Doliu în învățământul gălățean: S-a stins din viață reputatul profesor de biologie Iurie Novac

Comunitatea educațională din Galați este în doliu după trecerea în neființă a cunoscutului profesor de biologie Iurie Novac, un dascăl de excepție care a marcat profund destinele a zeci de generații de elevi.

Potrivit datelor transmise de BVAU Serviciul Referințe – Galați, profesorul s-a născut pe 7 ianuarie 1930 la Bălți și s-a stins din viață la vârsta de 96 de ani. Absolvent al Facultății de Științe Biologice din cadrul Universității „Al.I. Cuza” din Iași, acesta a clădit o carieră de o longevitate rară în Galați, profesând de-a lungul deceniilor la Liceul Militar de Marină (1953-1954), Școala Elementară nr. 23 (1954-1956), Școala Elementară nr. 3 (1956-1959), Liceul „Al.I. Cuza” (1959-1970), Liceul „Vasile Alecsandri” (1959-1961; 1970-1998), Școala Postliceală Sanitară „Carol Davila” (1998-2003) și la Școala Postliceală Sanitară „Vasile cel Mare”.

Recunoscut pentru bunătatea sa rară, deși a suferit mult de-a lungul vieții, profesorul Iurie Novac a fost descris de colegi și foști discipoli drept un „profesor excepțional și OM DE MARE CALITATE” sau un „profesor cu har și om cu suflet de aur, cum rar se nasc”. Vestea dispariției sale a lăsat în urmă o profundă recunoștință din partea celor care l-au cunoscut, foștii elevi mărturisind că a fost „un profesor deosebit, care ne-a marcat pozitiv și pe care nu-l putem uita”, rămânând pentru toți un veritabil exemplu de profesionalism.

Amintiri de la foștii elevi

Dincolo de simplele date biografice, povestea dascălului Iurie Novac prinde viață prin amintirile unice strânse în laboratoarele de biologie. Foștii elevi își amintesc cu drag de un profesor exigent, dar extrem de dedicat, care explica materia pe îndelete și nu accepta memorarea mecanică:

„Când te scotea la tablă şi începeai expunerea despre un subiect anume, avea o întrebare anume pentru a se asigura că nu ai învăţat papagaliceşte şi ţi-a rămas ceva în cap: Pe ce te bazezi când faci afirmaţia?”.

Laboratorul său era un univers fascinant, unde pasiunea lăsa urme de durată:

„Am păstrat caietele acelea de biologie ani de zile, domnule profesor, cu lecţiile scrise pe culori, în laboratorul dumneavoastră!”.

Fiecare oră era o călătorie în care profesorul știa cum să descopere talente și să ghideze destine spre Medicină. Unul dintre foștii elevi povestește cum, după ce a fost „plimbat” prin materie în timpul unei ascultări tensionate la catalog, s-a trezit în carnet cu o notă de 9 și cu o invitație directă la olimpiadă. La sfârșitul orei, dascălul l-a oprit discret:

„Ai mari înclinații spre biologie… Nu vrei să dai la medicină? Dacă te hotărăști, te voi pregăti eu pentru examen!”

Aceste gesturi de generozitate, alături de „orele de farmacognozie şi de plimbările din pădurea Gârboavele”, au lăsat o amprentă de neșters în sufletele elevilor, care ani de zile mai târziu, zărindu-l pe străzile din Galați, îl salutau cu un respect profund, simțind aceeași lumină caldă în ochi.

Povestea cu mărțișorul

Noblețea profesorului Iurie Novac se reflecta deplin și în viața sa personală. Acesta a fost căsătorit tot cu o profesoară de biologie, formând împreună un cuplu de o eleganță aparte, descris de apropiați drept „oameni de o noblețe încântătoare”.

O mărturie caldă aduce în prim-plan un obicei discret de primăvară, un ritual de familie plin de semnificație:

„De 8 Martie, Iurie Novac cumpăra întotdeauna două mărţişoare: unul pentru soţia sa şi încă unul pentru nepoata lui. Un gest simplu, dar plin de delicateţe şi afecţiune, care spune atât de multe despre omul din spatele profesorului şi despre legăturile de familie păstrate cu dragoste”.

Gesturile mărunte, dar pline de dragoste, sunt cele care continuă să țină vie amintirea sa în memoria Galațiului.

Foto: Dan Ovidiu Saulea