărute atunci când există strategie, resurse şi cooperare între instituţii. Reintroducerea cerbului lopătar devine astfel un exemplu de bune practici în conservarea biodiversităţii şi un semn încurajator că restaurarea naturii este posibilă atunci când intervenţia umană este atent planificată.
