
Seceta severă a adus Dunărea într-o situație dezastruoasă. La Galați, pe sectorul maritim al fluviului — unde adâncimile sunt în mod obișnuit mai mari —, apa a scăzut sub pragul minim istoric înregistrat în 1996 (17 cm), ajungând la cota de 16 centimetri. Estimarile hidrologilor sunt însă și mai sumbre: în doar câteva zile se poate coborî până la 10-11 centimetri. La intrarea în țară, debitul fluviului abia înregistrează 1.300 m³/s, în condițiile în care media normală pentru această perioadă este de 3.900 m³/s.
Reprezentanții Administrației Fluviale a Dunării de Jos (AFDJ) descriu situația ca fiind extremă, integrată într-un ciclu de secetă severă care se repetă la aproximativ două decenii, depășind în gravitate anii 2003 și 1996.
„Este o situație dezastruoasă. Actionăm cu draga la kilometrii 292-294, iar colegii de la Navrom ne informează zilnic unde descoperă adâncimi critice. Pe sectorul din amonte de Cernavodă nu se mai circulă deloc, iar pe brațele Borcea și Bala navele tranzitează cu încărcături reduse sau aproape goale”, explică Adrian Maizel, reprezentant AFDJ.
Pentru transportatorii de marfă, seceta s-a tradus într-o criză financiară fără precedent. Armatorii sunt obligați să încarce barjele la maximum 30% din capacitate și pot folosi doar nave autopropulsate. Împingătoarele, având un pescaj de 1,8–2 metri, rămân blocate pe uscat.
Pierderile financiare însumează sute de mii de euro în fiecare săptămână, iar lipsa sprijinului din partea autorităților agravează deznodământul. Conform armatorului Sandu Doca, taxele de navigație sunt percepute la capacitatea totală a navelor, indiferent dacă acestea circulă pline, pe jumătate sau goale.
„Nu cred că mai putem rezista așa mai mult de o lună”, avertizează acesta.
Locuitorii din Galați urmăresc cu îngrijorare fenomenul, temându-se de impactul asupra economiei naționale și asupra funcționării centralei nucleare de la Cernavodă. Deși singura speranță rămâne în ploile de toamnă, previziunile meteorologice pe termen scurt nu indică nicio schimbare favorabilă.