Fiul unui deţinut omorât în bătaie, în 2010, de gardienii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Galaţi, a obţinut executarea silită a ucigaşilor şi a instituţiei de detenţie. Deşi de la condamnarea definitivă a criminalilor au trecut trei ani, nici ei, nici Penitenciarul nu au achitat despăgubirile de 20.000 de euro stabilite de judecători. După un şir parcă nesfârşit de procese, care s-au întins pe o perioadă de şase ani, Sandu Vali Cristian, fiul deţinutului Constantin Sandu (36 ani), omorât în bătaie, în anul 2010, de gardienii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă din Galaţi, a reuşit să obţină, într-un final, dreptatea pe care o aştepta. Judecătoria Galaţi a aprobat executarea silită a gardienilor ucigaşi, dar şi, în solidar, a Penitenciarului din Galaţi, pentru suma de 20.000 de euro. Banii reprezintă daunele morale pe care justiţia a decis, încă de acum trei ani, că fiul minor (de 17 ani) al deţinutului ucis trebuie să le primească, sub forma unei despăgubiri fixe, dar şi a unei rente lunare. Cum niciunul dintre condamnaţi, dar nici Penitenciarul, nu au plătit, s-a ajuns la situaţia executării silite.
Bătut cu sălbăticie de gardieni
Cazul de la care a pornit totul pare desprins din dosarele penitenciarelor de exterminare din perioada 1946-1960. Potrivit oamenilor legii, cei 13 gardieni (care au fost condamnaţi la pedepse cuprinse între patru şi opt ani de închisoare) au acţionat cu o cruzime extremă şi au provocat moartea deţinutului Constantin Sandu, după ce l-au torturat ore în şir.
Pe 4 iunie 2010, la doar trei zile după ce fusese încarcerat (avea o condamnare de trei ani pentru că furase o vacă de la un consătean din comuna gălăţeană Griviţa), deţinutul Constantin Sandu ajungea mort la Spitalul de Urgenţă, cauza decesului fiind, potrivit medicilor, stopul cardio-respirator. Lucrurile s-au schimbat însă radical după autopsie, când legiştii au constatat că deţinutul fusese bătut cu sălbăticie. Primele informaţii transmise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la scurt timp după incident, au fost parte a unui scenariu halucinant de acoperire a criminalilor. Instituţia preciza că deţinutul devenise agitat, iar gardienii au fost nevoiţi să-l imobilizeze, moment în care acestuia i s-ar fi făcut rău şi a fost dus la spital. La doar câteva ore distanţă, însă, un coleg de celulă al lui Constantin Sandu a reuşit să contacteze telefonic un ziarist de la cotidianul „Adevărul”, căruia i-a relatat că totul este, de fapt, o încercare de muşamalizare a unei oribile crime.
„Sandu a ieşit din cameră, iar pe coridor spre cabinetul medical gardienii l-au prins şi l-au bătut de n-a mai ştiut de el. Când l-au adus în cameră, era plin de sânge. Pe coridor există camere video, care au înregistrat tot. De ce Parchetul nu le cere ca să vadă ce i-au făcut?”, a declarat martorul, care, ulterior a fost audiat şi de judecători, cu identitatea protejată. De altfel, toţi deţinuţii care au împărţit camera timp de trei zile cu Constantin Sandu au povestit că tot ce a făcut condamnatul a fost să trântească de câteva ori uşa la baie din cauza stării de sevraj. Bărbatul era alcoolic şi avea nevoie de tratament medical, însă gardienii i-au refuzat acest drept şi i-au „administrat”, în schimb, o bătaie cumplită, care i-a provocat leziuni foarte grave, care au dus în final la deces.
Directorul adjunct şi medicul unităţii de detenţie, puşi sub acuzare
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a început o amplă anchetă, nu mai puţin de 16 angajaţi ai Penitenciarului Galaţi (nouă ofiţeri şi şapte agenţi) fiind puşi iniţial sub acuzare. Ulterior, însă, doar 13 au fost trimişi în judecată. Tentativele de muşamalizare din Penitenciarul de la Galaţi au impus, de altfel, măsuri drastice: o mare parte din gardieni au fost relocaţi, iar procurorul de caz, Virgil Luparu, a cerut (şi a obţinut) transferarea în arestul IPJ a martorilor la incidentul din 4 iunie 2010. Potrivit rapoartelor medicale ulterioare depuse la dosarul penal, Constantin Sandu avea crize de „delirium tremens” date de dependenţa de alcool. Medicii spun că un astfel de diagnostic impune tratament medicamentos de urgenţă şi că nicio altă măsură nu este eficientă.
„O astfel de criză, ale cărei manifestări sunt familiare oricărui agent de penitenciar, impunea ca deţinutul să fie prezentat de urgenţă medicului”, se arată în raportul înaintat magistraţilor.
Ancheta procurorilor arată că gardienii au încercat să-l calmeze, iar când au văzut că nu reuşesc, au raportat şefului de tură, în mod mincinos, că deţinutul voia să se sinucidă, aşa că au cerut permisiunea să îl imobilizeze la pat şi să folosească forţa. Afirmaţiile sunt contrazise însă de ceilalţi deţinuţi, care au declarat că Sandu Constantin doar era foarte agitat şi că vorbea fără rost, pe un ton ridicat. Urmarea este stupefiantă. Sandu a fost lovit, minute în şir, cu pumnii şi picioarele, de către cel puţin cinci dintre agenţi, iar apoi unul dintre ei s-a urcat cu picioarele pe deţinut pentru a putea să îl încătuşeze. Bărbatul a fost târât apoi de cătuşele de la mâini în celula unde era încarcerat şi legat cu ele de pat. Martorii au povestit că victima era plină de sânge, apoi de urină şi de fecale. Pe parcursul întregii nopţi, Constantin Sandu a agonizat, ţipând de durere şi implorând să fie ajutat, dar gardienii l-au ignorat. Ciudată este şi atitudinea medicului unităţii de detenţie, dr. Bogdan Băneşanu. Acesta nu l-a văzut niciodată de deţinut (deşi avea această obligaţie, măcar la încarcerare) însă nota în fişa medicală a lui Sandu: „agitaţie psihomotorie moderată, pot fi aplicate mijloace de imobilizare în cazul agravării stării de agitaţie”. A doua zi, deţinutul „imobilizat” cu pumnii şi cu picioare şi legat cu cătuşele de pat făcea stop cardio-respirator. Iar constatările legiştilor arată că starea victimei era foarte gravă: multiple fracturi costale, ruptură de splină, ruptură de ficat, contuzii multiple la nivelul capului, toracelui şi abdomenului. De-abia apoi s-a cerut arestarea suspecţilor, pe care judecătorii au şi aprobat-o, în august 2010.
Executaţi silit
Însă şirul infracţiunilor comise de gardienii de la Penitenciarul din Galaţi nu s-a oprit doar la torturarea şi uciderea deţinutului. Anchetatorii au descoperit cu surprindere că imaginile de pe camerele de supraveghere amplasate în zona de deţinere unde a fost bătut Sandu au fost modificate, în sensul că lipsea o bună parte din fişierul video. S-a stabilit ulterior, din confruntarea cu imaginile originale (din „cutia neagră” a sistemului), că fuseseră şterse exact momentele când deţinutul era bătut de gardieni. De altfel, ofiţerul IT din cadrul Penitenciarului a fost pus şi el sub acuzare. La finalul anchetei, procurorii au trimis în judecată 13 gardieni de la Penitenciarul Galaţi, aceştia fiind apoi condamnaţi de Curtea de Apel Bacău la pedepse cuprinse între patru şi opt ani de închisoare, pentru lovituri cauzatoare de moarte, complicitate la săvârşirea amintitei infracţiuni, precum şi fals, uz de fals şi neglijenţă în serviciu. Instanţa a decis şi ca agenţii ucigaşi, dar şi Penitenciarul Galaţi, să îi plătească fiului minor al lui Constantin Sandu daune de 20.000 de euro, dar şi o contribuţie lunară în sumă de 150 lei, începând cu data de 4 iunie 2010. Pentru că, la trei ani de la sentinţă, nici gardienii ucigaşi şi nici Penitenciarul Galaţi nu s-au conformat deciziei judecătorilor, Sandu Vali Cristian, fiul deţinutului omorât, a apelat din nou la Justiţie şi a obţinut executareaa silită a acestora, hotărârea instanţei fiind definitivă.
