Legea împotriva abuzurilor online asupra copiilor, în pragul unei schimbări majore

Exploatarea sexuală online a minorilor nu mai este de mult un fenomen izolat, ascuns în zone obscure ale internetului, ci o problemă amplă, care evoluează odată cu tehnologia şi devine tot mai dificil de controlat. În acest context, iniţiativa de modificare a articolului 374 din Codul penal, depusă recent în Parlament, reprezintă una dintre cele mai importante încercări de adaptare a legislaţiei la realităţile digitale actuale.

Propunerea, anunţată de Comisia specială comună pentru combaterea traficului de persoane, în colaborare cu International Justice Mission, vine pe fondul creşterii constante a cazurilor raportate. Scopul nu este doar înăsprirea sancţiunilor, ci şi redefinirea cadrului legal astfel încât autorităţile să poată interveni mai eficient în situaţii ce implică producerea, stocarea sau distribuirea materialelor ce conţin abuzuri asupra minorilor, inclusiv cele generate cu ajutorul inteligenţei artificiale.

Una dintre modificările esenţiale este renunţarea la termenul „pornografie infantilă” şi înlocuirea acestuia cu o formulare mai exactă: „materiale ce conţin abuzuri sexuale asupra minorilor”. Schimbarea reflectă o perspectivă diferită, care pune accentul pe realitatea abuzului şi pe victime, nu doar pe natura conţinutului. Iniţiatorii subliniază că această abordare este aliniată standardelor internaţionale şi răspunde mai bine provocărilor actuale.

Proiectul introduce şi o delimitare mai clară între tipurile de fapte, tratând diferit producerea, distribuirea, stocarea sau accesarea acestor materiale şi stabilind pedepse proporţionale. În plus, sunt incluse prevederi pentru conţinutul manipulat digital sau generat cu inteligenţă artificială, precum şi pentru materiale care oferă instrucţiuni în vederea producerii acestora. De asemenea, se prevede confiscarea obligatorie a echipamentelor şi a beneficiilor obţinute, pentru a reduce capacitatea de operare a reţelelor implicate.

Un aspect sensibil îl reprezintă situaţiile în care sunt implicaţi minori apropiaţi ca vârstă. Proiectul încearcă să evite incriminarea automată a adolescenţilor în contexte consensuale, dar menţine sancţiuni ferme pentru cazurile de abuz, constrângere sau distribuire fără acord.

Necesitatea reformei este susţinută de date îngrijorătoare. Numărul cazurilor a crescut cu peste 12% în 2025, iar evoluţia pe termen lung arată o creştere de la câteva sute de dosare în urmă cu un deceniu la peste 2.500 în prezent. În paralel, autorităţile semnalează o presiune constantă asupra sistemului judiciar şi o diversificare a metodelor de abuz, de la distribuirea în grupuri închise până la şantaj şi conţinut generat artificial.

Raportările recente indică zeci de mii de sesizări transmise anual către autorităţi, ceea ce confirmă amploarea fenomenului şi ritmul ridicat de răspândire a conţinutului ilegal. Minorii rămân extrem de vulnerabili, mai ales în mediile online unde sunt expuşi manipulării emoţionale şi relaţiilor de încredere exploatate abuziv.

Proiectul se află în prezent în dezbatere la Senat, iar parcursul său legislativ va arăta nivelul real de susţinere politică pentru această reformă. Iniţiatorii transmit că România încearcă să recupereze un decalaj important faţă de alte state europene, inclusiv prin alinierea la terminologia internaţională CSAM.

În perspectivă, discuţiile ar putea viza şi responsabilitatea platformelor online în prevenirea şi blocarea acestui tip de conţinut. Dincolo de aspectele juridice, iniţiativa reflectă o realitate tot mai clară: abuzurile din mediul online sunt la fel de grave ca cele din lumea reală, iar impactul lor poate fi chiar mai profund, prin răspândirea rapidă şi persistentă a conţinutului. În acest context, adaptarea legislaţiei devine nu doar necesară, ci urgentă.