Ultima perioadă de timp mi-l readuce în memorie pe Moromete senior, zugrăvit de cuvintele lui Marin Preda.
În adolescenţă citeam „Moromeţii”, una dintre cele mai spumoase capodopere a literaturii româneşti. Parcurgând paginile romanului, îl vedeam pe Moromete ridicând din umeri în faţa celor care îl vizitau pentru a-i cere diferite taxe. „N’am!” - răspundea omul invariabil. Înţeleptul ţăran care îşi muncea creierii pentru a-i reuşi crearea biciului pocnitor făcut din nimic a devenit emblematic. Sărăcia hrăpăreaţă muşcă hotărâtă din trupul masei naţiei noastre. Societatea e cuprinsă de fenomenul muncirii creierelor. Puterea îşi munceşte creierele pentru a imagina noi biruri şi tăierea oricăror stropi financiari pentru toate categoriile sociale şi profesionale; angajatorii îşi muncesc la rândul lor creierele pentru a da cât mai puţini bani angajatorilor, concomitent gândind reguli tot mai înrobitoare pentru ca angajaţii să primească şi mai puţini bani decât bruma existentă; iar angajaţii îşi muncesc la rândul lor creierele pentru a relua miracolul biciului pocnitor făcut din nimic.
Portăreii trag din toate părţile iar oamenii se văd copleşiţi de traiul dus ca vai de capul lui de pe o zi pe alta...
În acest minunat context, opoziţia are atitudinea plodului răzgâiat fiindcă, din grămada lui de jucării, un coleg de la masă i-a luat-o pe cea cu care se juca în acel moment. Bat din picioare şi se dau cu fundul de podele acuzând puterea de furt al ideilor personale pe care le transformă în literă de lege.
Dacă ar fi avut măcar un dram de discernământ, puteau să se arate mândri de faptul că ideile lor au fost preluate de adversari şi să îşi motiveze susţinerea acelor propuneri legislative tocmai pentru că au pornit de la ei. La un moment dat se arătau dornici să îşi împărtăşească ideile puterii tocmai pentru binele poporului. Acum, însă, aleg să se dea cu fundul de pământ şi să zbiere după jucăriile lor!
Cu aşa atitudine, opoziţia poate să îşi aştearnă culcuşuri trainice în colţul pe care îl ocupă în prezent. Nu pot pretinde revenirea la putere doar pentru că acum ocupă locul opoziţiei, ci trebuie să muncească pentru a convinge naţia asta să îi readucă la farfuria cu ciolanul aburind, plin de carne! Însă cu propuneri de ministru al economiei în persoana lui Constantin Niţă, cel care a propus şi impus dezastruosul impozit forfetar, de parcă liberalii şi social-democraţii chiar au rămas în pană de creiere economice, cum îşi imaginează revenirea la ciolan?! Pe lângă propunerile de miniştri dezastruoşi, cu vederi retrograde, în plan local îşi stabilesc pe post de candidaţi personaje cu imagine vai de steaua lor. Cu asta vor să câştige?
Iar în timp ce opoziţia îşi dă singură cu stângul în dreptul, puterea remediază dezastrul de la conducerea ministerului muncii. Lăzăroiu, un personaj cu enunţuri ce dezvăluie posesia unei minţi halucinante, a fost înlocuit de o persoană responsabilă, muncitoare şi serioasă. Orice om zdravăn la cap o preferă pe Sulfina Barbu lui Lăzăroiu. Nu comentăm acum faptul că Lăzăroiu a fost pus pe făraş pentru elucubraţiile emise şi nu pentru incompetenţa crasă, căci nu asta va rămâne de fapt în minţile elctorilor, ci rezultatul: puterea a remediat o eroare.
Deci unii îşi muncesc eficient creierele, iar alţii produc reacţii ce uluiesc. Pot să îi încurajez pe toţi: spor la muncirea creierelor!
