Între eleganţă şi forţă: Gălăţeanca Elena Chiriţă, balerină a Operei Naţionale Bucureşti

Născută la Galaţi, Elena Chiriţă este una dintre balerinele care duc mai departe, cu rigoare şi sensibilitate, arta dansului clasic pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Am întâlnit-o într-o şedinţă de studiu – sau, aşa cum a numit-o ea, un „studio de încălzire” – unde am avut ocazia să o vedem într-o ipostază de o graţie memorabilă, aceea de „lebădă”, într-o admirabilă împletire cu muzica inconfundabilă a lui Piotr Ilici Ceaikovski.

Exerciţiile au fost coordonate de Anne Marie Vretos, actualmente maestră de balet, după o remarcabilă carieră de prim-balerină. Studiile de încălzire la care am asistat reprezintă o rară oportunitate pentru cei interesaţi să descopere munca din culisele baletului: o muncă plină de disciplină, efort şi dăruire, ascunsă în spatele frumuseţii desăvârşite a spectacolelor. Sunt ore lungi de exerciţiu şi perfecţionare, în care se întâlnesc rezistenţa fizică, cultura muzicală şi exigenţa artistică. Abia după această muncă minuţioasă, asemenea unei bijuterii şlefuite până la detaliul ultim, spectacolul ajunge în faţa publicului.

La finalul exerciţiilor, Elena Chiriţă a avut generozitatea de a vorbi despre traseul său artistic.

„Primele mele spectacole de dans au început la vârsta de un an, când încă nu mergeam. La tăierea de moţ, grija mea a fost să dansez”, povesteşte artista cu naturaleţe. Mai târziu, la vârsta de patru ani, aflaţi în faţa Teatrului Dramatic din Galaţi, ea şi tatăl său au fost remarcaţi de Rusalin Vlaicu, balerin şi, la acea vreme, director al Şcolii Populare de Artă din Galaţi, care i-a propus tatălui să o aducă la cursurile sale de balet.

A urmat astfel începutul unei legături profunde cu dansul. „Mi-a plăcut foarte mult”, spune Elena, amintindu-şi apoi de întâlnirea esenţială cu Anne Marie Vretos, fostă prim-balerină a Operei Naţionale, îndrumătoarea care i-a rămas aproape ani la rând. În clasa a V-a şi-a dorit să urmeze Liceul de Arte din Galaţi, însă, neexistând o clasă potrivită vârstei sale, a luat hotărârea de a pleca la Bucureşti, unde a fost admisă la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”.

Anii de liceu au însemnat pentru tânăra balerină un program intens şi multă muncă. O etapă importantă din formarea sa a fost bursa obţinută la Teatro alla Scala din Milano, unde a studiat timp de un an. Experienţa italiană i-a oferit nu doar un alt nivel de pregătire, ci şi o perspectivă diferită asupra pedagogiei şi disciplinei din lumea dansului.

„A fost o experienţă foarte bună pentru mine, să ies cumva din branşa aceasta şi să pot face o comparaţie. Profesorii de acolo sunt total altfel, au altă mentalitate; nu există preferaţi sau, dacă există, nu lasă să se vadă acest lucru. Se ocupă de fiecare elev în mod egal”, spune artista. Ea subliniază importanţa studiului duetului, esenţial pentru orice dansator care ajunge să performeze într-un teatru, unde parteneriatul scenic cere tehnică impecabilă, încredere şi sincron.

Tot la Milano a descoperit altfel şi dansul modern, pe care înainte nu îl privea cu aceeaşi deschidere. Clasele de ritmică, decisive pentru dezvoltarea urechii muzicale, alături de studiul dansului contemporan, au contribuit la lărgirea orizontului său artistic.

Pentru o perioadă îndelungată, Elena Chiriţă a predat balet copiilor, experienţă pe care o evocă cu afecţiune. A ales însă să lase în urmă cariera didactică pentru a rămâne aproape de scenă, acolo unde simţea că se află adevăratul nucleu al devenirii sale profesionale. A colaborat şi cu Opera Comică pentru Copii, spaţiu pe care îl descrie drept fascinant prin felul în care publicul tânăr receptează dansul şi muzica.

„Copiii şi tinerii intuiesc şi percep foarte bine muzica şi dansul”, spune ea, subliniind sensibilitatea sinceră a acestui public.

Legătura cu Galaţiul a rămas vie. Elena revine cu plăcere acasă, iar studiul alături de Anne Marie Vretos îi este în continuare de mare folos. De altfel, într-o perioadă a lucrat şi cu Alinta Vretos, mama actualei maestre de balet, la rândul său un nume important al scenei româneşti.

Între rigoarea exerciţiului şi frumuseţea apariţiei scenice, între disciplină şi graţie, parcursul Elenei Chiriţă vorbeşte despre ceea ce publicul vede doar în forma finală a artei: perfecţiunea. În spatele ei stau însă ani de studiu, sacrificiu şi fidelitate faţă de un ideal artistic care nu admite jumătăţi de măsură.

Fotografii de Florin Mocanu