Peştii Pomacanthidae - peştii imperiali

 
Joi, 22 Septembrie 2016 00:00
Publicat în Pet Mania
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Familia Pomacanthidae (peşti imperiali), a peştilor de recif, face parte din ordinul Perciformes şi cuprinde 8 genuri şi 89 de specii, potrivit www.fishbase.org. Aceşti peşti se găsesc în recifele de mică adâncime, în zonele tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian şi în cea mai mare parte din vestul Oceanului Pacific.
Ca animale de companie, sunt deosebit de interesanţi şi atractivi, mai ales prin coloritul lor uimitor, dar şi prin forma elegantă şi mişcarea graţioasă. Prin culorile lor strălucitoare şi corpurile comprimate puternic lateral, peştii Pomacanthidae sunt unii dintre locuitorii cei mai evidenţiaţi ai recifelor, potrivit animalutul.ro. Astfel, au ajuns să fie admiraţi şi preţuiţi de acvariştii din toată lumea.
Aceşti peşti se disting prin prezenţa unor spini ce acoperă o parte din branhii, caracteristică ce explică numele familiei Pomacanthidae, format din cuvintele greceşti "poma", care înseamnă "acoperire", şi "akantha", însemnând "spin".
Dintre aceste specii de peşti se disting: Pomacanthus xanthometopon (cu corpul lung de până la 30-40 cm, în nuanţe gălbui cu pete albăstrui şi capul frumos colorat în galben şi albastru, de parcă ar avea o mască), Pomacanthus annularis (o specie agresivă care poate strica coralii şi poate mânca nevertebratele care se găsesc în acvariu), Centropyge auratia (cu un colorit foarte frumos, ce variază de la roşu la portocaliu-închis, cu multe dungi verticale gălbui pe părţile laterale sau longitudinale, foarte subţiri pe înotătoarea dorsală, anală şi codală), Holacanthus bermudensis (a cărui hrană preferată constă din bureţi şi alge; el este un peşte rar şi foarte scump), Paracentropyge multifasciata (care se adaptează extraordinar de greu în condiţii de captivitate şi trebuie ţinut singur, fiind capabil să distrugă toate artropodele mici şi coralii moi), Centropyge flavipectoralis (care, datorită aspectului său închis, este mai puţin căutat de acvarişti pentru a fi crescut în captivitate).
Cea mai mare specie, Pomacanthus arcuatus, poate ajunge la o lungime de 60 cm, iar la cealaltă extremă, membrii genului Centropyge nu depăşesc 15 cm. O lungime între 20 şi 30 cm reprezintă media pentru restul familiei. Speciile mai mici sunt mai populare printre acvarişti.
Cerinţele de îngrijire a acestor peşti variază considerabil în funcţie de specie şi de locul de origine. Aceşti peşti marini pot fi crescuţi în captivitate, în acvarii, dacă le sunt asigurate condiţii asemănătoare celor din mediul lor natural (temperatura apei adecvată, pH-ul apei bun, concentraţia de oxigen necesară, concentraţia de nitraţi mică), iar din momentul ce au fost aclimatizaţi ei vor trăi o perioadă lungă de timp, deoarece sunt foarte rezistenţi. Sunt cunoscute cazuri în care au trăit peste 20 de ani în captivitate.
Hrana poate varia foarte mult de la fulgi, palete care conţin vegetale, la viermi oligocheţi, creveţi mici, viermi Tubifex, purici de apă Daphnia, Artemia, larve de insecte, bucăţele de calamar tocate mărunt, scoici, Krill, file de peşte şi altele.
În perioada de adaptare, exemplarele tinere nu suportă înfometarea şi sunt foarte sensibile la boli. Una-două zile fără hrană duce la o slăbire vizibilă a lor şi în final la deces. De aceea, trebuie achiziţionate doar acele exemplare care mănâncă bine şi cu poftă. Asta înseamnă că ar trebui observate un timp în magazin. Dacă nu se hrănesc bine, nici la vânzător, cu certitudine că nu vor mânca nici după ce vor fi aduşi în noul acvariu. Atâta timp cât preţul pentru un asemenea peşte este foarte ridicat, nu trebuie să riscăm!

Mai multe din această categorie:

Lasă un comentariu