Feniculul, planta magică, vindecătoare, cu gust dulce, înrudită cu pătrunjelul, morcovul şi mărarul, este folosită ca ingredient în reţete şi ca plantă medicinală de sute de ani.
Feniculul sau molura (Foeniculum vulgare) este o specie de plantă perenă comestibilă din genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), originară din zona Mediteranei, folosită din Antichitate şi în Asia. Deşi încă mai creşte în sălbăticie, feniculul este cultivat pe toate continentele. La noi, feniculul creşte numai cultivat.
El are trei părţi, fiecare cu propria sa valoare nutritivă: bulbul, tulpina verde pal şi frunzele penate. Este o plantă erbacee cu tulpina dreaptă, înaltă până la doi metri şi ramificată începând de la bază. Frunzele, asemănătoare cu ale mărarului, au o aromă între lemn dulce şi anason. Florile sunt mici, galben-aurii, dispuse în umbrele mari, terminale. Fructele, denumite de obicei în mod eronat seminţe, au gust dulceag uşor mentolat şi miros aromat.
Feniculul, pe lângă gustul deosebit conferă o sursă inegalabilă de vitamina C, vitamina A, antioxidanţi, potasiu, acid folic şi fibre. Fructele de fenicul, în afară de valoarea lor fitoterapeutică, reprezintă şi un foarte apreciat condiment. Ele conţin 2-7% ulei volatil format din anetol, transanetol şi cisanetol, limonen, alfa-pinen, fenconă, metilcarvicol, extragol; lipide, aleuronă, derivaţi cumarinici, flavonoide (cvercitin, camferoglicozid, flavonol-3-glucuronid), zaharuri, substanţe minerale, mucilagii, stigmasterină, potrivit www.csid.ro.
Teoretic, toată planta este comestibilă. Frunzele sale aromatizează salatele sau sunt utilizate ca ingredient pentru sosuri. Tulpina şi bulbul, în afară de salate, pot fi consumate alături de brânză. Depinde însă de specie.
Grecii l-au considerat ca pe un medicament, dar şi ca produs alimentar, iar romanii l-au apreciat mai mult ca pe un condiment. De asemenea, ei au făcut un extract de fenicul pentru a trata boli oculare, în special cataractele. În China Antică, unde era foarte popular, era folosit ca antidot împotriva muşcăturilor de şarpe, egiptenii şi romanii îi cunoşteau calităţile stomahice şi antitoxice. Împreună cu mărarul era folosit pentru prepararea aşa-numitei "ape împotriva colicilor" şi era utilizat în curele de slăbire datorită senzaţiei de saţietate pe care o conferă.
Există câteva preparate pe bază de fenicul apreciate ca excelente remedii naturale, precum: ceaiul, necesar în vindecarea bronşitei, laringitei, amigdalitei, faringitei, oboselii fizice şi psihice; pulberea, preparată din seminţe, care ajută la tratarea celulitei, depresiilor, amenoreei, digestiei lente, durerilor de cap.
Uleiul volatil determină acţiunea farmacologică antispastică, sedativă, carminativă, expectorantă. Acesta conduce spre o stare de confort fiind util pentru persoanele nervoase, iritabile.
Vinul preparat din fructele de fenicul reprezintă un remediu natural excelent. Fructele de fenicul au proprietatea de a calma şi alina durerile de orice natură şi se pot utiliza sub formă de diverse preparate.
Feniculul are cea mai largă utilizare în tratarea şi prevenirea indigestiilor, enterocolitei, colicilor, balonărilor, constipaţiei, digestiei lente sau indigestiei. De asemenea este un bun vermifug, un tonic gastric, combate atonia digestivă şi este folosit inclusiv în tratamentul colonului iritabil, potrivit www.herbwisdom.com. Feniculul este un antiseptic, carminativ (absoarbe gazele liniştind astfel crampele), sedativ, antiinflamator, spasmolitic asupra musculaturii netede, galactogog (stimulează secreţia laptelui).
Este util în cazul infecţiilor renale şi urinare, a pancreatitei, apendicitei, a prolapsului colonului, în profilaxia hemoroizilor în cazul insuficienţei cardiace cu edem, anorexiei, precum şi în anumite tulburări neurovegetative.
Are o largă utilizare şi în cosmetică fiind folosit pentru îngrijirea pielii uscate şi calmarea pielii iritate, dar şi împotriva hematoamelor. Uleiul de masaj ajută la reducerea celulitei, la eliminarea toxinelor, edemelor şi a durerilor reumatice. Lasă pielea elastică, netedă, fiind un excelent factor de relaxare, potrivit www.daciccool.ro.
Feniculul este contraindicat în ulcerul gastric şi duodenal, în enterocolite cronice şi acute. Foarte rar apar reacţii alergice cutanate, gastrice şi intestinale.
