Să încep că îmi e dor? Dor de ducă, dor de voi, dor de codrul verde? Dor de casă, dor de noi, dor de mine? Sau mai bine să stau aşa, în dorul lelii, şi să analizez şi să conştientizez că voi păţi ca în basmul Tinereţe fără bătrâneţe... Să îmi dea EA o palmă şi să mă duc de acolo de unde am venit? Am sperat că voi găsi comoara? Nu, nu, sincer nu... Am vrut să îmi găsesc rostul şi esenţa, dar încă nu le-am găsit.
Am pus drapelul tricolor la avatar, am mai tăiat iarba lu' signor X-ulescu care are trei clase dar se pricepe să numere euro, am citit ziarul şi m-am crucit... Încă nu am plătit datoriile de anul trecut, încă plătesc la cămătari, asta apropo de ceea ce scriaţi voi despre cămătărie, încă nu am reuşit să plătesc impozitul... Şi vine iarna iar... Subvenţii la căldură? Nu stă nimeni acolo... Nu voi plăti căldură acolo dar o voi plăti aici. Ha, au, hău... Am trecut la încălzirea pe lemne... Doamne, ajută-i pe tăietorii de lemne... şi pe proprietarii de păduri care ne dau şi nouă, românilor, lemne pentru sobă... Ce romantic! Am gaz, am calorifere dar am jurat că nu mă ating. Acasă voi veni să văd combinatul din balcon, (combinat ce are un nou director, care va face ce?), voi veni să trag un urlet în sus, voi face un drum la cimitir la ai mei... Atât... Eu sincer aş veni să rămân, dar oare se va întâmpla ca-n basm? Aş veni să fac ceva în românismul nostru, să-l citesc pe Eminescu în parc, să-l ascult pe Dolănescu, să mă duc la vernisaj în Centru... Dar căldura şi apa cum o voi plăti? Cămătarul îşi va pierde clientul care, de bine de rău, acum îi mai trimite câte o sutică. Locul meu de muncă care va fi? Într-o şcoală cu elevi tatuaţi şi care fac videoconferinţe în clasa unde eu mă duc să-l predau pe Minulescu? Nu ştiu şi nu am nimic de declarat... asta apropo de nihil declarandus... Nimic din cele ce sunt de declarat din punctul de vedere al unora... Dar eu am totuşi altceva, care e mult mai important din punctul meu de vedere. Cu toate că nu mă întreabă nimeni, eu declar. Declar că iubesc România, declar că aş veni şi mâine, declar că sunt cea care a plecat şi nu a scuipat, declar cu mâna pe inimă că am un mare dor dar cu toate acestea declar că nu pot veni să îngheţ într-o casă (iubita casa) pe care nu o pot încălzi, nu pot face nimic pentru mătuşa născută în 1921 şi care încă trăieşte, nu pot face nimic pentru nepoata născută în 2006, nu pot bucura încă pe dragii mei cu prezenţa mea.
Mai bine aici, cu dorul ăsta nesfârşit, cu dorinţa asta întinsă la paroxism de a păşi măcar pragul casei mele dragi, cu inima asta sfâşiată şi cu întristarea că nu pot face nimic acolo. Eu încerc să fac aici pentru acolo. Zac în mizeria asta socială, fac munci necalificate, dau confort sufletesc muribunzilor. Ştiţi cum mă autointitulez eu? Cioclu sau bocitoare... Aia de stă pe marginea patului şi se roagă pentru sufletul persoanei: „Ia-mi-l, Doamne, la loc luminat!”. Dar omul, săracu', nu pleacă... Mai stă, că nu-l grăbeşte nimeni. Badanta îi dă mâncare cu linguriţa, îi zâmbeşte, îi mai cântă câte ceva care, sincer, el saracu' nu înţelege... Dumneaei cântă româneşte, dar merge şi aşa, important e că unul cântă aproape... Şi muribundul digeră, badanta are de muncă, pampersul îl dă statul italian, badanta schimbă, unul cu altul, pempersul. Viaţa este grea... impozitul în România îl plăteşte, bolnavul face febră şi aşa că badanta are ore mai multe şi de aici rezultă că îşi va cumpăra şi lemne pentru acasă... Familia mai are nevoie de ea... Mai ia şi ea un ban.
Îmi o mai iau gândurile razna pe serpentinele creierului meu şi sper din tot sufletul să nu se scurtcircuiteze ceva, că tare îmi este dragă viaţa. Vă daţi seama? Aici nu fac prea multe, dar ceea ce fac aici este pentru acolo. Scump „plătesc", plătesc cu nervii mei, cu stresul şi cu întristarea... Oare asta e irosire? Mama mea sfântă şi bună aşa spunea, că mă irosesc pentru umanitate. Prea mult altruism ai pus în mine, MAMÃ...
Citesc cu mare drag ceea ce scrieţi voi, sunt la curent cu toate chestiunile importante ale oraşului nostru. Îţi mulţumesc pentru tot, Monitorule... Spor la treabă, cu toate gândurile mele bune.
O zi frumoasă din Italia
Alexandra
