Concepte literare și tainele sufletului: un autor albanez în prezența unui ambasador

Interviu-dialog între Cornel Gingărașu și Adi George Secară

Cornel Gingărașu:
Domnule Adi George Secară, ați vorbit la lansarea volumului „Vremea iubirii” despre „tainele literaturii”. De ce ați ales această perspectivă aproape confesivă?

Adi George Secară:
Pentru că literatura adevărată are ceva din structura unei confesiuni. Există o taină a scrisului, o taină a traducerii și, mai ales, o taină a relației dintre autor și cititor. Uneori, citind o carte, ai senzația că autorul scrie direct pentru tine. Exact asta am simțit citindu-l pe Ismail Kadare. Literatura devine atunci o formă de credință interioară, cu propriile revelații, cu propriile neliniști și emoții.

Cornel Gingărașu:
Ați făcut chiar o paralelă între literatură și experiența religioasă.

Adi George Secară:
Da, pentru că există momente în literatură care produc aceeași emoție profundă pe care o poate provoca o rugăciune sau o spovedanie sinceră. Când am ajuns la finalul celei de-a treia părți din „Vremea iubirii”, am avut senzația unei operații pe cord deschis. Kadare scrie cu o sinceritate aproape dureroasă. Dincolo de tehnica literară, rămâne vibrația umană autentică.

Cornel Gingărașu:
Ce v-a impresionat cel mai mult în această autobiografie literară?

Adi George Secară:
Faptul că autorul își reconstruiește viața prin fragmente de memorie care par obsesii vechi: începuturile scrisului, întâlnirea cu istoria violentă, iubirile posibile și apoi imposibile. Totul este traversat de un sentiment al regretului și al fragilității. Există la Kadare o melancolie aparte, o „ușurătate grea”, dacă îmi este permis acest oximoron.

Cornel Gingărașu:
Ați amintit și de propriile experiențe de tinerețe, de visele literare și de prieteniile formative.

Adi George Secară:
Da, pentru că literatura lui Kadare reactivează inevitabil memoria personală. Și eu am avut prieteni cu care visam la glorie literară, trimiteam texte la reviste, participam la concursuri. În adolescență, toate aceste aspirații par absolute. Apoi vine realitatea, cu ironia și contradicțiile ei. Kadare surprinde extraordinar această trecere de la ideal la luciditate.

Cornel Gingărașu:
Cum l-ați descoperit pe Ismail Kadare?

Adi George Secară:
Prin „Aprilie spulberat”, imediat după 1990. A fost o revelație. Cartea aceea a rămas pentru mine una dintre operele care trebuie recitite periodic. Apoi au urmat „Cetatea”, „Cronică în piatră”, „Fiica lui Agamemnon”. Kadare are această forță rară de a transforma experiența balcanică într-o meditație universală asupra istoriei și condiției umane.

Cornel Gingărașu:
Un rol important îl are și traducătorul Marius Dobrescu.

Adi George Secară:
Absolut. Marius Dobrescu nu este doar un traducător excepțional, ci și un foarte fin interpret al universului lui Kadare. În timp, aproape că a devenit un dublu cultural al autorului. Traducerea nu înseamnă simplă transpunere lingvistică, ci o formă de locuire interioară a textului. Iar în cazul lui Dobrescu se simte această apropiere profundă.

Cornel Gingărașu:
La eveniment a participat și Excelența Sa, doamna Enkeleda Mërkuri, ambasadoarea Albaniei în România. Ce semnificație a avut această prezență?

Adi George Secară:
Una foarte importantă. Nu a fost doar o lansare de carte, ci un veritabil dialog cultural româno-albanez. Discursul doamnei ambasador a subliniat tocmai ideea că literatura poate construi punți autentice între popoare. Într-o Europă adesea fragmentată, cultura rămâne una dintre cele mai sincere forme de apropiere.

Cornel Gingărașu:
Ați ridicat și problema „contextului” în interpretarea operei lui Kadare, pornind de la observațiile criticului David Bellos.

Adi George Secară:
Da, pentru că aici apare o tensiune fascinantă. Kadare spune că nu trebuie să acordăm prea multă importanță contextului politic sau istoric. Și totuși, opera lui este profund traversată de istoria Albaniei și a Balcanilor. Cred că marea literatură reușește exact acest paradox: depășește contextul fără să-l anuleze.

Cornel Gingărașu:
Cum ați descrie atmosfera întâlnirii de la Brăila?

Adi George Secară:
Elegantă, caldă și intelectuală. Au fost prezenți oameni de cultură, scriitori, profesori, elevi, muzeografi, jurnaliști. Moderatorul întâlnirii, dr. Brîndușa Ilie, a reușit să creeze un dialog firesc și viu. Iar intervențiile lui Viorel Coman și Marius Dobrescu au completat perfect această incursiune în universul lui Kadare.

Cornel Gingărașu:
În final, ce rămâne după lectura cărții „Vremea iubirii”?

Adi George Secară:
Rămâne sentimentul că literatura poate salva fragmente din viață pe care timpul le-ar distruge. Și mai rămâne ideea că iubirea, memoria și scrisul sunt forme de rezistență împotriva uitării. Kadare ne amintește că, dincolo de istorie și ideologii, omul continuă să caute sens, adevăr și frumusețe.

Foto: Diana Coșarcă, muzeograf – Serviciul Relații cu Publicul, Oana Maria Ene