Sam Altman, CEO-ul OpenAI, nu este cunoscut pentru dramatism. Cu toate acestea, într-un interviu recent, a comparat dezvoltarea lui GPT-5 cu Proiectul Manhattan — iniţiativa secretă care a dus la crearea bombei atomice. O declaraţie care nu doar a stârnit reacţii puternice, ci a readus în prim-plan o întrebare esenţială: cât control mai avem asupra tehnologiei pe care o creăm?
Invitat în podcastul „This Past Weekend” găzduit de Theo Von, Altman a recunoscut că testele cu GPT-5 l-au pus în faţa unor momente de îngrijorare reală. A descris interacţiunile cu noul model drept „incredibil de rapide” şi a spus că uneori s-a simţit exact ca oamenii de ştiinţă care, în timpul Proiectului Manhattan, au înţeles ce au creat, dar nu şi ce urmează.
Atunci când liderul unei companii care dezvoltă una dintre cele mai avansate forme de inteligenţă artificială admite că este speriat de propriul produs, nu mai poate fi vorba doar despre o strategie de PR. Este, mai degrabă, un semnal de alarmă. Iar pe fundalul acestor temeri se profilează o problemă urgentă: lipsa unui cadru real de reglementare. „Nu sunt adulţi în cameră”, a spus Altman — o frază care spune tot despre haosul în care se desfăşoară acum dezvoltarea AI, chiar şi la cel mai înalt nivel.
GPT-5 este aşteptat să depăşească cu mult performanţele versiunii anterioare. Nu va mai fi doar un instrument de completare automată a textelor, ci un sistem capabil să genereze idei, raţionamente şi chiar decizii complexe. Dacă GPT-4 a schimbat modul în care scriem e-mailuri sau cerem sfaturi, GPT-5 ar putea influenţa decizii din sănătate, educaţie, justiţie sau politică. Şi atunci întrebarea nu mai este „ce poate face AI-ul?”, ci „cine îl controlează?” — şi cu ce scop.
Altman a recunoscut că există „ceva neliniştitor în ideea că vom trăi conform indicaţiilor oferite de AI”. Nu mai vorbim despre un simplu software, ci despre un „creier digital” care evoluează rapid şi devine din ce în ce mai greu de înţeles, chiar şi pentru cei care l-au construit. Dacă dezvoltatorii încep să piardă controlul asupra comportamentului acestor sisteme, atunci cine îşi asumă responsabilitatea pentru consecinţe?
Lansarea GPT-5 este însoţită de entuziasm, dar şi de o anxietate tot mai vizibilă. Oferă interfeţe mai fluide, răspunsuri mai rapide, acces mai facil la informaţie — dar adânceşte dezechilibrul dintre inovaţie şi etică. În lipsa unor reglementări clare, internaţionale, asumate şi aplicate, riscul ca această tehnologie să fie folosită greşit sau iresponsabil creşte de la o zi la alta.
Declaraţiile lui Altman pot părea, pe alocuri, teatrale sau chiar contradictorii. Este straniu să spui că te temi de propriul produs, dar să continui lansarea lui fără pauză. Dacă GPT-5 este cu adevărat comparabil cu o armă digitală de impact global, atunci e nevoie de un moment real de reflecţie — nu doar în industrie, ci la nivel societal.
Până atunci, întrebarea pe care ar trebui să ţi-o pui nu este „cât de avansat va fi GPT-5?”, ci „cum mă pregătesc să trăiesc într-o lume în care AI-ul devine parte din toate deciziile importante?”. Dacă vrei să rămâi mai mult decât un simplu spectator, e esenţial să începi să înţelegi cum funcţionează AI-ul, cum poate fi folosit, dar şi cum poate fi abuzat.
Pentru că, la final, nu frica lui Sam Altman va face diferenţa, ci reacţia ta.
