O vulnerabilitate Zoom descoperită cu ajutorul AI putea permite preluarea dispozitivului fără ştirea victimei

O vulnerabilitate gravă a aplicaţiei Zoom, identificată cu ajutorul inteligenţei artificiale, ar fi putut permite atacatorilor să preia controlul asupra dispozitivului unui participant la o videoconferinţă fără ca victima să observe ceva suspect.

Cazul oferă încă un exemplu despre modul în care modelele AI accelerează cercetarea în domeniul securităţii informatice. Cercetătorii pot folosi aceste sisteme pentru a analiza componente software complexe şi pentru a identifica vulnerabilităţi care, în trecut, ar fi necesitat săptămâni sau chiar luni de investigaţii şi testare.

De această dată, ţinta a fost Zoom, iar vulnerabilitatea pornea de la funcţia de partajare a ecranului.

Cercetătorii companiei de securitate A Security au folosit modele AI disponibile public pentru a analiza componentele Zoom şi au reuşit să identifice şi să dezvolte în timp foarte scurt un atac care putea fi executat fără interacţiunea victimei.

Potrivit echipei de cercetare, au fost necesare mai puţin de 20 de solicitări adresate modelelor AI pentru a descoperi vulnerabilitatea şi a obţine un exploit funcţional.

Atacul putea fi declanşat în timpul unei sesiuni de videoconferinţă, fără ca participantul vizat să fie nevoit să acceseze un link, să deschidă un fişier sau să efectueze o altă acţiune suspectă. Tocmai caracterul silenţios al atacului reprezenta unul dintre cele mai serioase riscuri.

Vulnerabilitatea afecta toate sistemele de operare suportate de Zoom: Windows, macOS, Linux, iOS şi Android.

Problema era ascunsă în sistemul de adnotare al partajării ecranului

Cercetătorii au identificat vulnerabilităţile în protocolul utilizat pentru adnotarea în timp real în timpul partajării ecranului. Această componentă, mai puţin vizibilă pentru utilizator, s-a dovedit suficient de complexă pentru a ascunde probleme de securitate care puteau fi exploatate.

Echipa A Security susţine că a direcţionat analiza AI către această zonă tocmai pentru că funcţiile complexe şi mai puţin cunoscute ale aplicaţiilor reprezintă adesea locuri în care pot rămâne vulnerabilităţi nedescoperite.

Problema este cu atât mai relevantă în cazul software-ului proprietar, al cărui cod sursă este accesibil unui număr limitat de persoane şi nu beneficiază întotdeauna de acelaşi nivel de audit independent precum proiectele open-source.

Vestea bună este că vulnerabilitatea nu a fost descoperită de atacatori care să o folosească împotriva utilizatorilor. Cercetătorii au notificat Zoom înainte de publicarea detaliilor tehnice, oferind companiei posibilitatea de a remedia problema.

Zoom a emis ulterior un aviz de securitate în care a informat utilizatorii despre vulnerabilitate şi despre măsurile luate pentru remedierea acesteia.

Cazul arată şi cât de importantă devine colaborarea dintre cercetătorii independenţi şi dezvoltatorii de software pe măsură ce instrumentele AI accelerează procesul de descoperire a vulnerabilităţilor.

Poate cel mai îngrijorător aspect al incidentului nu este însă vulnerabilitatea Zoom în sine, ci viteza cu care a putut fi identificată şi transformată într-un atac funcţional.

Inteligenţa artificială începe să reducă semnificativ resursele necesare pentru analiza de securitate. O activitate care în trecut ar fi putut necesita o echipă de specialişti, luni de muncă şi numeroase iteraţii poate fi acum accelerată cu ajutorul unor modele AI disponibile public.

Această evoluţie are două feţe. Aceleaşi instrumente pot fi folosite de cercetători pentru identificarea şi remedierea vulnerabilităţilor înainte ca acestea să fie exploatate, dar şi de atacatori care nu dispun de resursele unei grupări sofisticate.

Cofondatorul A Security, Omer Gull, atrage atenţia tocmai asupra acestei „democratizări” a capabilităţilor de hacking. Potrivit acestuia, ceea ce înainte putea necesita o echipă de aproximativ cinci persoane şi până la şase luni de muncă ar putea fi realizat acum cu mai puţin de 20 de prompturi.

Zoom este o ţintă deosebit de interesantă în acest context deoarece este folosit de milioane de persoane şi beneficiază de un nivel ridicat de încredere din partea utilizatorilor. Incidentul demonstrează însă că, pe măsură ce AI devine mai eficient la găsirea vulnerabilităţilor, dezvoltatorii vor trebui să-şi regândească procesele de audit şi securizare a software-ului.

În acelaşi timp, utilizarea AI pentru analiza codului ar putea deveni o armă importantă pentru apărare. Dacă modelele pot descoperi rapid vulnerabilităţi înaintea atacatorilor, companiile au şansa de a le remedia înainte ca acestea să fie transformate în atacuri reale. Problema este că ritmul în care aceste capabilităţi devin accesibile tuturor reduce rapid avantajul deţinut până acum de echipele specializate în securitate cibernetică.