Ne-am transformat copiii în adulţi prea devreme? Avertismentul unui psihoterapeut

Tot mai mulţi copii merg de la grădiniţă sau şcoală direct la limbi străine, sport, dans, ateliere sau cursuri de dezvoltare personală. Deşi toate aceste activităţi pot fi benefice, specialiştii atrag atenţia că există un risc despre care se vorbeşte prea puţin: copiii nu mai au timp să fie… pur şi simplu copii.

Psihoterapeutul Carmen Amalia Chetrone (foto) spune că, în ultimii ani, observă tot mai des copii cu programe încărcate, în care aproape fiecare oră liberă este ocupată de o activitate organizată.

„Nu spun că activităţile extracurriculare sunt greşite. Multe sunt foarte valoroase atunci când răspund unei nevoi reale a copilului. Problema apare atunci când agenda copilului devine mai încărcată decât cea a unui adult, iar fiecare moment liber trebuie «valorificat»”, explică psihoterapeutul.

Creierul copilului are nevoie şi de pauze

Specialiştii vorbesc despre un proces esenţial pentru dezvoltarea armonioasă: integrarea senzorială.

Pe scurt, aceasta reprezintă modul în care creierul primeşte, organizează şi interpretează informaţiile primite prin toate simţurile.

Nu este vorba doar despre văz, auz, gust, miros şi atingere.

Creierul procesează permanent şi informaţiile legate de echilibru, mişcare, poziţia corpului, forţa musculară sau semnalele venite din interiorul organismului, precum foamea, setea ori oboseala.

Tocmai de aceea, experienţele simple din natură au un rol uriaş în dezvoltarea copilului.

„Un copil care aleargă, se caţără, atinge pământul, miroase iarba sau interacţionează cu animale reale îşi dezvoltă aceste sisteme într-un mod firesc”, spune Carmen Amalia Chetrone.

Prea multă stimulare poate deveni o problemă

Potrivit psihoterapeutului, creierul nu are nevoie doar de stimulare continuă, ci şi de timp pentru a procesa ceea ce a experimentat.

Atunci când copilul este expus permanent la activităţi organizate, ecrane, lumini, sunete şi recompense rapide, pragul de stimulare poate creşte.

Rezultatul?

Copilul se plictiseşte tot mai repede, caută permanent ceva nou şi îi este din ce în ce mai greu să se bucure de lucrurile simple.

Cercetările din neuroştiinţe arată că expunerea repetată la stimulare intensă poate influenţa sistemul de recompensă al creierului şi modul în care acesta percepe interesul şi satisfacţia.

Atelierul care a ridicat multe semne de întrebare

Recent, psihoterapeutul a organizat un atelier în care copiii au putut interacţiona cu animale de fermă.

Reacţia copiilor a fost exact cea aşteptată.

Au fost curioşi, au pus întrebări, au atins animalele şi au explorat fără teamă.

Surpriza a venit însă din partea părinţilor.

„Mulţi au spus: «Miros urât», «Sunt murdare», «Mai bine nu le atingem». Şi atunci m-am întrebat cum am ajuns să acceptăm fără ezitare câini şi pisici în casele noastre, dar să considerăm animalele de fermă respingătoare”, povesteşte Carmen Amalia Chetrone.

Mirosul naturii face parte din educaţie

Psihoterapeutul atrage atenţia asupra unui aspect ignorat adesea: dezvoltarea copilului înseamnă şi contactul cu mirosurile autentice.

Pământul după ploaie, fânul, iarba, lemnul sau chiar animalele de fermă oferă experienţe senzoriale importante.

„Creierul copilului nu se dezvoltă doar din informaţii. El se dezvoltă din experienţe trăite cu toate simţurile”, subliniază specialistul.

Când este nevoie de o evaluare senzorială

Există însă situaţii în care reacţiile copilului depăşesc preferinţele obişnuite şi pot indica dificultăţi de procesare senzorială.

O evaluare de specialitate este recomandată dacă un copil:

• evită constant anumite texturi, sunete sau mirosuri;
• caută permanent mişcare ori stimuli puternici;
• reacţionează exagerat la atingere;
• are dificultăţi de autoreglare;
• este permanent agitat sau, dimpotrivă, foarte retras;
• întâmpină probleme în activităţile zilnice din cauza modului în care procesează stimulii senzoriali.

Evaluarea este realizată de terapeuţi ocupaţionali sau specialişti formaţi în integrare senzorială şi are rolul de a identifica strategiile potrivite pentru fiecare copil.

„Poate că nu au nevoie de mai mult, ci de ceea ce este real”

Carmen Amalia Chetrone spune că îşi doreşte să construiască un centru unde copiii să petreacă mai mult timp în natură, printre plante şi animale, fără decoruri artificiale şi fără presiunea performanţei.

Psihoterapeutul aminteşte şi un moment care a impresionat-o profund.

În timpul unei şedinţe de terapie, un băiat de numai şapte ani i-a spus:

„Cred că voi aţi avut o copilărie mai frumoasă… pentru că nu aveaţi ecrane.”

„Am rămas câteva secunde fără răspuns. Nu pentru că tehnologia ar fi un duşman. Problema apare atunci când începe să înlocuiască experienţele reale. Niciun ecran nu poate reproduce mirosul pământului după ploaie, atingerea scoarţei unui copac sau emoţia întâlnirii cu un animal adevărat”, spune psihoterapeutul.

Mesajul specialistului pentru părinţi este unul simplu:

„Poate că nu avem nevoie să le oferim copiilor mai mult. Poate că avem nevoie să le oferim din nou ceea ce este real. Copilăria nu trebuie reinventată. Ea trebuie doar lăsată să existe.”

Foto deschidere: Pexels/ Vika Glitter