În ultimele luni, reţelele sociale au fost inundate de postări cu poveşti emoţionante despre românii plecaţi la muncă în străinătate. Textele, scrise ca mici nuvele pline de nostalgie şi regrete, au atras mii de reacţii şi distribuiri, dar specialiştii avertizează că în spatele acestor relatări se află o formă de pre-propagandă. Potrivit unei analize publicate de Adevărul, diaspora este vizată printr-o strategie subtilă, menită să creeze o identitate colectivă ce poate fi activată politic la momentul oportun.
Pe pagina Tăcerea Cuvintelor, o poveste despre Mihai, un inginer stabilit în Germania de 15 ani, a devenit virală, ilustrând sacrificiile şi sentimentul de înstrăinare al emigranţilor. Alte pagini, precum Viaţă de Românaş, exploatează teme similare, de la migraţie la drame familiale, obţinând zeci de mii de reacţii. Chiar şi conturi de divertisment, cum este cel al lui Romică Ţociu şi Cornel Palade, au distribuit mesaje cu tentă emoţională, prezentate sub forma unor poveşti de solidaritate.
Toate aceste texte urmează acelaşi tipar: declanşarea emoţiilor, construirea unui sentiment de apartenenţă şi pregătirea unui teren fertil pentru mesaje cu încărcătură politică sau identitară. Strategii de comunicare subliniază că fenomenul nu este întâmplător. Andrei Tarnovski compară mecanismul cu cel folosit de branduri globale: Nike vinde mitul autodepăşirii, Harley-Davidson vinde ideea de libertate, iar paginile dedicate diasporei vând imaginea emigrantului-erou.
Această construcţie narativă transformă experienţele individuale în emoţii colective, care pot fi mai uşor mobilizate politic. Cristian China-Birta, expert în social media, afirmă că aceste campanii sunt atent coordonate şi finanţate, cu teme recurente testate şi promovate masiv atunci când se dovedesc eficiente. Emoţia devine astfel o resursă calculată, nu un rezultat spontan.
Fenomenul arată că diaspora nu este doar o comunitate de români peste hotare, ci şi o ţintă strategică pentru mobilizări viitoare. Poveştile aparent inocente devin parte dintr-un mecanism de influenţă, iar nostalgia colectivă este transformată într-un capital politic cu impact dincolo de reţelele sociale.
