Cea mai bună alimentaţie? Iată o veşnică controversă în lumea specialiştilor, crescătorilor şi proprietarilor de animale. Una din temele favorite, care este foarte în “trend”, este despre hrana prelucrată versus cea crudă.
De aceea am apelat la câteva date emise de partizanii dietelor foarte naturale, cele compuse din componente cât mai neprelucrate casnic sau industrial.
Mâncând alimente gătite timp de 400.000 până la 1,8 milioane de ani, oamenii s-au adaptat la consumul de alimente gătite. Animalele noastre de companie, vânători şi necrofagi în mod natural, nu au făcut-o. În evoluţia lor, alimentele comerciale au devenit parte integrantă a dietei lor abia în ultimele decenii. Gătitul hranei lor poate avea consecinţe nedorite asupra sănătăţii, deoarece sunt perfect concepute pentru a consuma nu doar carne şi organe crude, ci şi ceea ce am considera carne şi organe crude contaminate.
Care sunt diferenţele între crud şi gătit?
Prelucrarea termică distruge o parte din anumiţi nutrienţi. Tiamina (vitamina B1), una dintre cele mai termolabile, poate fi redusă cu până la 70% în carnea gătită. Căldura denaturează proteinele, alterând structura, organismul animalelor având nevoie de mai puţin efort pentru a le descompune odată ingerate.
Gătirea poate crea compuşi cancerigeni. Căldura ridicată, cum ar fi grătarul, prăjirea sau frigerea la peste 160°C, creează compuşi cancerigeni (amine heterociclice sau HCA). Reţetele obişnuite pot genera compuşi care cauzează stres oxidativ şi inflamaţie. Frigerea la grătar şi prăjirea (gătitul la temperatură ridicată) creează produse finale de glicare avansată (AGE). AGE-urile sunt asociate cu stresul oxidativ şi inflamaţia la oameni, procese care în cele din urmă cauzează majoritatea bolilor cronice, inclusiv diabetul, bolile cronice de rinichi (şi la oameni, cel puţin, bolile cardiovasculare şi bolile neurodegenerative).
Dr. Danielle Conway a realizat un studiu pilot pentru a examina AGE-urile din hrana animalelor de companie. Acest studiu a arătat că, cu cât are loc mai puţină procesare, cu cât se aplică mai puţină căldură, cu cât se menţine mai multă umiditate şi atunci AGE-ul este mai mic.
Gătitul distruge enzimele prezente în toate alimentele. Nu există nicio metodă de gătit care să le conserve. Importanţa enzimelor pentru animalele noastre de companie nu poate fi supraestimată, deoarece lipsa enzimelor din dietă suprasolicită organele lor. Dacă hrăniţi câinii şi pisicile cu alimente comerciale (necrude), cel mai bine este să includeţi şi o enzimă digestivă pe bază de plante. Enzimele pe bază de plante funcţionează într-un mediu cu pH mai larg, sunt insipide şi, de obicei, bine acceptate de animalele de companie.
Enzimele sunt prezente în toate celulele animale (şi vegetale) vii: ele sunt catalizatorii tuturor proceselor biochimice naturale care au loc în corpul nostru (şi al animalelor noastre de companie). Fără enzime, nu putem utiliza nutrienţii pe care îi consumăm. Câinii s-ar fi putut adapta foarte puţin la o dietă care include unii carbohidraţi, dar rămân carnivore şi, la rândul lor, prosperă cu o dietă cu alimente proaspete, completă, cu enzimele intacte. Pisicile care sunt predători au nevoie de substanţe care se găsesc în mod natural doar în mâncarea crudă.
Cercetările efectuate pe animale au arătat că producţia pancreatică de enzime digestive este independentă de dietă. Adică, animalele sunt programate biologic să producă anumite tipuri şi cantităţi de enzime digestive ca răspuns la ingerarea de alimente, indiferent de alimentele pe care le consumă efectiv. Doar schimbările evolutive majore, cum ar fi trecerea de la un stil de viaţă omnivor la unul insectivor, afectează aceste sisteme. Animalele noastre de companie carnivore nu şi-au adaptat şi nu îşi pot adapta funcţiile digestive la dietele procesate, care, la urma urmei, au fost utilizate pe scară largă doar de câteva decenii.
Sistemele digestive şi metabolice ale pisicilor şi câinilor noştri sunt concepute pentru a beneficia de enzimele consumate de prada lor. Când le oferim animalelor noastre de companie hrană gătită, le oferim hrană lipsită de enzime. Deşi gătitul este o formă de „predigestie” (în sensul că modifică structura proteinelor din orice aliment, făcându-l să consume mai puţine calorii pentru a fi descompus), oamenii au avut, aşa cum s-a discutat mai sus, cel puţin patru sute de mii de ani pentru a se adapta la alimentele gătite. Prin urmare, organele noastre, în special pancreasul, sunt mult mai mari în raport cu dimensiunea corporală, comparativ cu acest raport la orice alt animal.
La câinii, un studiu din 2007 a constatat că „prevalenţa pancreatitei cronice a fost de 34%... Pancreatita cronică este o boală frecventă, subestimată, în populaţia canină”. Nu ştim încă dacă lipsa enzimelor din dietă este o cauză sau chiar un factor care contribuie la pancreatită. Dar, deoarece incidenţa pancreatitei care provoacă boli la pisicile şi câinii noştri creşte la rate alarmante, ar trebui să fim atenţi la nevoia lor de enzime suplimentare în cazul dietelor pe bază de alimente gătite.
