Fenomen global periculos: hikikomori ajunge şi în Europa, iar impactul ar putea afecta şi România

Ceea ce în anii ’90 era considerat o bizarerie culturală strict japoneză a devenit, în 2026, o problemă globală de sănătate publică. Fenomenul hikikomori, adică izolarea socială extremă, nu mai este limitat la Japonia şi începe să ridice semne de întrebare şi pentru ţări europene, inclusiv România.

Termenul a fost introdus de psihiatrul japonez Tamaki Saito şi descrie persoanele care se retrag complet din viaţa socială, refuzând să părăsească locuinţa timp de cel puţin şase luni. Nu este vorba despre lene sau comoditate, ci despre o incapacitate psihologică de a face faţă presiunilor externe.

Fenomenul apare, de regulă, la tineri între 17 şi 22 de ani şi afectează în principal bărbaţii, deşi numărul femeilor este în creştere. Stilul de viaţă al celor afectaţi include inversarea ritmului somn-veghe şi o dependenţă accentuată de internet, jocuri video sau reţele sociale, care devin singura lor legătură cu lumea exterioară.

Expansiunea este rapidă şi îngrijorătoare. În Japonia există deja peste 1,46 milioane de cazuri, iar fenomenul a prins amploare şi în Italia, considerată epicentrul european, cu peste 200.000 de persoane afectate. În Statele Unite, izolarea socială generează costuri economice uriaşe, estimate la aproximativ 400 de miliarde de dolari anual, iar în Coreea de Sud autorităţile oferă chiar subvenţii pentru a-i ajuta pe tineri să iasă din izolare.

Specialiştii descriu trei etape clare ale fenomenului. În faza iniţială, tinerii încep să evite şcoala sau munca şi renunţă la activităţi sociale. Urmează o perioadă de conflict cu familia, care încearcă să forţeze reintegrarea, de multe ori fără succes. În final, apare izolarea totală, în care comunicarea dispare aproape complet, iar camera devine un spaţiu închis în care timpul îşi pierde sensul.

Cauzele sunt multiple şi ţin mai degrabă de contextul social decât de o boală psihică propriu-zisă. Presiunea performanţei într-o societate competitivă, digitalizarea accelerată şi efectele pandemiei, dar şi bullying-ul sunt factori majori care contribuie la apariţia acestui comportament.

Recuperarea este dificilă şi necesită intervenţii graduale. Experţii recomandă abordări indirecte, bazate pe construirea treptată a încrederii, nu pe forţarea reintegrării. În Japonia, de exemplu, există persoane special pregătite care interacţionează cu tinerii izolaţi până când aceştia acceptă să revină în societate.

Fenomenul ridică o problemă serioasă pentru viitor. Dacă tendinţa continuă, nu este exclus ca şi România să se confrunte cu o creştere a cazurilor, mai ales în contextul digitalizării accelerate şi al presiunilor sociale tot mai mari asupra tinerilor. (sura stiripesurse.ro)