Cum îi pot numi altfel pe cei care puşi în fruntea ţării de noi, ăştia mulţi şi proşti, chipurile pentru că erau mai buni, mai drepţi şi cu mai multă carte decât noi, se chinuie de atâta amar de timp să ne facă o lege a educaţiei? De fapt, o nouă lege a educaţiei, că au constatat dumnealor că nu suntem educaţi cum trebuie. Păi, măi needucaţilor, voi ăia din fruntea ţării, de ce nu recitiţi legea educaţiei de pe vremea domnului Trandafir, sau de pe vremea comunismului, că până şi alea erau mai bune decât aiurelile alea de legi emanate după revoluţie, aiureli care au prostit copiii, au pus uneori în dificultate părinţii, de multe ori neştiind a rezolva problemele copiilor lor. Un ministru a venit cu ideea să facă din copii nişte mici genii şi a elaborat o lege prin care elevii erau îndobitociţi, îndesând în ei încă din primele clase informaţii pe care generaţiile noastre le primeau mult mai târziu, după ce mai întâi era asigurată o bază de cunoştinţe, bază care oricum era mult mai mare decât ce primeau copiii altor naţii. Şi asta s-a văzut, şcoala românească dinainte de revoluţie a produs medici, profesori, ingineri cu care ne-am mândrit şi cu care ne mai mândrim şi astăzi. Ce nu a produs şcoala românească? Politicieni. Meseria asta sau clasa asta de needucaţi a apărut deodată, fiind alcătuită din oportunişti, mincinoşi, manglitori, ba chiar şi foşti traficanţi de valută sau bişniţari. Oameni care au învăţat din mers cum să-şi fure aproapele, cum să-şi creeze un imperiu bazat pe fraudă, evaziune fiscală, uneori apelând chiar şi la crimă. Nu se mai miră nimeni în zilele noastre când auzi „la Piatra Neamţ a fost ucis un interlop într-o reglare de conturi, într-o cafenea”. Unii spun că e un rău mai puţin pe faţa pământului, alţii îl deplâng şi îngroaşă cortegiul funerar, arătându-ne cefele lor groase ca de taur şi ascunzându-şi inevitabil ochii, indiferent de vreme, sub o pereche de ochelari de soare, pipăindu-şi din când în când pistolul din dotare. Needucaţii ăştia cu cefe groase sunt şi ei un produs al politicii României din ultimii 20 de ani, nişte unelte în slujba politicienilor care strigă pe la toate colţurile „jos cu evaziunea, jos cu criminalitatea!”. Ba te mai şi umflă râsul când vezi că interzic profesorilor să-şi mediteze proprii elevi, nu cumva, vezi dragă Doamne, să-şi facă clientelă prin notele acordate în clasă. Păi cine e mai în măsură să mediteze un elev, ştiindu-i punctele slabe, lucrând acolo unde se simte nevoia, decât profesorul acestuia? Chestia e că legea asta a educaţiei nu e altceva decât o gogoriţă de care se agaţă needucaţii din Opoziţie, în încercarea lor de a scăpa de Băse şi de gaşca lui şi de a obţine trofeul suprem al unui needucat: OSUL PUTERII.
