Europa se îndreaptă spre taxarea marilor averi: urmează şi România?

Presiunile bugetare generate de reînarmare, cheltuieli sociale şi tranziţia verde readuc în prim-plan o idee considerată până recent marginală: impozitarea marilor averi. La nivelul Uniunea Europeană, această temă nu mai este doar retorică politică, ci începe să capete contur ca posibilă direcţie fiscală.

Dezbaterea a fost oficializată în cadrul Parlamentul European, unde Subcomisia pentru Afaceri Fiscale a analizat, la finalul lui 2025, opţiuni concrete de taxare a persoanelor cu averi foarte mari. Accentul se mută treptat de la impozitarea veniturilor către impozitarea averii în sine.

Trei direcţii majore sunt discutate simultan. Prima vizează revenirea impozitului pe averea netă, deja aplicat în Spania. A doua este propunerea economistului Gabriel Zucman, susţinută în cadrul G20, pentru un impozit minim global de 2% pe averile de peste un miliard de dolari. A treia ţine de întărirea măsurilor anti-evitare fiscală, inclusiv taxele de ieşire şi controlul structurilor de tip holding.

Chiar dacă o taxă unitară la nivel european este puţin probabilă pe termen scurt, din cauza necesităţii unanimităţii, tot mai multe state acţionează individual. Marea Britanie a înăsprit semnificativ fiscalitatea capitalului, ceea ce a dus la un exod estimat de peste 16.000 de milionari. Belgia a introdus un impozit pe câştigurile din active financiare, iar Spania a permanentizat taxele pe averile mari.

În contrast, România rămâne, deocamdată, o jurisdicţie fiscală relativ favorabilă: nu există impozit pe averea netă, taxarea moştenirilor este minimă, iar impozitele pe câştiguri de capital sunt reduse. Totuşi, semnalele recente indică o schimbare de direcţie — creşterea impozitului pe dividende şi introducerea unor taxe pe active de lux sugerează o orientare spre taxarea capitalului.

Contextul demografic şi economic ar putea accelera această schimbare. Prima generaţie de antreprenori post-1989 se apropie de momentul transferului de avere către urmaşi, ceea ce creează o bază fiscală semnificativă până acum inexistentă. În paralel, deficitul bugetar ridicat creşte presiunea pentru identificarea de noi surse de venit.

La nivel global, mobilitatea capitalului complică ecuaţia. Tot mai mulţi investitori îşi mută averile către jurisdicţii mai prietenoase fiscal, precum Elveţia, Monaco sau Cipru. În acelaşi timp, reglementările de transparenţă fiscală din UE limitează tot mai mult posibilităţile de optimizare agresivă.

Direcţia este clară: Europa intră într-o nouă etapă fiscală, în care averea concentrată devine o ţintă legitimă pentru taxare. Pentru România, combinaţia dintre presiunile bugetare şi apropiatul transfer generaţional de capital face ca introducerea unor astfel de taxe — în special pe moşteniri — să devină o opţiune din ce în ce mai realistă. (sursa stiripesurse.ro)