
Fizicienii de la Institutul Naţional de Standarde şi Tehnologie din Statele Unite au demonstrat că timpul curge diferit pe Marte, unde ceasurile ar avansa, în medie, cu aproximativ 477 de microsecunde pe zi faţă de cele de pe Pământ.
Diferenţa pare extrem de mică, mai puţin de jumătate de miime de secundă, însă are o importanţă majoră pentru viitoarele misiuni spaţiale. Sincronizarea comunicaţiilor, a sistemelor de navigaţie şi a viitoarelor reţele GPS interplanetare necesită o precizie de ordinul nanosecundelor, chiar dacă pentru oameni această variaţie este practic imposibil de observat.
Calculele realizate de cercetătorii Neil Ashby şi Bijunath Patla se bazează pe teoria relativităţii formulată de Einstein, care arată că timpul este influenţat atât de gravitaţie, cât şi de viteză. Deoarece gravitaţia de pe Marte este de aproximativ cinci ori mai slabă decât cea de pe Pământ, ceasurile de acolo „ticăie” puţin mai repede.
Situaţia este însă mai complexă decât pare. Orbita excentrică a planetei Marte şi influenţa gravitaţională a Soarelui şi a altor corpuri cereşti creează o situaţie descrisă de cercetători drept o „problemă cu patru corpuri”. Din acest motiv, diferenţa de timp nu este constantă şi poate varia cu până la 226 de microsecunde pe parcursul unui an marţian.
Studiul, publicat recent în revista The Astronomical Journal, oferă primul cadru precis pentru definirea unui fus orar marţian, considerat esenţial pentru dezvoltarea viitorului „internet solar” şi pentru coordonarea activităţilor astronauţilor pe Marte.
Spre deosebire de situaţia de pe Lună, unde diferenţa de timp faţă de Pământ este constantă, aproximativ 56 de microsecunde pe zi, variaţiile de pe Marte sunt mult mai complexe. Din acest motiv, menţinerea unei sincronizări perfecte între cele două planete va necesita algoritmi avansaţi de corecţie.