Astăzi, la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii Dunărea de Jos din Galaţi a avut loc o dezbatere pe tema proiectului legislativ privind impozitul pe gospodărie, dezbatere iniţiată şi moderată de Stoica Cristinel Popa, asistent doctorand la Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi. Acţiunea a fost organizată de de instituţia universitară din Galaţi şi de asociaţiile “Euroteens” (condusă de Stoica Cristinel Popa) şi “Ţine de noi”, împreună cu Fundaţia Hanns Seidel-România. Proiectul privind impozitul pe venitul global pe gospodărie face parte dintr-o serie de reglementări propuse de Guvernul României şi în prezent se află sub formă de draft în Parlament. Guvernul a anunţat că intenţionează să introducă de anul viitor această nouă formă de impozitare, prima plată efectivă urmând să se facă în 2019.
“Potrivit articolului 1 al acestui proiect de lege, gospodăria este definită astfel: “grup alcătuit din una sau mai multe persoane fizice înrudite sau neînrudite, care au un patrimoniu comun pe care îl administrează împreună din punct de vedere economic şi financiar şi locuiesc/nu locuiesc efectiv la acelaşi număr cadastral”. În familia Orăşanu situaţia stă astfel: în casa în care locuim stăm noi, tata, mama şi o fetită de patru ani, la noi vin, alternativ, câte o săptămână, câte o bunică şi ne gospodărim împreună că facem ciorbe, aşa mai departe, iar la subsolul casei locuieşte o femeie de serviciu, cu venituri extrem de reduse, căreia îi mai oferim câte ceva iar ea mai mătură scările. Întrebarea este – cum vom considera gospodăria fiscală – doar noi, tata, mama şi fetiţa sau punem alături şi socrii? Sau punem alături şi femeia de la subsol că ne convine să o adăugăm, pentru că are venituri mici şi aşa ni se diminuează veniturile gospodăriei?”, Întrebarea de la care a plecat analistul economic Răzvan Orăşanu (preşedinte al Asociaţiei "Ţine de noi") a fost doar una din multiplele necunoscute ale proiectului privind impozitul pe gosdărie, propunere legislativă căreia şi fostul ministru de Finanţe Anca Dragu i-a găsit mai multe defecte: “În primul rând trebuie spus că nu există o analiză şi nici nu s-a realizat vreun studiu care să ne arate ce tip de fiscalitate ar fi benefic pentru o creştere sănătoasă a economiei. Apoi, părerea mea este că ar fi trebuit să se continue pe linia simplificării, a debirocratizării. Faptul că toţi românii ar trebui să depună o declaraţie fiscală ridică mai multe probleme – fie accesul şi folosirea, de toată lumea a computerului fie depunerea de declaraţii pe suport de hârtie. Dacă s-ar depune, la ANAF, 7 milioane de hârtii, declaraţii fiscale, ar însemna ca ANAF să fie blocat cu desăvârşire”.
Alte probleme semnalate de fostul ministru al Finanţelor au fost cele privind tipurile de cheltulie deductibile (de la taxele de şcolarizare până la abonamente la sălile de fitness), includerea sau nu în venitului global şi a unor tipuri de venituri care astăzi nu se impozitează (alocaţii, indemnizaţii etc), sau existenţa consultanţilor fiscali care, potrivit proiectului de lege, ar trebui plătiţi de stat – o decizie similară cu acordarea unor subvenţii de stat, crede Anca Dragu, precizând că pentru aşa ceva Guvernul ar trebui să negocieze cu Comisia Europeană care a interzis acordarea de subvenţii.
Nu în ultimul rând, Anca Dragu a vorbit despre cine va fi resposnabil şi cum va acoperi Guvernul deficitul financiar creat prin faptul că, potrivit proiectului de lege, anul viitor nu se vor face încasări la stat, impozitul pe gospodărie urmând să fie achitat de contribuabili abia în 2019.
Toţi vorbitorii la dezbatere au mai insistat pe necesitatea unei campanii susţinute, pe o perioadă de minim un an, pentru informarea populaţiei despre ce responsabilităţi fiscale va avea.
