Hermelina îşi schimbă blana de două ori pe an

 
Marți, 21 Iunie 2016 00:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Hermelina sau Hermina (Mustela erminea) este o specie de animale carnivore din familia Mustelidae, genul Mustela, nativă din America de Nord, Groenlanda, deosebită de nevăstuică prin dimensiunea mai mare a corpului. Poate fi întâlnită şi în Europa, în estul şi nordul Asiei. Preferă zonele umede, inundabile, marginile pădurilor cu multe tufişuri, văile râurilor, pădurile de mesteacăn, maluri de ape stătătoare. Uneori poate fi găsită şi la marginea satelor, în grădini şi pajişti uscate.
Pentru cei care îşi doresc un animal de companie mai excentric, hermelina poate fi o alegere. Ea încântă privirea prin aspect şi coloritul blănii.
În evul mediu hermelina era considerată un animal de companie de lux, fiind adesea întâlnită la monarhi catolici, suverani pontifi şi cardinali. O dovadă în acest sens este şi renumita reprezentare grafică, pictura "Dama cu hermină" (1483), realizată de Leonardo da Vinci.
Începând cu sfârşitul secolului al XIX-lea, hermelinele au fost introduse în Noua Zeelandă pentru a controla populaţia de iepuri sălbatici, însă au avut un impact devastator asupra populaţiei locale de păsări.
De două ori pe an, la începutul primăverii şi la sfârşitul toamnei, acest animal îşi schimbă blana. Vara, hermelina are blana de culoarea cafenie pe spate, iar iarna blana este albă, fină şi lucioasă cu excepţia vârfului cozii, care este negru.
Sunt animale de talie mică, având corpul alungit şi subţire, cu o lungime cuprinsă între 17-32 cm. Picioarele sunt scurte, iar coada măsoară între 6,5 şi 12 cm. Masculii sunt, în general, de două ori mai mari decât femelele, cântărind de la 67 până la 116 grame, femele cântăresc între 25 şi 80 de grame, potrivit site-ului animaldiversity.org. Corpul zvelt, lung, flexibil, botul rotunjit prevăzut cu vibrize lungi, de culoare albă, urechile triunghiulare, cu marginile rotunjite, lungi de 1,4-2,4 cm, iar ochii mici şi rotunzi, ca două mărgele negre, toate sunt tipice pentru mustelide. Cele două maxilare sunt înzestrate cu dinţi de pradă rezistenţi şi ascuţiţi, canini excelent de bine dezvoltaţi.
Aceste animale trăiesc în perechi, formează familii şi au un stil de viaţă bine stabilit. Îşi aleg un teritoriu destul de mare în funcţie de disponibilitatea hranei. Aleargă foarte repede şi au o agilitate uimitoare. Pot pătrunde în vizuinile foarte mici ale altor animale precum şi prin gardurile de sârmă ale gospodăriilor, în căutarea hranei. Hermelina este un foarte bun căţărător. De multe ori nu mănâncă prada imediat, întorcându-se de mai multe ori să se hrănească, până când o termină complet, potrivit site-ului animalutul.ro. Masculul este mult mai activ decât femela.
Îşi face culcuşul în scorburile mari ale copacilor seculari, în căpiţele de fân, în crăpăturile stâncilor, în vizuinile construite lângă rădăcinile arborilor sau în cele părăsite de alte animale. Se reproduce o dată pe an, dând naştere până la 12 pui, care ajung la maturitatea la un an de la naştere.
Principalii duşmani ai hermelinei sunt vulpile şi păsările de pradă, bufniţa, vulturul, uliul.
În cazul în care ne hotărâm spre un astfel de animal de companie trebuie să procedăm asemănător, precum în cazul veveriţelor. La început trebuie ţinută într-o cuşcă mai mare şi bine închisă, în care să îi creăm un mediu cât mai apropiat de cel natural. Trebuie să dotăm cuşca cu câteva crengi de lemn pe care să se poată căţăra (groase de 7-10 cm diametrul), recipiente pentru apă, jucării pentru animale. Dimensiunile medii pentru cuşcă sunt: 1m x 0,5m x 1,5.
Speranţa de supravieţuire a hermelinei în mediul ei natural este de 2-7 ani.

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu